Casual stuff

IN Casual stuff

Chiar dacă Mad Men s-a încheiat de mai bine de 2 ani, cei de la AMC continuă să facă bani de pe urma serialului care a avut aşa mult succes (16 Emmy-uri, 5 Globuri de aur). Dacă nu l-aţi văzut, îl recomand, e o monografie excelentă a perioadei anilor ’60-’70 în SUA. 

Pe lângă ocazionalele vânzări de DVDuri, cineva s-a gândit că ar fi o idee bună să vândă şi diferite obiecte de decor, mai ales că momentan nu se mai folosesc la nimic, iar pentru colecţionari valoarea unor farfurii, a unui ceas vechi sau a unui ursuleţ de pluş care a apărut în câteva secvenţe din film poate fi mult mai mare.

Vorbim de sute, poate mii de obiecte care au preţuri între 25 şi 95 de dolari, unele chiar mai mult de atât. Majoritatea sunt nişte vechituri, adunate de pe cine ştie unde, dar au marele avantaj de a fi apărut în serial. Vorbim de farfurii, aparate de ras, şervete, chiar şi pungi de cumpărături. La licitaţia precedentă s-au vândut chiar şi piese de mobilier care au ajuns până la 1000 de dolari bucata.

Le găsiţi pe toate aici. Aş fi cumpărat o singură chestie dacă aveam răbdare să caut: chip’n’dip-ul lui Pete. Poate vi-l mai amintiţi:

IN Casual stuff

Protestele s-au domolit, dar câţiva oameni bine intenţionaţi continuă să se zbată, încercând să capitalizeze ceva din mulţimea asta de oameni nemulţumiţi. S-au tot făcut grupuri de Facebook în care au fost adunaţi diverşi oameni, apar diverse idei legate de modul în care ar trebui continuat totul. Apare din când în când nevoia unor lideri, iar se vorbeşte despre un partid, despre diferite forme de rezistenţă. Urmăm acelaşi tipar ca la protestele din anii trecuţi, în urma cărora au răsărit idei precum F9, M10 şi aşa mai departe. Sunt convins că n-o să iasă nimic, nici de data asta.

Partea bună e că nici nu trebuie. E suficient că Strada s-a obişnuit cu cifrele mari. Reversul medaliei e că şi politicienii s-au obişnuit cu ele, aşa că un protest de 20.000 de oameni e posibil să fie considerat de-acum încolo un „mizilic”. Dar ne aşteaptă vreo 9 luni de vreme mai bună de-acum încolo, aşa că presiunea poate fi mult mai mare. Important e să nu uităm că sute de mii de oameni vor acelaşi lucru ca noi: o ţară decentă. 

IN Casual stuff

Am nimerit dimineaţă pe un articol din Capital în care e dezbătută problema Tarom. În continuare compania aeriană e pe pierdere, vor să vândă nişte avioane, au renunţat la altele etc. Same old story. Doar că abordarea s-a făcut dintr-un unghi total dubios, care pare mai degrabă comandat.

Iată cum începe articolul: 

Compania Tarom a avut manageri plătiţi regeşte timp de mai bine de patru ani, dar modul de cheltuire a banilor din visterie îndreaptă compania spre faliment. Niciun manager nu au reuşit să conceapă o strategie viabilă, o grilă de salarizare, să oprească migraţia specialiştilor şi să implementeze un program de schimbare a flotei.

Deci au fost unii plătiţi regeşte PATRU ani, de ce nu e Tarom pe profit? Ne răspunde tot Capital, cu cifrele. În 2012 erau pierderi de 230 de milioane de lei, pe 2016 au scăzut aproape de 25 de milioane de lei. Aproape de zece ori. Tot în perioada asta personalul s-a redus cu 300 de oameni. 

AnCifră de afaceri(lei) Pierdere(lei)Număr angajaţi
20151.136.739.19327.426.9801.880
20141.138.713.562110.161.0041.969
20131.085.210.203130.167.730 2.005
20121.048.339.557 230.617.5202.173
2011946.315.772 262.224.4902.286
2010918.649.548332.530.6542.368

E ca şi cum ai spune că ai găsit un pacient cu 10 gloanţe, doctorul i-a scos 9 din ele, dar omul n-a devenit încă numărul 1 mondial la tenis, deci medicul e un amator. Păi cum, că l-am plătit regeşte?

Asta în condiţiile în care sunt de notorietate scandalurile din Tarom, managerii privaţi care au încercat să dea afară armatele de nepoţi angajaţi pe pile au fost loviţi cu direct în freză de sistem.

Evident, dacă te uiţi strict pe obiectivele pe care şi le-au asumat oamenii ăia, lucrurile nu s-au îndreptat total. Dar în codul muncii nu scrie nicăieri că poţi da afară pe cineva pe motiv că a fost angajat aiurea sau pe pile. Aşa că lucrurile nu se pot schimba în 2-3 ani după ce au mers prost 20 de ani la rând.

Sorry, Tolo

question_answer0
IN Casual stuff

Pentru cei care n-au prins încă povestea, Tolontan a publicat azi nişte dezvăluiri legate de nişte radiaţii uriaşe de la Muzeul de Geologie. S-a folosit în mod oribil şi de o poză de la protestul de duminică peste care a pus un mare semn de radiaţii în dreptul muzeului. Problema e cu cifrele, care au fost interpretate greşit. În loc să scrie 21,68, Tolontan scrie 21680, ceea ce înseamnă mult peste Cernobîl. Am fost o singură dată în muzeul respectiv, din fericire nu mi-a crescut nicio mână în plus.

DE 100 DE ORI MAI MULT DECÂT LIMITA FIXATĂ LA CERNOBÎL
”E între 4.000 și 21.680 μSv/h!”, citește Adriana Ion cifra din depozitul subteran.

Zona neagră, de la Cernobîl, în care nimeni nu s-a mai întors, niciodată, are radiații de peste 200 μSv/h.

Dacă vrem să fim haioşi, putem să spunem că radiaţiile astea demonstrează 2 lucruri: Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştiu că Dragnea şi Grindeanu ne cam stau în gât, dar mi-ar plăcea să cerem şi alte chestii utile. Una ar fi să îşi repare fiecare maşina pe RCA-ul propriu şi apoi să se regleze firmele între ele. 

Alta ar fi legată de cartelele prepay luate cu buletinul. Am economisi o grămadă de bani. Ia uitaţi cu ce se ocupă serviciul de urgenţă 112:

La Numărul Unic de Urgenţă 112 au fost primite şi tratate, în 2016, peste 14 milioane de apeluri, peste 58% dintre acestea dovedindu-se false, potrivit unei statistici a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS).

De aici.

8 milioane de apeluri false!

Drept urmare, aproape 16.000 de cetăţeni au fost sancţionaţi pentru apeluri false şi abuzive către numărul 112 (anul 2016 şi ianuarie 2017). Cele mai multe sancţiuni au fost aplicate în Teleorman, Bucureşti şi Prahova.

16 mii de cetăţeni sancţionaţi la un număr de 8 milioane de apeluri false e ca şi cum l-ai da afară doar pe Iordache din tot guvernul Grindeanu. Oh, wait…

„În urma campaniilor de educare şi informare desfăşurate de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, numărul de apeluri false a scăzut în ultimii ani cu aproximativ 30 % şi se situează la circa 58 de procente, înscriindu-se în media înregistrată la nivel european.

Adică înainte aveam 88% apeluri false. Şi ai zice că în Teleorman e previzibilă povestea, că sunt săraci, că sunt proşti, că îi pune Dragnea să sune la 112. Dar Bucureştiul e pe locul 2 în lista sancţiunilor. Probabil că cei sancţionaţi sunt ăia care insistă de mai multe ori de pe acelaşi număr şi întâmplător au şi abonament. Pe restul n-au cum să-i prindă.

Şi aici e vorba de ore întregi petrecute de operatori la telefon, care sunt plătiţi pe banii statului. Dacă mai adăugăm şi ameninţările cu bombă făcute de copii tâmpiţi care ştiu că nu pot fi prinşi, adăugăm alte costuri (legişti, echipe speciale etc.). Privacy-ul e important până în momentul în care toată lumea pierde bani din cauza asta şi, mai important, în momentul în care toată lumea e în pericol din cauza asta.

IN Casual stuff

Pentru că în ultimele luni au lansat o mulţime de seriale mişto, pentru că voiam de mult să mă uit la Sopranos cap-coadă şi pentru că ai mei aproape că au terminat tot ce e titrat pe Netflix, am decis să-mi fac abonament la HBO GO. Am deja HBO 1 şi 2 pe Telekom TV, dar e mult prea simplu să te uiţi pe net la orice oră, pe orice device ai chef. 

Şi cu ocazia asta mi-am amintit cât de complicat e să-ţi faci abonament la HBO GO. Şi cât de mult diferă preţurile. Motiv pentru care am tot evitat să-mi fac abonamentul.

Mai întâi l-am rugat pe tata să facă abonament, s-a dus, a luat pachetul MaxPack de la RDS cu 13 lei pe lună, doar că – ghinion – doamna de la ghişeu a „uitat” să-i spună că HBO GO e inclus şi gratuit doar dacă ai servicii de internet în abonament. Dacă nu, nu. Chestie pe care am aflat-o abia după ce am sunat la call center-ul RDS, că platforma nu-mi spunea decât să-mi contactez operatorul. Mistic.

Următorul impuls a fost să-mi fac abonament prin Telekom România, că am toate serviciile posibile de la ei. Doar că opţiunea MaxPack + HBO Go costă 28 de lei pe lună. Dublu faţă de acelaşi lucru la RDS. În plus, trebuie să comanzi din aplicaţia MyTelekom, apoi să obţii un PIN, să faci un cont, să spui 3 descântece şi să speri că totul e ok. Cunosc oameni care au intrat mai uşor de-atât în masonerie.

Şi în timp ce studiam lista de provideri care au preţuri şi modalităţi diferite de conectare, mi-am dat seama că pot să-mi fac abonament şi prin Vodafone, cu 3.5 euro pe lună, adică vreo 16 lei. Ceea ce am şi făcut.

Dacă vrea să ţină pasul cu Netflix şi Amazon, HBO ar trebui să se concentreze pe digital şi să simplifice procesul de abonare, să scoată dependenţa de un provider de internet sau de cablu. HBO GO e un produs digital, să-l oferi la pachet cu nişte televiziuni prin cablu nu mai e de actualitate. 

 

IN Casual stuff

Cei de la Gillette mi-au trimis un showcase creat special pentru lansarea Rogue One (episodul nou din Star Wars, care a apărut în decembrie). În interior sunt 3 aparate de ras Gillette care aduc cu diferite uniforme din Star Wars. Totul are legătură cu o ediţie specială lansată de ei alături de Lucas Film, dar aparatele din imagine sunt doar de design. 

Mă gândesc că ar fi o chestie mişto de expus în casa unui om care e super fan Star Wars, aşa că o să-l dau cuiva care şi-l doreşte. Dacă se strânge mai multă lume tragem la sorţi. Înscrierile se fac în comentarii până pe 14 februarie (#romantic) şi concursul e valabil doar în Bucureşti. Câştigătorul o să primească personal cutia cu chestia asta, nu prea am încredere s-o trimit prin curier.

IN Casual stuff

Săptămâna trecută eMAG a anunţat oficial programul „Deschide România„, dedicat antreprenorilor români care vor să-şi promoveze produsele şi să vândă cât mai mult. eMAG le pune la dispoziţie o platformă testată, un sistem integrat cu toate procedurile, de la livrare la încasare şi consultanţă pentru partea de listare în magazin.

Programul este deschis micilor firme, care au cifra de afaceri sub 500.000 de lei pe an. Avantajul principal ţine de comisioane, care vor fi la jumătate pentru cei înscrişi în program, în timp ce afacerile sociale şi ONG-urile au comision zero

La prima vedere ai zice că e un „PR stunt”, însă în acest moment sunt deja 32 de mici întreprinzători înscrişi, care au listate 5000 de produse în 98 de categorii. Ţinta este de 400 de producători locali în decurs de 1 an, care vor genera afaceri de 14 milioane de lei. Raportat la veniturile pe care le are eMAG e destul de puţin, dar n-aş zice că e un proiect de CSR. Pur şi simplu oamenii de la eMAG au înţeles că trebuie să găsească constant modalităţi prin care să crească. Una dintre ele este să aducă cât mai mulţi producători locali prin care se pot diferenţia de competiţie. În plus, e un mod excelent prin care creezi percepţia generală că se poate găsi absolut orice pe eMAG. 

E clar că e un câştig important şi pentru producătorii locali , care vor avea acces şi la celelalte ţări în care e prezent eMAG Marketplace, adică Ungaria şi Bulgaria. 

Momentan nu sunt chestii alimentare şi spirtoase în programul ăsta, dar vă daţi seama ce profit ar face dacă ar băga horincă şi zacuscă? Chiar s-ar deschide România!

IN Casual stuff

Au apărut vreo 4-5 seriale mişto pe Netflix, dar mi-au picat ochii pe ăsta. Mă duce puţin cu gândul la Black Sails, mai ales că subiectul principal ţine tot de Regatul cel puternic în luptă cu nişte teritorii asupra cărora are suveranitate.

Pare destul de bine realizat şi accentul irlandez al câtorva dintre actori este bestial.

IN Casual stuff

După incendiul din Bamboo, autorităţile au început iar controalele. Zilele trecute ISU a anunţat în presă că s-au închis vreo 15 cluburi din sectorul 2, multe din ele pentru că nu aveau autorizaţie de funcţionare sau pentru alte nereguli. De fapt, cluburile n-au fost închise, unele au primit o amendă mică şi viaţa şi-a văzut de cursul ei firesc. Iar ceea ce a transmis ISU către presă este un „falsehood”, ca să nu spunem minciună, că aşa e moda

De ce recurge ISU la astfel de tactici? Pentru că vor să liniştească populaţia, să demonstreze că lucrurile se fac. De-aia au zis şi că Bamboo nu avea autorizaţie de funcţionare. Ceea ce e adevărat, dar lucrurile sunt mult mai nuanţate de atât. Când vezi că un club funcţionează şi ISU zice că nu are autorizaţie presupui că oamenii ăia au făcut de capul lor chestii. Că s-au dat şpăgi, că e ceva necurat la mijloc. Şi este, dar mult mai adânc. A explicat zilele trecute un tip la Digi24, nu m-am trezit eu cu toate informaţiile astea, deşi pe unele le ştiam. Citeşte tot articolul

Meniu