Contraste

Cu fiecare articol care aduce a publicitate, bloggerii sunt etichetaţi drept mercenari de cititorii lor care i-ar vrea albi şi imaculaţi. Ba chiar unii simt nevoia să se justifice, asaltaţi de contestatari. Dacă este normal sau nu, e o altă problemă.

În final cititorul oricum rămâne cu ideea că bloggerul pe care el îl îndrăgea de mic, pe care l-a crescut de la 100 de unici, alături de care înjura sistemul, s-a vândut pe câteva mii de euro (sau câteva sute, după posibilităţi). Şi de cele mai multe ori nu e adevărat. Sunt destui bloggeri care nu intră în campanii pentru bani. Uitaţi-vă câţi au serviciu şi o să vedeţi că sunt puţini care trăiesc doar din blogging.

Da, e o metodă prin care îşi completează veniturile, dar din punctul meu de vedere sunt alte lucruri mai importante. Bloggingul ăsta mai serios are avantaje care nu ţin de bani. Sunt o grămadă de locuri în care n-ai ajunge în mod obişnuit nici dacă ai fi dispus să plăteşti mulţi bani.

De exemplu, în Redescoperă România nu poţi să ajungi plătind pe cineva. Sigur, îţi poţi face propriul Redescoperă, dar nu e acelaşi sentiment. La Heineken Mansion sau în Tabara de Reformare Heineken nu ajungi decât dacă bei bere şi câştigi concursul.

În Zona VIP la partyurile Desperados, la Uzinele Dacia în vizită, #prinsibiulmeu sau într-un sat uitat de lume alături de cei de la Unicef,  nu ajungi decât aşa. Până la urmă nu e vorba de banii pe care îi câştigi, bani putem câştiga cu toţii, e vorba de experienţele extraordinare la care ai acces.

România este o ţară modernă cu oraşe mari şi aglomerate, un soi de infrastructură, autobuze, trenuri, avioane, telefoane mobile, bloggeri şi campanii speciale. Sigur, suntem în urma Vestului cu câteva zeci de ani, poate 150 ar zice unii, dar există şi domenii în care diferenţele nu sunt atât de mari. Altfel cum ar putea testa Costin aplicaţii pentru pisicile lui pe iPad 2?

Zilele trecute au apărut informaţii referitoare la şantierul de pe Autostrada Soarelui şi scheletele care s-au găsit în timpul lucrărilor. În apropiere de localitatea Valul lui Traian a fost descoperit un cimitir datând din secolul IX iar lângă acesta câteva urme ale unor locuinţe din piatră. Ţinând cont că în cărţile noastre de istorie perioada respectivă este menţionată ca „epoca marilor migraţii” iar detalii prea multe nu avem, descoperirea e extrem de importantă. Citeşte tot articolul

Cum bine zicea Bobby, Redescoperă România e mai mult un proiect despre oameni, decât despre locuri. Şi după două ture cred că pot să spun că am descoperit şi redescoperit oameni de toate felurile. Veseli, trişti, distraţi, serioşi, simpatici, scorţoşi, tăcuţi, (prea) vorbăreţi.

Dacă fac abstracţie de restul oamenilor pe care i-am cunoscut în astea două săptămâni şi mă gândesc doar la bloggerii alături de care am călătorit, îmi dau seama cât de diferiţi sunt… de ei înşişi. Sau mai exact, de modul în care îi vedem noi, citindu-le blogurile. Am avut surpriza să descopăr că în spatele vorbelor meşteşugite se ascund uneori oameni cu probleme deloc complicate, în spatele poveştilor spuse cu patimă sunt istorisiri mult mai puţin anecdotice, iar în spatele măştilor de fier sunt personagii gata să-şi lase la vedere slăbiciunile.

Evident, cele mai simple scriituri pot ascunde poveşti complexe iar apariţiile vesele din blogosferă nu aduc după ele şi numere de stand-up în viaţa de zi cu zi. Şi dacă am învăţat ceva în astea două săptămâni, e că trebuie să lăsăm la o parte tot ce ştim despre bloguri şi să cunoaştem oamenii care le scriu.

Iar cu Roşia Montană? Serios?

Voi chiar nu v-aţi plictisit de subiectul ăsta? Am obosit eu de câte articole pro şi contra am văzut.

Citind câteva articole pe tema asta azi, mi-am dat seama că băieţii ăia de la RMGC sunt şi ei, într-un fel, năpăstuiţi de soartă. Dacă nu dădeau peste atâtea ONGuri, peste atâtea asociaţii, comitete şi comiţii, băieţii ăştia ar fi scos aurul ăla până acum. Îşi vedeau de business, plecau în altă ţară.

Dar aşa sunt nevoiţi să se agite, să-l angajeze pe Titus, să facă multe campanii pe care să dea o grămadă de bani. Voi vă daţi seama ce de chestii se puteau face cu banii pe care i-a investit RMGC în campaniile astea? Pe ei nu-i salvează nimeni?

Vă rog, opriţi-vă din proteste şi salvaţi nişte bani aruncaţi aiurea în tramvai. Oricum o să scoată cineva aurul ăla de acolo mai devreme sau mai târziu. E în natura omului să facă asta. Şi voi dacă aveaţi posibilitatea, l-aţi fi scos. Dacă era un kg de aur undeva la 15 metri sub pământ, acum eraţi cu lopata în mână şi tricourile voastre de activişti murdare de pământ.

PS: Nu, nu-mi pasă dacă începe sau nu extracţia la Roşia Montană. Şi mi se pare că e un subiect total neinteresant căruia i se acordă prea multă atenţie.

Da, s-a scumpit benzina, vremea e de căcat, Boc trebuie dat jos, statul nu ne susţine, sindicatele trebuie să iasă în stradă. Să se facă dreptate!

Dar până una alta n-am intrat încă în faliment şi nici n-a venit vreun cutremur de 8.9 grade peste noi. So shut the fuck up and go to work.

LE: Cam asta zice si Miruna, într-un mod mult mai mişto.

O femeie de 49 de ani a fost sfâşiată de câini în curtea unei instituţii din Bucureşti. Link

Iubitorii de animale Păi normal, ce căuta acolo ţiganca aia împuţită? Venise să fure fier vechi din administraţia domeniului public sector 5. Bine i-au făcut! Sigur i-a provocat cu ceva, ştiţi cum sunt ţiganii ăştia – numai să fure şi să facă scandal. Normal că te simte câinele când vii să furi şi să faci lucruri rele. Şi ei simt să ştiţi. În special pe oamenii răi îi simt imediat. Şi Pufi mai latră câteodată, dar nu muşcă pe nimeni… Ce? Nu, semnul ăsta nu-l am de la Pufi, m-a capsat un golănaş de pe-afară când se hârjonea cu Pufi.

Haterii de animale O să ajungă să ne mănânce pe toţi maidanezii ăştia. Şi e vina dobitocilor care le dau de mâncare toată ziua. Dacă vă plac, luaţi-i fraţilor în casă, nu le mai daţi de mâncare. Ar trebui să-i ia şi să-i ducă undeva, în afara oraşului. Sau să-i pună în ţarcuri amenajate special. Da, să se mănânce între ei, decât să ne mănânce pe noi… Mereu când îi văd mi se face frică. Şi mie nu mi-e frică de câini, îmi plac. Dar haitele astea de la bloc sunt periculoase. Nu ştii când sar să te muşte.

Fără să fim hateri trebuie să vedem chestia asta ca pe o problemă gravă. Şi fără să fim iubitori de animale, nu putem chiar să-i lăsăm să se mănânce între ei, mai bine îi eutanasiem direct – dacă ar fi să analizăm cele mai bune soluţii finale. Dar decât să ne omoare pe rând, mai bine îi ducem undeva. Cât a fost primar Băsescu – cu toată tevatura creată, dispăruseră.

Nu putem să zicem „eh, au omorât o ţigancă şi pe asiaticul ăla acum câţiva ani, nu e mare lucru” şi să aşteptăm să omoare „oameni ok” ca să începem o campanie împotriva câinilor vagabonzi. Chiar dacă sunt şi ei nişte vietăţi.

Voi? Hateri sau iubitori?

Aseară am fost la Dineu cu proşti la TNB (bună piesa, Mălăele poate mai mult). De mult îmi doream să ajung la teatru, nu reuşisem deloc să ajung stagiunea asta. Când eram mic mergeam foarte des cu ai mei şi am prins nişte piese foarte bune, mai ales la Bulandra, unde jucau Bănică Jr., Mihai Constantin, Emilia Popescu, Mălăele.

În ultimii ani mersul la teatru s-a depreciat. Aproape că a ajuns pe aceeaşi treaptă cu cinema-ul, distracţia celor săraci şi proşti din secolul trecut.

M-am întors aseară plin de nervi după ce am văzut în Sala Mare de la TNB. Trecând peste forfota generală din ultimele 5 minute (la 19:50 era sala goală), trecând peste vestimentaţia pestriţă (erau oameni la costum şi tinerei în tricou peste care stătea o helancă multicoloră), trecând peste aplauzele venite în momente inoportune, în mijlocul replicii, am rămas cu un gust amar din cauza altor Citeşte tot articolul