Educatie&Literatura

IN Educatie&Literatura

alternopedia.jpg

În ultimii doi ani am asistat la minunea care se petrece la Alexandria, o minune culturală cu numele de Ideo Ideis. Şi de fiecare dată m-am întors acasă cu gândul că ar fi super tare dacă am avea un Ideo Ideis în Bucureşti. Chiar dacă liniştea din Alexandria favorizează toată desfăşurarea de forţe de acolo, chiar dacă lucrurile se leagă mai bine în orăşelul ăla sudist, chiar dacă e mai greu să creezi apropierea specifică festivalului în nebunia din capitală. Aşa s-au gândit şi tinerii care organizează Ideo Ideis şi au pus la cale Alternopedia – ateliere inspirate de teatru.

Atelierele de teatru atât de apreciate de participanţii de la Ideo Ideis sunt acum deschise oricui, în fiecare săptămână începând cu 14 octombrie. Este varianta bucureşteană şi uşor accesibilă a proiectului de educaţie alternativă început acum 8 ani la Alexandria. Există 4 module la care puteţi aplica pe diverse categorii de vârstă, diferite perioade de timp pe parcursul cărora puteţi participa şi o serie de traineri cu experienţă în domeniu. Primele înscrieri sunt până pe 10 octombrie. Detalii aici.

IN Educatie&Literatura

Lecţia de gramatică.

Două dintre cele mai frecvente greşeli pe care le-am întâlnit în ultima vreme sunt legate de adverbele odată şi demult.

Parcă am vorbit despre asta odată. (adverb)

Mergem împreună o dată şi pe urmă te descurci. (numeral)

Şi tot cam aşa se greşeşte şi cu demult.

E o tipă cu care ieşeam demult. (adverb)

Nu ne-am mai văzut de mult. (locuţiune adverbială, de mult [timp])

Hai că e foarte simplu. Dacă suntem puţin atenţi o să le folosim corect.

IN Educatie&Literatura

Afis promo castigatoare- 2013Premiul literar „Augustin Frăţilă” a ajuns la ediţia a doua şi va premia romanul anului 2012. Am onoarea să fac parte din juriul de bloggeri care vor stabili câştigătorul, împreună cu un juriu de specialitate. Mai multe detalii aici.

Câştigătorul premiului va primi 10.000 de euro, sumă oferită de Phillip Morris.

Cele 5 romane finaliste pe care le voi citi în următoarele 45 de zile sunt:

1. “Craii şi morţii”, de Dan Stanca, Editura Cartea Românească, 2012
2. “Cronicile genocidului”, de Radu Aldulescu, Editura Cartea Românească, 2012
3. “Hotel Universal”, de Simona Sora, Editura Polirom, 2012
4. “Omar cel orb”, de Daniela Zeca, Editura Polirom, 2012
5. “Şoseaua Căţelu 42”, de Alina Nedelea, Editura ALLFA, 2012

N-am mai citit în ritmul ăsta din liceu, cred că o să fie foarte interesant 😀

O să revin cu posturi pe blog pe măsură ce termin de citit, la prima vedere sunt câteva subiecte mai greu de digerat şi câteva care promit foarte mult.

IN Educatie&Literatura

ideo_hug

Un festival cât o îmbrăţişare. Aşa e Ideo Ideis. Îl trăieşti din plin alături de mulţi oameni şi până să-ţi dai seama că se întâmplă deja s-a terminat. Rămân în urmă prieteni noi, legături consolidate, cupluri şi despărţiri. Totul se reportează pentru anul următor, când cei mai mulţi participanţi vor reveni la Alexandria, fie că trupa lor e sau nu înscrisă în competiţie. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

ideo_echipa

Vineri seară am ajuns din nou la Alexandria pentru o nouă porţie de energie de la cei 200 de tineri participanţi iubitori de teatru. Chiar mă întreba un prieten: „Cum, şi voi vă duceţi acolo ca să vă hrăniţi cu energia puştilor ălora?” – „Da. Exact asta facem.”.

Gala de închidere a festivalului a fost o explozie de bucurie atât pentru participanţi cât şi pentru organizatori. Casa de Cultură din Alexandria era plină-plină, s-a stat pe scări şi în picioare, pe margine. S-a aplaudat minute în şir, toată lumea era cu zâmbetul pe buze. Chiar dacă au fost doar câţiva premianţi, toată lumea a câştigat. E un clişeu, dar aici chiar aşa a fost, pentru că Ideo Ideis nu e despre competiţie, ci despre prietenie, experienţa acumulată, exerciţiu, dezvoltare personală şi auto-cunoaştere.  Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

ideo_conferinta

Până să ajung la conferinţa de presă dedicată celei de-a 8-a ediţii Ideo Ideis, eram cu mintea în 100 de părţi. Mă duceam în direcţia aia fără să fiu cu gândul la festival. Şi-apoi am intrat în The Institute Cafe. Şi, ca prin minune, mi s-a schimbat dispoziţia total. Atâta energie pozitivă, oameni zâmbitori şi emoţionaţi, oameni mari şi liniştiţi.

Mi-am adus aminte de ce îmi place la nebunie festivalul ăsta: pentru că e un vibe atât de bun şi de puternic încât nu poţi să scapi. Sigur pleci cu zâmbetul pe buze. Ideo Ideis nu e un efort, sau cel puţin asta e senzaţia pe care o ai. Totul se face uşor, din pasiune, cu zâmbetul pe buze. Festivalul ăsta nu are „chinurile facerii” pe care le au alte evenimente de pe la noi. Dacă ceva nu iese perfect, cei din jur zâmbesc şi te încurajează. „Nu-i nimic, data viitoare o să fie mai bine”. Şi e convingerea sinceră a unor tineri care au început cu nimic şi au construit „o insulă de cultură în mijlocul deşertului”, după cum spunea Cătălin Ştefănescu ieri. Nişte tineri care au primit sprijin de la câţiva oameni extraordinari şi care au ştiut să-şi vadă de drum.

Marcel Iureş, Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu, Marius Manole, Medeea Marinescu şi Cătălin Ştefănescu nu sunt personajele principale de data asta pentru că Ideo Ideis e despre tine(ri).

Ideo Ideis începe joi şi Alexandria e la doar 90 de km de Bucureşti. Dacă totuşi n-aveţi cum să ajungeţi, puteţi să vă uitaţi la spectacolele din competiţie live pe site.

IN Educatie&Literatura

Anul trecut am ajuns la Alexandria şi am descoperit magia unui eveniment făcut de tineri pentru tineri. În plus, am aflat că Ideo Ideis este singurul eveniment cultural din judeţul Teleorman. Am rămas cu energia aia adunată la Alexandria mult timp şi le-am promis tuturor la plecare că mă voi întoarce. Prietenilor am început să le povestesc încă de acum câteva luni că e obligatoriu să vină la Ideo Ideis şi să vadă cum se poate transforma oraşul datorită unui festival.

Weekendul viitor o să fiu din nou la Alexandria şi abia aştept să-i văd iar pe micii actori la treabă. Promit să mă întorc cu poveşti mişto 🙂 Detalii despre ediţia a 8-a Ideo Ideis găsiţi pe nou-lansatul site.

IN Educatie&Literatura

Se vorbeşte tot mai mult despre viitorul educaţiei, despre introducerea tehnologiei în şcoli, despre manuale digitale. Acum ceva timp Holcim a lansat primul manual digital sub forma unei aplicaţii de iPad. Lecţia verde face parte din programul de CSR al producătorului de ciment şi a debutat acum câţiva ani printr-un manual printat şi o disciplină opţională introdusă în şcoli. Probabil că astfel de iniţiative se vor înmulţi şi vom avea parte de multe manuale digitale. Doar că până atunci tabletele cu care au fost deja dotate şcolile zac nefolosite.

În momentul în care se va face tranziţia completă la manualele digitale, copiii noştri vor învăţa mult mai uşor anumite lucruri. Experienţa multi-media pe care o poate oferi o tabletă este extraordinară şi cred că trecerea de la hârtie la aplicaţie va avea un impact similar cu cel al trecerii de la tăbliţe la manuale.

Vlad Petreanu ridica o altă problemă acum ceva timp: aceea a mafiei care căpuşează orice organism de stat şi care va profita, fără îndoială, şi de acest val de echipare.

Îmi permit să ridic şi eu o problemă: dacă tabletele nu vor fi date de la şcoală, sau dacă vor deveni inutilizabile odată cu trecerea generaţiilor, probabil că se va ajunge la un compromis. În loc să cumpere manuale de zeci de kilograme, părinţii vor cumpăra o tabletă şi vor instala gratuit aplicaţiile (în fond, manualele sunt plătite de stat). Dar cine va avea curajul să-şi trimită copilul de 7-8 ani cu o tabletă de 500 de euro în ghiozdan? Să zicem că nu le-ar sparge în jocuri copilăreşti. Însă s-ar transforma în ţinte pentru tot felul de pungaşi. Iar sistemul cu o tabletă acasă şi una la şcoală mi-e greu să cred că ar putea funcţiona.

Deşi necesară, această schimbare ridică o serie de întrebări la care nu cred că vom găsi răspunsuri foarte curând.

Numai la noi

question_answer0
IN Educatie&Literatura

Apropo de văicărelile de tipul „numai în România zilelor noastre se întâmplă aşa ceva” şi „ca la noi la nimenea”, am mai găsit un citat care vorbeşte despre asemănările dintre ce-i acum şi ce a fost în trecut. De data asta e vorba de defrişări, pe care le tot criticăm şi le considerăm cele mai nasoale din istorie. Nu că n-ar fi ceva cumplit, dar după câte se pare era o practică curentă şi acum 150 de ani:

Nişte fiinţi care jucau un rol însemnat în viaţa de la Pralea erau urşii. Din pricina defrişării unor întinse întinderi de păduri, samanate pe urmă cu păpuşoi, unele de tata şi altele de ţarani, şi a tăierii altor înrinderi pe care crescuse acuma nişte ţihle impenetrabile, aceste dihănii găsiau acolo, cu începere de la sfârşitul lui iulie, o cămară bine aprovizionată pe lângă culcuşuri ce le putea crede tefere.

Fragment din cartea „Din copilărie – Amintiri” scrisă de Radu Rosetti, volum publicat la 1925. Se face referire la anul 1857, în zona Moldovei (scriitorul s-a născut la Iaşi).

Alte similitudini simpatice aici, aici, aici şi aici.

IN Educatie&Literatura

E perioada licenţelor şi a dizertaţiilor, toţi studenţii îşi strigă panica pe reţelele de socializare. Apropo de paradigma greşită a sistemului educaţional, iată altă tâmpenie: lucrarea de diplomă care devine un stres, şi nu un studiu academic. Las la o parte lucrările cumpărate şi mă refer aici doar la cele care sunt făcute pe genunchi, între două examene şi trei seminarii.  Eventual şi cu un job pe cap, poate chiar şi cu o viaţă personală, studentul român e împins de sistem să facă o treabă de mântuială.

Situaţia colegilor care şi-au făcut masteratele în afară e mult diferită, de 100 de ori mai relaxată. Procesul academic are parte de tihnă. Doar că învăţământul universitar românesc nu cunoaşte astfel de noţiuni. De fapt, nici nu mai e nimic academic în tot procesul de obţinere a unei diplome, cercetarea se rezumă la „completează-mi şi mie un chestionar” şi cam aia e. Iar lucrarea rezultată are de prea puţine ori vreo valoare. Citeşte tot articolul

Meniu