Am interacţionat în ultima vreme cu câţiva proaspeţi absolvenţi ai şcolilor de comunicare şi jurnalism, entuziasmaţi că vor intra în câmpul muncii. Mi-au adus aminte de momentele alea în care eram şi eu un visător de 20 şi-umpic de ani şi îmi imaginam că voi muta munţii din loc.
Doar că realitatea e cu totul alta, iar toţi tinerii ăştia care au ales comunicarea pentru că se simt talentaţi la scris habar n-au ce-i aşteaptă. Citeşte tot articolul
Partea bună (pentru mine) e că mi-am setat Out-of-office-ul şi am fugit puţin la greci, să stau la soare şi să citesc cărţi despre Sinatra.
Partea la fel de bună (pentru voi) e că am programat postări pentru fiecare zi până mă întorc.
Dacă vi se face dor de mine, nu sunaţi, ies eu din mare din când în când.
PS: Da, e gaşcă de onlineri/bloggeri. Nu, nu e campanie 🙂
Foto via
Big Four nu mai există de mult. Nu cred că mai putem vorbi nici de Big Five. Sunt cel puţin 7 echipe cu pretenţii în Premier League. Şi mă gândesc la Liverpool, ManUTD, City, Chelsea, Arsenal, Spurs şi un jolly-joker care se schimbă de la un sezon la altul. Southampton acum 2 ani, anul trecuti Leicester, anul ăsta poate Stoke sau West Ham. Nimic nu se ştie, nimic nu e jucat. Presa din Regat o dă învingătoare pe United aproape în unanimitate, de parcă i-ar putea da titlul de pe acum lui Mourinho. Nu cred că va fi aşa simplu, chiar dacă sunt şanse mari ca echipa din Manchester să facă un sezon bun.
Am mare încredere în Klopp, sper să formeze o echipă competitivă. E clar că Liverpool nu va arunca cu bani pe super vedete prea curând, prin urmare trebuie descoperiţi jucători tineri şi ajutaţi cei care sunt deja la echipă. Îmi pare rău de Henderson, îmi pare rău de Ings, îmi pare rău de Markovic. Ultimii 2 au şanse mici să rămână la echipă, iar Henderson nu ştiu dacă mai are loc în primul 11.
Probabil că Liverpool va termina în top 4. Sper mai degrabă să fie un loc 3, decât să ne batem iar la titlu şi să pierdem în ultimele etape. Nu cred într-o minune, nu încă.
Vestea bună e că începând cu acest sezon vor fi meciuri şi vinerea, deci sunt mai multe şanse să o vedem pe Liverpool live pe Eurosport sau pe Dolce.
Foto via
Până ieri n-aveam nicio medalie, prilej pentru presa din România să ne tot spună că ne facem de ruşine. Noroc cu fetele de la scrimă, altfel cred că o luam razna. Fraţilor, e o competiţie sportivă în care câştigă cei mai buni, de data asta noi n-am fost în top, e normal să nu câştigăm medalii. Dar asta nu înseamnă că ne facem de ruşine. Nu e ca şi cum merge delegaţia nemţilor acasă şi comentează pe drum „băi, ai văzut ce praf au fost românii?” Citeşte tot articolul
Să privim împreună acest clip. El explică foarte bine de ce nu poate evolua poporul român. Pentru că poporul român se plânge de traiul de rahat, de politicieni şi de alţi hoţi, de lucrurile care nu se fac. Poporul român şi-ar dori să trăiască la fel ca în Occident, dar atunci când este pus să respecte o regulă elementară de circulaţie nu o face. Ba mai mult, se revoltă atunci când i se cere socoteală.
E cultura lui „să greşim puţin, că nu se pune„, despre care am mai vorbit. Ducem în derizoriu încălcarea regulilor şi ridicăm ştacheta foarte sus când vine vorba de fapte ce trebuie pedeapsite. Şi sunt două expresii în limbajul curent, una mai rea decât cealaltă. „Ce-a făcut, a dat în cap la oameni?” – de parcă ăsta ar fi singurul lucru cu adevărat grav şi sancţionabil, să dai în cap cuiva. Altfel, merge să furi, să treci pe roşu, să înşeli, să minţi, să nu-ţi plăteşti taxele, să arunci gunoaie pe jos, să mergi pe blat cu autobuzul. Astea sunt nişte greşeli mici, că vorba aia, „oameni suntem” şi, la o adică, „ne înţelegem”.
Când nici asta nu e suficient de gravă, apare expresia „a omorât pe cineva?„. Abia atunci are dreptul organul de Poliţie să te ia la întrebări, până atunci eşti liber să trăieşti aşa cum vrei. Nici Oprescu n-a dat în cap la oameni, nici Voiculescu, nici Vântu, şi cu toate astea au luat ani de bulău pentru alte infracţiuni. Ideea e că nu există infracţiuni mari pentru care eşti pedepsit şi infracţiuni mici pentru care ţi se acordă circumstanţe atenuante. Ori respecţi legile, ori nu.
Până când nu vom învăţa să respectăm regulile mici, nu vom putea schimba nimic. Pentru că civilizaţia stă în detaliile mici.
Foto: obey the rules via shutterstock
Din categoria „am testat ca să nu mai testaţi voi„, avem nişte produse noi de la McDonald’s pe care le-am încercat în weekend. Noile sandvişuri sunt Breezer Chicken şi Sunny Beef, iar eu l-am încercat pe primul, cel cu bucata din piept de pui. Sosul este unul ciudat, cred că se vrea a fi grecesc, cu nişte oţet şi alte condimente. Carnea e un piept de pui cinstit, nimic de reproşat. Mai mergeau nişte legume. Totul e într-o lipie pufoasă, mai degrabă grecească. Citeşte tot articolul
Chiar dacă jocul e pe alocuri stângaci şi cartoanele alea nu sunt ce trebuie, video-ul ăsta de promovare m-a făcut curios în privinţa locului. Mi-a arătat destul din Pub, mi-a arătat nişte mâncare gătită acolo, aproape că a vândut.
Sigur e făcut de cineva cu un dram de experienţă, ceea ce înseamnă că afacerea asta a video-urilor de brand se extinde şi la firmele mai mici. Important e să fie lucruri făcute cu cap. Prefer oricând un video de-ăsta autentic în locul chestiilor „stock” care se fac pe afară şi care sunt copiate şi pe la noi.
Lumea e în pragul unui război mondial, încălzirea globală ne ameninţă existenţa, dar, iată, nişte cercetători belgieni au descoperit o metodă prin care poţi să transformi urina în bere! Mă rog, aşa zice ştirea, pentru că, de fapt, transformă urina în apă, pe care abia apoi o folosesc să facă bere.
E ca şi cum ai zice că Iisus a transformat apa în vin după ce a plantat nişte viţă de vie şi cu apa aia a udat-o, a aşteptat câţiva ani, a cules, a presat struguri, a făcut vin. Aia trebuie să fi fost o nuntă tare lungă! [/religious joke]
Revenind. Urină transformată în bere. Deci planeta nu mai are apă de băut, e mare panică, iar prima ta grijă e să-ţi faci o bere din propria urină? :))
Ce m-a intrigat cel mai tare e că ştirea spunea că e descoperirea unor cercetători de la Universitatea Ghent, exact aceeaşi Universitate la care s-a descoperit recent un proces simplu prin care apa de mare se transformă în apă potabilă. Să ai 5 oceane la dispoziţie dar să-ţi bei propria urină, ASTA înseamnă sustenabilitate!
Foto: scientist with beer via shutterstock
Doamna Firea a luat în mâini problema pasajului Ciurel şi a început să facă „ordine”, să schimbe proiectul, să grăbească lucrurile. Ceea ce în teorie n-are cum să fie nasol. Doar că practica e pe cale să ne omoare, imediat ce se dă drumul acestui pasaj. Ideea e să muţi traficul din zona Semănătoarea şi să mai eliberezi Bulevardul Iuliu Maniu. Ceea ce e super corect, că ieşirea aia din Militari este un coşmar.
Doar că drumul este gândit să treacă fix printr-o zonă care e extrem de circulată de studenţi: Regia. De fapt, aproape că e o zonă izolată, că sunt destul de puţine maşini care trec pe acolo şi alea numai dacă au treabă. Iar aici sunt fix 3 probleme: Citeşte tot articolul
Am în cartier, la 2 paşi de scara blogului, un magazin cu produse de curăţenie. Un domn şi o doamnă muncesc acolo de ani buni şi fac faţă concurenţei cu vreo 3 Mega Image-uri, un Kaufland şi alte magazine de cartier. Pe lângă produsele greu de găsit pe care le aduc şi preţurile destul de bune, oamenii mai au un atu: ştiu să facă client service. Şi nu zic vânzare, ci chiar client service. Am fost la ei acum vreo 3 luni după un plic de Mr. Muscle. Mi-au pus câteva întrebări și au făcut un adevărat plan de desfundare a chiuvetei de la baie. Mi-au zis ca prima oară să încercăm cu un plic, apoi dacă mai e nevoie să vin şi să iau o soluţie specială. Am luat plicul, am cam rezolvat problema şi gata.
Ieri m-am gândit să dau cu ceva şi la celelalte scurgeri, pentru că mi se părea că nu se scurge cum trebuie şi pentru că #gospodar. M-am dus la același magazin, le-am spus oamenilor că vreau plicuri şi, după ce le-am zis că am mai luat de la ei și a fost OK mi-au prezentat vreo 3-4 soluţii mai bune, cu eficientizarea costurilor și tot ce trebuie.
Iar la final doamna mi-a zis ca mi-ar fi putut vinde plicurile, dar peste câteva luni aș fi venit iar, pe când soluţia recomandată o să-mi ajungă mai mult.
Și oamenii au mereu magazinul plin, nu pentru că ar vinde super ieftin, ci pentru că la supermarket nu stă nimeni să îţi dea toate detaliile astea. Dar pentru astfel de abordare ai nevoie de oameni care să priceapă cât de importantă e relaţia cu clientul, mai ales când tot venitul familiei depinde de asta.
