Casual stuff

IN Casual stuff

shutterstock_415157230_small

Din păcate, lipsa de automatizări din sistemul birocratic românesc nu e o problemă ce ţine doar de soft. Sunt convins că nişte softuri mai performante ne-ar ajuta, dar nu prea mult. Odată cu softurile şi bazele de date ar trebui să schimbăm şi oamenii. Asta pentru că majoritatea n-au nicio treabă cu calculatoarele.

Zilele trecute m-am dus până la poştă să trimit un plic. Era sâmbătă dimineaţă, nimeni la coadă, soare şi frumos afară. A durat 10 minute o amărâtă de trimitere cu confirmare de primire. Doamna de acolo tasta cu două degete (câte unul pentru fiecare mână), a greşit numele firmei de vreo 3 ori, n-a pus spaţii, s-a întors, a şters, a modificat. Într-un final glorios, mi-a dat factura.

Totul într-un soft super simplu, cu 10 câmpuri. Credeţi că un soft ceva mai deştept m-ar fi ajutat în cazul ăla? Deloc, ba chiar cred că mă încurca.

Şi cum nu e posibil să concediezi zeci de mii de oameni, soluţia e să aşteptăm ca tânăra generaţie, asta crescută cu calculatorul, să intre în câmpul muncii. Abia atunci avem şanse cât de cât. Totul e să facă nişte programe simple, cu LIKE and SHARE.

Foto: old lady with computer via shutterstock

IN Casual stuff

Au trecut 4 ani de când scriam că Centrul Vechi e în cel mai bun an al său. Aşa cum bănuiam, numărul de terase a crescut, au venit tot mai mulţi oameni, terasele s-au extins mai mult, în ciuda regulilor impuse de Primărie. Iar legea fumatului a pus capac aglomeraţiei pentru că sutelor de oameni care treceau pe străzile îngustate de terase li s-au adăugat alte sute de oameni care ies în faţa barurilor să fumeze.

Am nimerit înainte de începerea meciului prin Centrul Vechi, aşa că am găsit o masă şi am rămas acolo să-i vedem pe băieţii de la Atletico cum iau bătaie iar. La plecare strada Şelari era efectiv blocată. Pur şi simplu nu se circula în nicio direcţie, iar dacă aveai totuşi dorinţa să te mişti, o făceai pe răspunderea ta. Erau toate şansele să loveşti oameni, scaune, mese şi, în general, să faci contorsionism până în Lipscani, unde se mai relaxa treaba.

La o terasă veniseră bodyguarzii să scoată nişte suporteri care făceau scandal, câteva cluburi aveau vitrine cu domnişoare aproape dezbrăcate care dansau stilul „wiggle wiggle”, şuţi şi expaţi se plimbau cot la cot fermecaţi de numărul mare de opţiuni. Cum s-ar zice, puţin prea mult din toate. Practic, s-a ajuns la pragul ăla de suportabilitate. De acum trebuie să fii masochist ca să mai mergi acolo. Iar la ce desfrâu se afişează, norocul patronilor de acolo e că nu trece niciun înalt prelat noaptea prin zonă. Altfel şi-ar face câteva cruci şi ar veni cu 3 milioane de creştini să înconjoare şi să cureţe zona de păcat.

IN Casual stuff

În ultima vreme am fost mai des la Grand Cinema Băneasa pentru că e destul de aproape de casă şi sunt variante bune de cumpărături acolo (carne de la Metro, alte nimicuri de la Carrefour + o masă la IKEA care nu se refuză niciodată). Dincolo de publicul puţin mai civilizat decât în alte malluri, am descoperit şi o chestie absolut bestială pe care au implementat-o de vreo 2 luni: lângă intrarea în sală există o mică tonetă cu răcoritoare şi dulciuri de la care te poţi aproviziona fără să mergi până la intrare, să ceri voie paznicului şi să pierzi din film. Practic, intri şi ieşi imediat.

E prima oară când văd asta la un cinema din Bucureşti şi mi se pare genul de strategie foarte bună pentru fidelizare. Nu cred că fac mare profit din chestia asta, dar oferă un plus de confort clienţilor.

IN Casual stuff

Sună un număr necunoscut pe telefonul personal, adică ăla pe care nu îl au decât câţiva prieteni apropiaţi, familia și nici aia toată. Văd târziu apelul. Ușor contrariat, sun înapoi.

– Bună ziua.
– Da.
– Am primit un apel de la dumneavoastră.
– Da, spuneţi.
– Păi m-aţi sunat. Cine sunteţi și ce doriţi?
– Cine sunt? Radu Muntean e numele meu, de la iCredit (nu sunt sigur că așa era numele lui, dar p’acolo). Nu vă spune nimic?
– Nu.
– (ironic, gen „hai, nu mai face pe prostul”) Nu vă spune nimic iCredit?
– Nop.
– N-aveţi un credit neachitat la noi?
– N-am niciun credit neachitat la nimeni, deci în niciun caz la iCredit.
– Așa deci, ziceţi că nu… (de parcă vorbea în faţa unui juriu).
– Probabil e o greșeală, pe cine căutaţi?
– Domnule, eu am o agendă plină, de unde să știu exact cine sunteţi? Caut oameni care au credite neachitate la iCredit. Și până una-alta nu v-aţi prezentat, eu m-am prezentat, dumneavoastră cine sunteţi? Că cine sună se prezintă întâi!

În punctul ăsta mi-am dat seama că discuţia e de un absurd tembel, așa că am renunţat:

– Domnule, sunt exact persoana pe care aţi sunat-o mai devreme, dar e clar că nu cea pe care o căutaţi așa că e irelevant numele meu. La revedere!

N-am pe nimeni în familie cu credit la ei, abonamentul respectiv nici nu e pe numele meu, e pe o firmă, dar eu tot nu vreau să le dau bani. Și îi evit ca un nesimţit!

IN Casual stuff

Liana Stanciu. 3 milioane de semnături. Familie. Știţi subiectul.

Ce mă intrigă pe mine e altceva decât milioanele de homofobi. Eu sunt fascinat de capacitatea de mobilizare a Bisericii (da, știu, e o asociaţie condusă de Liana Stanciu care blabla; nu, BOR s-a implicat activ în asta, deși au făcut-o la nivel micro). Campania asta n-a avut corturi, n-a avut „vizite de lucru” de la endorseri, întâlniri în pieţe și alte tactici politice.

În schimb, a avut comunităţile formate în jurul bisericilor și un alt factor important: frica. Plus o manipulare mică pentru a stârni frica.

Oamenii au fost convinși să semneze cu următorul argument: dacă nu modificăm Constituţia, în curând se vor legaliza aceste căsătorii între gay, ca în SUA și alte ţări. De parcă era asta pe agenda vreunui politican român. Poate Remus Cernea să se ocupe de așa ceva, dar nici el nu vrea să devină inamicul poporului.

Singura șansă reală ţinea de UE și adoptarea la nivel de uniune. Caz în care puteam respinge legea doar cu un referendum, deci alea 3 milioane de semnături erau inutile.

Să prezinţi „problema” căsătoriilor gay drept una iminentă este o manipulare de prost gust. Și mi se pare foarte grav că 3 milioane de români au pus botul la așa ceva. E ca și cum ar face cineva o petiţie ca să nu ne invadeze rușii luna viitoare. Deși, la cum îl știm pe Putin, asta e mult mai probabil.

IN Casual stuff

papucul_pantof

De câte ori nu vi s-a întâmplat să vreţi să mergeţi la pâine în papuci? Mai ales iarna, când e zăpadă mare şi n-ai chef să pui nişte bocanci zdraveni „doar până la colţ”?

Dacă ştii despre ce vorbesc, cu siguranţă ai nevoie de nişte Mahabis „slippers”. Gigeii ăştia îşi fac atâta reclamă pe Facebook încât nu trece zi fără să-i văd pe Newsfeed. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Prin toamnă am fost la o întâlnire cu jurnalişti şi bloggeri organizată de eMag. Foarte frumos şi relaxat totul, s-au discutat o serie de variante de îmbunătăţire a siteului.

Zilele trecute a fost o nouă astfel de întâlnire la care n-am ajuns din păcate. Dar citind concluziile pe la bloggerii prezenţi, m-am bucurat să aflu că una dintre chestiile care mă dureau pe mine cel mai tare şi-a găsit o rezolvare.

Mai exact, am întrebat atunci dacă nu s-ar putea găsi o variantă prin care să-mi setez pe profil afişarea rezultatelor doar de la eMag, eliminând astfel ce mai e prin Marketplace. În general nu prea vreau să cumpăr decât de la eMag, chiar dacă ştiu că firmele din Marketplace sunt verificate la sânge şi li se taie accesul după probleme repetate cu comenzile.

În orice caz, un feature asemănător s-a implementat deja, după cum am aflat de la Revo: poţi să cauţi direct după un anumit vânzător din Marketplace, fie că e eMag sau altul. Găsiţi aici detalii despre căutarea avansată.

Şi nu e singura chestie la care s-a luat în calcul pe bune părerea consumatorilor. Cred că o filosofie ca asta valorează mai mult decât 10 campanii de imagine.

IN Casual stuff

20160514_180928

Weekendul trecut am dat o fugă până la mare din motive gastronimice. Şi dacă tot eram în zonă, am oprit puţin să mai văd care e situaţia staţiunilor din sud, că prin Mamaia am ajuns de câteva ori în ultimii 5 ani şi acolo oricum economia duduie.

Vama Veche: N-am mai fost prin Vamă din 2011, pur şi simplu am avut lucruri mai bune de făcut. În 5 ani schimbarea e uriaşă. Vama a devenit exact ce se temeau hipsterii acum 5-10 ani. Adică un hibrid între hoteluri drăguţe şi terase bubuitoare. În locul chestiilor acoperite de stuf au răsărit tot felul de restaurante cu etaj, meniuri simandicoase şi cazări cu piscină. O mare bilă albă pentru Sandalandala, care nu-mi sugera nimic bun din pozele pe care le-am văzut pe net de-a lungul timpului. De fapt e un loc extrem de drăguţ, o variantă foarte bună în care poţi să-ţi pui cortul liniştit. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

predoiu

Aseară, la Digi 24 a fost dezbatere între catindaţii la Primăria Capitalei. Au fost prezenţi Turcescu, Firea şi Nicuşor Dan, în timp ce domnul Predoiu a declinat invitaţia, după cum ne-a zis de mai multe ori Cosmin Prelipceanu. Nu e prima oară când aud chestia asta. Într-un fel mă bucură, că oamenii politici nu au mereu timp de gramatică. Dar ceea ce cred că voia să zică moderatorul e că omul a refuzat invitaţia.

În limba română nu există sensul de:

politely refuse (an invitation or offer)

Deci de fiecare dată când vrem să declinăm ceva, zic să începem cu vocativul. Invitaţio!

Acum câţiva ani şi Ciprian Marica a declinat puţin.

IN Casual stuff

tetelejurnal

Când crezi că televiziunea a ajuns în punctul critic şi că pe internet sunt chestii oarecum decente, descoperi Tetelejurnalul de pe Gândul.info şi îţi vine să tai cablul de net.

Deci chestia asta e pe bune. Cineva dă bani pentru acest „produs” ce poate fi (cred) încadrat la categoria pamflet. Dacă cumva daţi click aici şi vă uitaţi 5 minute la tembelismul ăla de video, să ştiţi încă de pe acum că vă cer scuze pentru că v-am pierdut timpul.

Asta fiind din categoria „hai să-l dăm pe net, că aici nu există CNA”.

Şi nu că ar fi Gândul vreo publicaţie quality sau măcar în zona aia, dar chiar să ajungi atât de jos…

Meniu