N-am ajuns în seara asta la protestul din Piaţa Universităţii din motive de sănătate, dar intenţionez să merg în zilele următoare. Cu toate astea, sunt convins că nu e o soluţie pe termen lung. Şi nu pentru că ar chema cineva minerii din nou (foarte bună observaţia cuiva de pe Facebook: nici nu prea mai există mineri), ci pentru că un astfel de exerciţiu democratic în proporţii mici ajunge să devină banal. Şi nu ne permitem să diluăm ideea de protest în stradă.

Cred că mai util ar fi să ne concentrăm eforturile pe câteva obiective cheie, fiecare cu gradul lui de importanţă.

1. Coagularea societăţii civile într-o voce comună – S-au tot ridicat în ultimii ani multe asociaţii şi ONGuri care urmăresc şi taxează diferite derapaje, dar fără puţină organizare nu sunt şanse prea bune de schimbare. Eventual totul să se concentreze în spatele lui Dacian Cioloş sau a unei alte figuri puternice (Vlad Alexandrescu poate?).
2. Închiderea România TV – Teoretic, odată ce Ghiţă va fi prins, ar trebui să se taie din fondurile de acolo, dar nu-mi fac speranţe că vor închide şandramaua doar din cauza asta. De-asta avem nevoie de un CNA foarte puternic, ceea ce momentan nu e cazul. Închiderea rapidă a RTV e o miză pentru că deja nu mai vorbim despre libertatea presei, de „discurs părtinitor”, ci de aberaţii spuse live. Suntem la un pas de burtiere precum: „Johannis a intrat într-o maternitate şi a început să omoare bebeluşi”. Cam atât de gogonate sunt minciunile de acolo. Cu cât se închide mai repede, cu atât e un semnal şi pentru celelalte televiziuni care publică mizerii non-stop. Degeaba ni se flutură pe la nas victoria PSD dacă sute de mii de oameni au fost otrăviţi cu informaţii false. 
3. Stabilirea unor priorităţi reale – Sigur, povestea cu amnistierea ar fi o lovitură mare dată Justiţiei, dar mie mi se pare mai grav ce s-a întâmplat în Educaţie şi Sănătate, cu directorii de şcoli şi combinaţiile din spitale. Cu sau fără legea amnistierii, cu sau fără Dragnea în puşcărie, Sistemul continuă să trăiască. Justiţia este extrem de importantă, dar mă tem că e o bătălie pierdută. Aşa că e mai bine să ne concentrăm pe chestiile cu adevărat utile precum demascarea cazurilor gen Secureanu decât să rămânem fixaţi pe problema aia. Trebuie să admit că sunt destul de pesimist şi parcă văd că în scurt timp tot vor da legea respectivă, când n-o să mai poată participa Preşedintele la şedinţele Guvernului.