Educatie&Literatura

Am mai spus că societatea românească de azi are o sumedenie de caracteristici asemănătoare cu cea de acum 70-80 de ani. Semn că cei 50 de ani de comunism ne-au făcut, parcă, să stăm pe loc. Funcţionarul public era un trântor încă de acum 100 de ani, senatorii şi deputaţii nu se sinchiseau să apară pe la şedinţe.

În „Calea Victoriei”, cartea lui Cezar Petrescu, e un alt citat foarte interesant care pare să descrie capitala de azi. Totuşi, e vorba de Bucureştiul din 1930:

„Nellu ( … ) îşi închipuia capitala ca un fabulos garaj de unde nu lipseşte nicio marcă de automobil din cele mai rarisime şi o vastă arenă sportivă…”

Iar pe parcursul romanului se dovedeşte că presupunerile personajului erau corecte. Capitala dintre războaie era populată de limuzine Austro-Daimler şi Packard, în timp ce Fordurile „erau de mâna a doua”, după cum observă Cosmin Ciotloş încă din prefaţă.

Mărcile s-au schimbat, lucrurile esenţiale au rămas la fel. Şi chiar dacă am fost nevoiţi să nu zâmbim vreme de 50 de ani, ne-am întors rapid la vechile obiceiuri.

Aşa cum am anunţat, voi continua şi anul ăsta demersul de corectare a greşelilor mai mici sau mai mari pe care le facem. Nu că m-aş da mai deştept, ci pentru că stau mai mult cu nasul în dicţionar (fie că e DEXul sau DOOMul). În efortul zilnic de corectare a formei total greşite „vroiam”, am dat peste oponenţi care vin cu diferite argumente. E drept că limba română are o dinamică dictată de cei mulţi (şi proşti), e drept că fără să vorbim latina vulgară nu ajungeam aici, e drept că avem un talent strămoşesc în stricarea tuturor limbilor pământului.

Dar.

Sper să reuşesc să vă explic cât mai simplu: există în limba română două verbe – a vrea şi a voi. De la a vrea avem de exemplu substantivul „vrere”, de la a voi avem „voinţă”.

A vrea este un verb tranzitiv, conjugarea a II-a  (la fel ca a avea, a vedea, a cădea).
A voi este un verb tranzitiv, conjugarea a IV-a (la fel ca a citi, a fugi, a răci).

‘A vrea’ la imperfect are forma „vream„. Aşa cum ‘a avea’ are forma „aveam” (rădăcina e preluată de la modul indicativ prezent).

A voi la imperfect are forma „voiam„. Aşa cum ‘a citi’ are forma „citeam„. Nu zicem „citReam”, nu zicem „fugream”.

Din punct de vedere etimologic nu poate fi demonstrată provenienţa formei „vroiam”. Nu se încadrează în nicio normă de conjugare din limba română. E greşit din toate punctele de vedere iar existenţa lui într-un singur dicţionar (nu şi în DOOM, singurul document care are titlul de îndreptar al limbii române, DEX-ul fiind doar explicativ) nu îi conferă niciun fel de validare. Prin urmare, nu-l mai folosiţi 😀

PS: Next step este să iau un interviu unui profesor de la facultatea de Litere, un etimolog ceva. Nu mă opresc aici.

„Cartea cu copii frumoşi n-are ochii somnoroşi”

De când eram mic mi-au plăcut cărţile. Era vremea în care nu existau nici e-books, nici audiobookuri şi „Cartea cu copii frumoşi” era best seller. Îmi plăceau aşa mult cărţile, încât de fiecare dată când intram într-o librărie puneam ochii pe o carte, o strângeam la piept şi ziceam „A mea!”. Şi mama se vedea nevoită să-mi cumpere cartea respectivă (din păcate  n-a mai mers la fel şi cu femeile – deşi eu tot le luam în braţe şi spuneam „a mea” sau le ceream în căsătorie 😀 ).

Am mai crescut şi mi s-a pus pata să-mi fac una din camere bibliotecă. Atunci când o să am o casă a mea vreau o bibliotecă imensă cu un singur fotoliu într-un colţ şi în rest rafturi. Cărţi am, n-aveţi nicio grijă. Pentru că niciodată n-am fost la o bibliotecă publică. Mi-am propus să termin facultatea fără să merg la BCU şi am reuşit. N-am călcat niciodată acolo. Am preferat să cumpăr cărţile, să fie ale mele. Am mai şi împrumutat de la prieteni, dar destul de rar.

Acum un an şi ceva vorbeam cu Ligia (link la twitter că altceva n-ai 😛 ) despre cum ar fi să strângem cărţi şi materiale de specialitate pe care să le împărtăşim cu cititorii de pe ADif.ro. Până la urmă n-am reuşit să mai facem nimic, dar dorinţa de a-i ajuta pe tinerii atraşi de comunicare a rămas.

Cu mult înainte să existe ADif, l-am cunoscut pe Sorin care ne povestea la Şcoala ADC despre Biblioteca Fundaţiei Friends for Friends. Şi el îşi dorea să ofere un spaţiu în care comunicatorii să poată descoperi informaţii noi şi să poată interacţiona cu alţi oameni pasionaţi de ceea ce numesc ei acum „creativitatea practică”.

Proiectul a fost lansat în 2008 şi a intrat într-un con de umbră până la sfârşitul acestui an, când cei de la Friends au găsit un spaţiu adecvat în care să coexiste agenţia lor şi Biblioteca FFFF. Luni seară s-a lansat oficial biblioteca în prezenţa mai multor „friends of Friends”. Momentan sunt 850 de titluri din diferite domenii care vă aşteaptă, iar până la anul vor fi 1000. Le găsiţi aici.

Cum am scris şi mai sus, n-am fost niciodată cu treabă într-o bibliotecă, dar după cum arată Caffffe Creativa (spaţiul care găzduieşte Biblioteca FFFF), probabil o să merg acolo când o să am timp.  Pentru că locul în sine arată foarte mişto iar cărţile sunt numai una şi una. Şi pentru că probabil mai durează până o să am o bibliotecă a mea, aşa cum îmi doresc.

Despre cum împrumutaţi cărţi de la Bibliotecă puteţi citi aici.

Nu o să devin niciodată un apologet al asociaţiilor studenţeşti. Am făcut parte dintr-o asociaţie, am avut ocazia să o conduc o scurtă perioadă, dar rămân la părerea că cel mai bine e să înveţi din lucruri făcute în lumea reală.

Susţin în continuare că ai parte de experienţe mai aproape de realitate atunci când încerci să dezvolţi nişte proiecte personale.

Cu toate astea trebuie să admit că DaAfaceri a însemnat o experienţă importantă care m-a pus în legătură cu nişte oameni şi mi-a oferit o perspectivă asupra unei asociaţii studenţeşti şi a ASE-ului în general. Am avut ocazia să lucrez cu Simona şi mai târziu cu Corina, alături de care am făcut câteva chestii mişto. Pot să spun că am fost mai mult student la ASE, decât am fost la Litere, cu săptămâni în care nu ajungeam deloc la mine la facultate, dar rămâneam seara până târziu la Cibernetică.

Voluntariatul într-o asociaţie studenţească e clar o variantă pentru cei care vor să facă ceva, vor să acumuleze experienţă. E varianta intermediară între şcoală şi viaţa reală. E o perioadă de teste şi greşeli pe care le puteţi face fără să vă atârne sabia lui Damocles deasupra capului.

Mâine la Music Rooms Cafe (B-dul Dacia nr. 32) are loc conferinţa de prezentare a DaAfaceri, începând cu 13:45. Nu prea e de ratat Vlad Stan a cărui prezentare se intitulează „Puterea sta in actiune!”. Mişto ar fi să ajungeţi mâine la conferinţă, mai ales dacă sunteţi interesaţi de asociaţiile studenţeşti.

PS: Până miercuri, 20 octombrie, aveţi ocazia să şi aplicaţi pentru un loc în echipa DaAfaceri. Detalii aici.

UPDATE: S-au prelungit înscrierile până pe 22 octombrie.

Nu prea fac recomandări de cărţi, tocmai pentru că lectura mi se pare ceva ce ţine de spaţiul privat. De fapt aşa am învăţat la şcoală. De-asta nici n-am cont pe TeaCup (deşi îmi place mult proiectul) şi nici nu scriu prea mult pe blog despre ce citesc.

Am primit de ziua mea două cărţi pe care pur şi simplu n-am reuşit să le las din mână. Prima e despre Bucureştiul interbelic şi n-avea cum să scape necitită, dar Jurnalul extim al lui Michel Tournier m-a atras prin stilul fragmentat, fiind practic o colecţie de gânduri ale unuia dintre cei mai cunoscuţi autori francezi din zilele noastre.

Deşi merită să citiţi toată cartea, am selectat câteva citate, probabil cele mai bune. Ştiu că le-am dat pe Facebook şi nu obişnuiesc să dublez informaţia pe mai multe canale (aviz amatorilor care au sincronizat contul de Facebook cu cel de Twitter 🙂 ). Astea sunt însă câteva citate care merită păstrate undeva, pentru urmaşii urmaşilor noştri :-J
Citeşte tot articolul