Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Contraste

O stradă din Bucureşti, 2017

question_answer4 comentarii
IN Contraste

Cam aşa stau lucrurile pe o stradă din sectorul 6 al Capitalei, în 2017. O basculantă betonieră (da, ştiu diferenţa) împotmolită în noroi. Practic, dacă era acolo un Tico, ar fi fost înghiţit cu totul de groapă.

Strada se numeşte Drumul Belşugului (cum altfel?) şi e într-o zonă nou dezvoltată, în care se construieşte destul de mult în continuare. E clar că drumul a fost stricat şi de maşinile grele care trec pe acolo *din belşug*, dar o canalizare parcă n-ar strica în cel mai mare oraş al României.

Domnule primar Mutu, în loc de 300.000 de euro pentru o televiziune de sector, nu mai bine asfaltăm nişte străzi şi băgăm canalizare?

Sigur, poţi demola casa asta şubredă

question_answer3 comentarii
IN Contraste

Una dintre cele mai interesante chestii care mi-au atras atenţia în Belgia ţine de clădirile aflate în renovare. Am văzut atât în Bruxelles, cât şi în Brugge, Gent sau Ostend aceeaşi situaţie: case demolate, din care rămăsese în picioare doar faţada şi pe care se construia la loc.

Habar n-am ce zice legea belgiană în cazurile astea, ce fel de clădiri sunt protejate, însă din ce-mi dau seama autorităţile tratează problema cam aşa:

– Sigur, domnule Fritz, puteţi să demolaţi casa aceea şubredă, construită la 1680, însă va trebui să păstraţi faţada originală şi să folosiţi aceleaşi dimensiuni ale clădirii originale.

Nu sunt convins că îi obligă să lucreze şi după aceleaşi planuri, dar nici nu m-ar mira.

În timpul ăsta casele din centrul Bucureştiului cad pe capete, de obicei pe motiv că „erau vechi şi şubrede”. 

Bucureştiul are prea multe terenuri nefolosite în centru

question_answer3 comentarii
IN Contraste

bucuresti_teren_viran

În weekend am fost la o conferinţă la Camera de Comerţ şi am putut să observ de la înălţime care mai e situaţia în spatele Bibliotecii Naţionale. Deşi erau o mulţime de planuri cu terenul ăla, până la urmă a rămas doar clădirea teatrului de operetă Ion Dacian. Ce e în jurul acestor două clădiri cu profil cultural? Boscheţi. Buruieni, mormane de pământ şi un gard provizoriu, perfect inestetic.

Din păcate, e doar unul dintre multele exemple de terenuri abandonate chiar în centrul oraşului. Cele mai multe sunt în proprietatea diverselor instituţii de stat, care n-au reuşit să facă nimic în cei 26 de ani de la Revoluţie. Practic, oraşul ăsta e urâţit (şi) de spaţiile astea largi care îşi aşteaptă construcţiile sau orice fel de amenajare.  Citeşte tot articolul

Putred

question_answer1 comentariu
IN Contraste

shutterstock_411367369_small

Să se desfiinţeze TVR, altfel n-avem nicio şansă să schimbăm ceva acolo.

Să se desfiinţeze Opera Română şi să se facă angajări doar pe baza unor evaluări internaţionale.

Sunt doar două dintre ideile pe care le-am citit în ultimele zile pe Facebook. Două instituţii blocate în trecut, prima cu mari datorii la Stat şi la furnizori din toată lumea, cea de-a doua cu angajaţi ce înţeleg să facă grevă şi să-şi bată joc de puţinii spectatori care mai dau bani pe bilet.

Distrugerea şi o refacere completă, din temelii, e şi soluţia pentru salvarea spitalelor infectate cu tot felul de viruşi şi bacterii, inclusiv cu virusul şpăgilor şi al banilor murdari. Bani care se dau pentru ca dezinfectantul să fie mai moale şi să ajute răspândirea viruşilor ucigaşi. Citeşte tot articolul

Reality check

question_answer4 comentarii
IN Contraste

Sunteţi bine? Au ieşit mişto pe 1 mai petrecerile alea scumpe din Mamaia? A venit nota mult? V-aţi lăudat măcar unui prieten câţi bani aţi spart şi cât aţi băut weekendul trecut? E bine, mă bucur pentru voi.

Azi, în faţa mea la bancă era o doamnă trecută de 50 de ani. O femeie obişnuită, care mai are câţiva ani până la pensie, care nu era îmbrăcată ponosit, ci absolut normal. Putea să fie mama, cel mai probabil chiar era mama cuiva.

Deşi stăteam la linia aia de discreţie, auzeam ce vorbeşte cu casiera. A întrebat dacă i-au intrat nişte bani în cont. Avea 2 lei şi 69 de bani, nu intrase nimic.

„- Şi asta cât înseamnă, 200 de mii?”
„- Nu, doar 20 de mii în bani vechi, 2 lei…”
„- Păi cum, astăzi nu e 9? Mi-au spus că salariul se dă pe 10 şi că poate intră mai devreme” a exclamat necăjită, mai mult pentru ea. Apoi s-a aplecat peste tejghea şi i-a şoptit casierei: „Ştiţi, cred că o să sune deplasat, dar pot scoate banii ăia care sunt?”.

Casiera i-a explicat că suma minimă care se percepe drept comision este 2,5 lei, deci ar rămâne cu 14 bani.
„- Şi nici dacă scot de pe card?”
„- Din păcate bancomatul nu eliberează mai puţin de 10 lei.”
„- Of! (un oftat scurt şi demn) Şi eu ce fac acum?” a zis femeia în timp ce se îndrepta abătută spre ieşire.

În capitala europeană a anului 2014 sunt oameni care au muncit o viaţă şi care n-au bani de o pâine.

Ecologişti până la capăt

question_answer1 comentariu
IN Contraste

Aşa cum am mai spus, nu sunt împotriva exploatării de la Roşia Montană şi nici nu sunt PRO. Sunt convins că aurul ăla va fi scos până la urmă, sunt convins că poluare o să fie oricum. Doar că ar trebui să negociem ceva mai bine situaţia. În orice caz, mă oboseşte toată lupta.

Momentan mi se pare altceva mai interesant: aseară a fost protest, nişte mii de oameni la Universitate. Au pătruns pe şosea şi au mers încolonaţi până la Guvern şi înapoi. Am văzut nişte poze de la protestele astea, e jale. Ecologiştii au lăsat în urmă mizerie. Mucuri de ţigară, sticle goale, tot felul de foi. Păi bă nene, ori suntem ecologişti ori nu mai suntem. Nu prea merge să vrei să salvezi Roşia Montană şi tu să laşi mizerie pe întâiul bulevard al ţării.

Update: Cătălin zice că au fost câţiva oameni care au adunat mucurile de ţigară şi mizeria pe la final. M-aş bucura să fi fost aşa, şi mai bine era dacă nu se făcea mizerie deloc.

Update 2: Sunt nişte tineri care chiar adună mucurile de ţigară.

Regrete

question_answer0
IN Contraste

Pe o bancă aruncată lângă un teren de sport dintr-un liceu bucureştean, un profesor îşi începe amărât povestea în timp ce priveşte nişte prichindei de clasa a doua cum bat mingea.

„Am fost la două minute de un debut în Divizia A… dar am avut ghinion!”

Discuţia legată de jocul puştilor se opreşte, iar cei din jur se trag mai aproape, să audă povestea.

„În ’86 eram junior la Sportul şi jucam la echipa mică. În echipa mare erau Hagi, Mircea Sandu şi Gino Iorgulescu. Jucam mijlocaş, pe postul lui Hagi. După câteva meciuri bune am fost adus la echipa mare şi am stat pe bancă. La un meci, prin minutul ’80, antrenorul ne-a trimis la încălzire, pe mine şi pe vreo 2 colegi. Aveam avans mare şi voia să bage nişte juniori. Unul dintre colegi a intrat, urma să intru eu.”

Se opreşte ca să dea mingea puştilor, apoi se aşază înapoi pe bancă şi continuă…

„Când mai erau câteva minute m-am echipat să intru. Urma să-l înlocuiesc pe Hagi! S-au anunţat 2 minute de prelungire de la margine, mingea n-a mai ieşit, arbitrul a fluierat mai devreme. Am fost la două minute de debutul în Divizia A. Pe urmă s-a terminat campionatul, m-am accidentat şi n-am mai putut reveni niciodată la forma iniţială.

Aş fi dat orice măcar să pot debuta în Divizia A…”

Istorisirea s-a  încheiat la fel de brusc cum începuse. Proful s-a ridicat, a fluierat scurt încheiand astfel meciul copiilor si a plecat spre sala de sport.

Nu cred să fi văzut vreodată un regret mai profund citindu-se pe faţa unui om.

Dilemă urbană

question_answer5 comentarii
IN Contraste

Situaţie:

Undeva în centrul oraşului, aproape de ora prânzului, un ţigan între două vârste iese dintr-o curte cu o sticlă de bere pe jumătate goală şi pleacă alene spre colţul străzii. Poartă bermude albe şi o cămaşă la fel de albă cu mâneci scurte şi gulerul ridicat. Se opreşte la colţ, pune berea la umbră şi traversează spre curtea unui vecin.

În urma lui trec un bărbat şi o femeie, mai degrabă scunzi decât înalţi, cu multe pungi în mâini, cu şepci şi pantaloni scurţi. Deşi sunt îmbrăcaţi modest, nu par a fi oameni ai străzii. Aduc puţin cu oamenii pe care îi vezi în campinguri la mare şi ai zice că vin de la cumpărături. Unul din ei vede sticla de bere pusă la umbră pe treptele unui restaurant închis, o ia şi după o scurtă analiză începe să bea. Cei doi continuă drumul pasând sticla de la unul la celălalt. Citeşte tot articolul

Două secunde între viaţă şi moarte

question_answer0
IN Contraste

Bucureşti. Seară.

O străduţă perpendiculară pe Calea Griviţei. O singură maşină la semafor. A mea. Se face verde.

Dintr-o dată, de pe o alee ţâşneşte o Toyota Rav4 care îmi ţintuieşte privirea în oglinda retrovizoare. „E verde, ar fi cazul să plec. Vine ăsta peste mine”. Pornesc şi cu coada ochiului văd o lumină care se apropie. Ridic piciorul de pe acceleraţie şi în secunda următoare un scuterist trece cu 50-60 la oră prin faţa mea. Îl claxonez scurt şi în timp ce îmi taie calea întoarce capul şi îl apleacă semn de „am greşit”. Au trecut doar două secunde.

Abia după ce ajung în intersecţie îmi dau seama ce s-a întâmplat. A avut zile.

Morala? Nu e vreo morală, doar o zi obişnuită prin oraş.

„A nu se asocia”

question_answer70 de comentarii
IN Contraste

Din când în când mai ajung pe diferite profile de Twitter şi văd fraza aia cu „acesta este un cont personal, a nu se asocia cu jobul meu”. Zâmbesc şi trec mai departe gândindu-mă că respectivii oameni şi-ar fi putut umple acel spaţiu cu informaţii ceva mai utile. De ce? Pentru că respectiva precizare este egală cu zero.

Gândiţi-vă la un fotbalist care e mare fan Inter Milano şi joacă la rivala AC Milan. Pune zilnic poze cu Inter dar la muncă se duce dincolo. S-a şi întâmplat asta uneori. Ce credibilitate avea acel jucător? Citeşte tot articolul

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu