Singura informaţie relevantă pe care trebuie s-o avem în minte legată de taximetrişti este tariful: 1.39 lei/km. Preţul ăsta este valabil de prin 2009. Au trecut 8 ani de-atunci. Benzina era 3.6 lei, acum este 4,9 lei. O să-mi spuneţi că majoritatea taxiurilor sunt pe gaz. Păi oare de ce au făcut acei oameni investiţiile respective?
Aveţi idee ce serviciu sau produs a rămas la preţul de acum 8 ani? Există aşa ceva? Citeşte tot articolul
Am avut de făcut nişte operaţiuni simple la Registrul Comerţului, aşa că mi-am făcut curaj vreo săptămână şi apoi m-am dus în recunoaştere. Am ajuns pe la 13, programul era scurt, până la 14:00. M-am interesat ce acte îmi trebuie, am completat formularele, am luat dosarul cu şină, m-am aşezat la o coadă în speranţa vreunui noroc chior. Erau 3 ghişee la care se stătea într-o coadă comună, cu vreo 8 persoane. La 13:45 vine o duduie şi dă să se înfigă la unul dintre ghişee. Îi explică un cetăţean că e o coadă comună şi toată lumea aşteaptă să-şi rezolve problema.
Duduia a fost mai întâi contrariată. „Păi cum, de ce e coadă comună? Eu credeam că aici e liber!”. Da, sigur, restul stăteau de proşti unde era mai aglomerat.
În discuţie intervine o altă tăntică, destul de înţepată. Tăntica şi duduia încep să se certe pe un ton relativ civilizat, aproape că discutau în contradictoriu. Timpul trece, lumea îşi mai rezolvă problemele, astea două tot îşi aruncau replici. Duduia voia să se bage în faţă, că a aşteptat destul, că ea n-a ştiut că e coadă, că ea are de rezolvat. Eh, ce mi-a plăcut maxim a fost că alea au rămas acolo să se certe inclusiv după ce s-a anunţat de la ghişeu că ăla e ultimul dosar! Efectiv nu dădeau să plece.
Practic, asta e boala românului: chiar dacă s-a zis că se închide, poate mi se face o favoare. Chiar dacă a închis autobuzul uşile, poate opreşte să mă ia şi pe mine. Poate reuşesc să sar puţin peste reguli.
Am plecat râzând de-acolo, am revenit luni şi am rezolvat problema în 10 minute.
Câteva idei au fost importante în tot exerciţiul cu sirene de săptămâna trecută:
Prima:
În Capitală, sunt aproape 400 de sirene însă doar 15% pot fi acționate și din dispeceratul ISU. Celelalte sunt vechi, așa că trebuie acționate manual, de regulă, de administratorul blocului.
A doua:
„Este o vulnerabilitate (…) Acesta este lucrul asupra căruia insistăm. Ar trebui ca aceste sisteme să fie centralizate, acţionarea să se facă în mod automatizat, fie de la un punct de comandă de la nivelul autorităţii locale, fie de la Dispeceratul ISU, pentru a scurta cât mai mult acest lanţ de alarmare”
A nins în aprilie, moment pentru toată lumea să facă glume cu Crăciunul şi încălzirea globală. „Păi cum, nu vorbea toată lumea de încălzirea globală ca o ameninţare reală? N-ar trebui să ne sufocăm de cald?”.
Răspunsul simplu: noi nu. Mai exact, încălzirea globală nu se manifestă în acelaşi fel pentru toate zonele planetei, iar Europa a tras paiul scurt la faza asta, pentru că e pe cale să treacă printr-o fază de răcire.
Fenomenul e explicat în documentarul produs de Leonardo Di Caprio, Before the flood. Citeşte tot articolul
UBER a fost interzis în Italia printr-o decizie judecătorească, spre bucuria tuturor taximetriştilor din ţara lui Roberto Baggio. E aceeaşi poveste dintotdeauna: nu există cadru legislativ pentru car sharing, motiv pentru care taximetriştii încearcă să reducă din concurenţă.
Părerea mea e că legile trebuie schimbate pentru a încadra într-un fel tipul ăsta de servicii de transport. Nu e ok nici să funcţionezi ilegal, însă nu poţi nici să ignori milioane de oameni care folosesc un serviciu.
Ar trebui să plătească nişte asigurări mai mari, direct proporţionale cu nivelul de risc la care se supun? Cu siguranţă.
E normal ca toţi şoferii să aibă un soi de licenţe de transport? Nu sunt aşa convins. Nu poţi să pui semnul egal între o persoană care face asta 7 zile din 7 şi alta care face UBER cam 2 ore pe zi.
Dacă de mâine apare un UBER cu servicii de brutărie n-o să poată lua autorizaţii sanitare toate persoanele care vor să vândă un cozonac, aşa că e nevoie ca toţi clienţii să-şi asume nişte riscuri. Să fie conştienţi că atunci când foloseşti respectivul serviciu nu ai acelaşi regim ca în cazul unei firme clasice de transport (sau de bakery).
Sunt convins că multă lume ar prefera să rămână pe UBER în ciuda acestor avertismente. Chiar dacă pare să fi pierdut lupta, UBER cred că a câştigat războiul, au clienţii de partea lor.
Profa mea de română din liceu avea o vorbă: „băieţi, trebuie să fiţi inamovibili, ca judecătorii”. Ne repeta mereu chestia asta, ca să ne intre în capetele noastre de adolescenţi agitaţi. Vremurile erau tulburi şi noi ne războiam constant cu diverşi profesori slab pregătiţi. Cu alte cuvinte, ne zicea să fim flawless astfel încât să nu ne poată găsi nimeni nod în papură.
Am auzit de atâtea ori expresia aia încât mi-a rămas în cap şi am încercat mereu să mă ghidez după ea. Citeşte tot articolul
Şi, săptămâna trecută, apa caldă…
După mai bine de 2 ani de când există acest newsletter săptămânal, am descoperit şi eu Monday Memo. N-a contat până acum că mi-au zis mulţi prieteni de el, n-a contat că fac şi eu ceva similar cu Sunday’s Media Recap şi ar fi trebuit să fiu oarecum în temă cu astfel de lucruri.
Într-un final m-am abonat şi am început să citesc. Andreea Roşca şi Mona Dîrţu (autoarele cărţii „Cei care schimbă jocul”) fac o treabă excelentă, e un newsletter plin de informaţii super utile. Nu-mi rămâne decât să vă recomand să vă abonaţi aici, sigur o să vă placă.
Pentru un mic demo puteţi citi ediţia de săptămâna asta aici.
Cei de la Tefal au în perioada asta o campanie numită Fabrica de clătite, ce conţine şi un fel de tur al clătitelor prin diverse localuri bucureştene. În felul ăsta ei îşi promovează tigăile de clătite, iar publicul doritor se poate bucura de nişte reţete speciale în anumite locuri. Au mai avut o campanie similară şi acum 2 ani, de data asta am descoperit-o întâmplător, când am fost în seara asta la Coftale, unul dintre localurile implicate.
Toată treaba se desfăşoară între 1 martie şi 20 aprilie, mă mir că n-am văzut nimic despre asta pe net, probabil au ţinut-o mai low profile ca să nu se îmbulzească lumea la clătite.
Sunt 10 localuri înscrise, fiecare cu reţete proprii, atât dulci, cât şi sărate. Sunt şi crepes, şi pancakes, eu am savurat aceste cinstite pancakes americane cu banane şi Nutella. Momentan mă simt ok, vă anunţ dacă e ceva în neregulă.
Şi că veni vorba, am ajuns recent şi pe la Maison de crepes, care s-a dovedit a fi o dezamăgire. Mă aşteptam să fie excepţionale clătitele lor însă am primit nişte pancakes arse. La masa de alături s-au servit crepes cam crude, aşa că domnul respectiv le-a dat înapoi. Locul drăguţ, prezentarea e fantastică, dar gustul e naşpa. Deci ar fi cam singurii de evitat din lista respectivă. Recomand să începeţi cu Coftale sau Modelier.
Aşa cum se aştepta toată lumea care are câţiva neuroni funcţionali, pomenile PSD-ului încep să-şi arate şi sursele de finanţare. Cred că nu trece zi în care să nu mai aud vreo ştire despre tăieri de investiţii, amânări, restructurări şi planuri pe termen cât mai lung, eventual pentru o altă guvernare de dreapta, când se va termina de furat.
În episodul de azi, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, care a primit salarii mai mari pentru actori, dar a fost nevoit să renunţe la 2 evenimente extrem de importante în activitatea culturală a oraşului. Practic, e exact aşa cum zicea PSD, sunt bani foarte mulţi pentru salarii, dar Cioloş şi Soroş nu vor. Ce nu vor? Să taie din alte părţi. Las’ că taie PSD.
Partea cea mai nasoală e că actorii sunt genul de breaslă care preţuiesc mai mult munca pe care o fac decât remuneraţia, deci ar prefera un salariu mai mic şi un rol într-un spectacol de Dabija sau Afrim. Dar sunt alte profesii în care obiectul muncii nu e aşa important. Puţin îi pasă drumarului angajat la stat dacă se fac sau nu kilometri de autostradă, la fel şi multor alte tipuri de funcţionari.
Cât timp maţul e plin nimeni n-o să comenteze. Ştiu că e mişto să o ardem elitist când ne plictisim de seriale pe Netflix şi începem să filozofăm politici economice, dar adevărul e că nimeni n-o să fie de acord să-şi rupă de la gură ca să prospere ţara. De-asta e nasol că votează mai mereu cei cu stomacul gol.
Cumva s-au adunat vreo 6 luni de când merg constant la spinning. Am avut mici pauze în perioada sărbătorilor, când m-am tăiat nasol la deget şi când au fost zăpezile alea mari, însă per total s-au adunat multe antrenamente reuşite. Am făcut şi o listă mică cu chestii pe care le-am învăţat. Citeşte tot articolul
