IN Casual stuff, Liverpool

Ora 10:00, noul antrenor al lui Liverpool povesteşte într-o conferinţă de presă că nu se simte special ca Mourinho, că el e The Normal One.

Fragmentul se viralizează şi e preluat de toată presa. Doar acest Vine a avut, până acum, 1.5 milioane de views. And counting!

Ora 20:00, magazinul oficial al lui Liverpool pune în vânzare tricouri cu „The Normal One”.

normal_one

Le-a luat mai puţin de 10 ore să vină cu ideea, să facă un design, să-l aprobe şi să-l pună în vânzare. ZECE ORE! ĂSTA e real time marketing, nu nişte răspunsuri haioase pe net.

Plus căni, fulare, pahare etc. Dar pentru astea să zicem că au avut vreo 24 de ore la dispoziţie.

Klopp-Mania

question_answer0
IN Liverpool

klopp_mania

Nu-mi amintesc să fi fost un entuziasm atât de mare la Liverpool în ultimii ani, fie că a fost vorba de un antrenor nou, fie de vreun jucător. Poate că au fost sezoane care au început cu un entuziasm general datorită transferurilor făcute, poate că au fost anumite momente din sezon, dar nu-mi amintesc o asemenea efervescenţă legată de un singur om.

Suporterii i-au urmărit kilometru cu kilometru până şi traseul avionului, l-au aşteptat să aterizeze, apoi l-au căutat prin tot oraşul şi au făcut tot felul de poze cu oameni care îi seamănă noului antrenor al lui LFC.

Până şi Boris Becker i-a urat mult succes lui Klopp!

Foto via

IN Casual stuff

shutterstock_157374959_small

(… şi mi-a părut bine)

La concertul de duminică seară aveam bilete fix pe centru, cam prin rândul 10, cât să se vadă perfect o imagine de ansamblu a scenei. În jur numai lume bună, de la Melania Medeleanu până la Tudor Giurgiu şi alte VIPuri, plus alţi oameni care dăduseră nişte sute de lei pe bilete. Printre ei şi clasicii tâmpiţi cu bani care vin la un spectacol şi îşi lasă copilul să mişune prin Sala Palatului cât timp ei îşi văd de concert. Toată lumea o ia razna, ei se bucură de muzică. I-am văzut încă de când m-am aşezat, ştiam care va fi distracţia, m-am bucurat că am pe rândul din faţă o fetiţă ceva mai mare, care se juca cuminte pe tabletă.

Gong 1, gong 2, şi se stinge lumina. Apar pe scenă artiştii, lumea aplaudă, din stânga-faţă se vedea o lumină puternică. „Nu-i nimic, asta mică termină şi ea jocul şi se uită la concert” mi-am zis eu. Şi trece prima piesă. Tipa de pe scaunul din faţa ei se întoarce şi îi face obsevaţie, tipul din dreapta fetiţei (adică cel din faţa mea) se rezuma să se uite insistent. Doamna maică-sa ignora situaţia şi era cu ochii pe artişti. Normal, doar ea nu vedea deloc lumina puternică de la tabletă. Citeşte tot articolul

IN Filme

Îmi aduc aminte amuzat cum povestea lumea acum 3-4 ani despre „Facebook of everything”, Facebook money, Facebook gifts şi cum o să ne mutăm cu toată existenţa noastră virtuală acolo. Nu s-a întâmplat asta, au trecut anii, iar Facebook a mai făcut nişte paşi mici, nicidecum chestiile care se prevedeau. În ultima vreme focusul a fost pe video, însă exceptând algoritmii pe care cei de la Facebook i-au schimbat, nu s-a întâmplat nimic notabil.

Asta până ieri, când cei de la ShowTime au postat primul episod din sezonul al cincilea al serialului Homeland pe pagina oficială de Facebook. Am mai avut episoade cu acces gratuit pe HBO Go, am avut şi pe Youtube în unele cazuri (chiar HBO România a făcut asta cu Umbre şi Game of Thrones), dar cred că e primul caz în care avem un episod întreg dintr-un serial de mare succes. Episodul este disponibil aici.

N-o să intru acum în discuţia legată de lupta împotriva pirateriei, însă e clar că astfel de abordări (postarea unui episod full) sunt tot mai dese. Momentan sunt folosite ca un hook menit să atragă publicul la începerea unui nou sezon. Dar cum ar fi să putem plăti accesul la un serial direct pe Facebook? Am avea acces la cea mai mare platformă de video-on-demand din lume, mult peste acoperirea pe care o au acum Netflix şi Hulu. Vin vremuri interesante 🙂

IN Casual stuff

indaco_foto

Cei de la Indaco s-au mişcat destul de repede şi au trimis zilele trecute un drept la replică legat de acest articol.

Pentru cei care nu au răbdare să citească tot comunicatul dat de ei, varianta scurtă e asta: noi nu dăm în judecată Ministerul Justiţiei pentru că pune legile gratuit, ci pentru că modul în care s-a făcut licitaţia pentru partea de content a acelei platforme este dubios.

Schema descrisă e una clasică: un caiet de sarcini cu tot felul de chichiţe şi contestaţii care nu au fost admise.

Din păcate, pe portalul MJ nu sunt mai multe detalii privind acest proces, aşa că în acest moment nu avem decât dreptul la replică şi articolul de pe Profit.ro (la care nu s-a făcut niciun fel de update şi nici n-am găsit dreptul la replică publicat acolo). Citeşte tot articolul

IN Muzici

pink_martini_2015

Au fost a şasea oară la Bucureşti dacă îmi aduc aminte corect (şi sigur îmi aduc aminte corect). De data asta au revenit cu China Forbes, care merge acum şi în turneele din afara SUA, după ce câţiva ani s-a ocupat mai mult de familie şi a fost înlocuită de Storm Large.

Frumos, plăcut, dar China şi-a pierdut din energie. Dacă Storm e un vulcan, iar pe China mi-o aminteam drept fiind vocea caldă care sună exact ca pe CD. N-a fost deloc rău, dar parcă n-a mai avut energia aia care îţi dădea fiori. A deschis cu un Amado mio mult mai cuminte decât acum 5-6 ani, când am văzut-o prima oară. N-a mai cântat din toţi plămânii. Atmosfera a fost mai degrabă de club de jazz, cred că astfel de concerte a tot susţinut China prin SUA, mai ales în Portland, unde Pink Martini cântă destul de des şi ajung şi în locuri mai mici. Citeşte tot articolul

IN Caterinci

reclama_lamonza

Am văzut varianta print a acestei reclame prin revistele Tarom, doar că nu erau acele bule cu comentarii. Arăta bine poza, cu avionul, cu cetăţeanul care îşi cară trollerul, business.

Şi îmi apare ieri în faţă poza asta. Refuz să cred că cineva de la o agenţie a făcut acest vizual. Eu cred că e de fapt un trolling al cuiva. Sau, mai bine zis, un trolering 😀

IN Sunday's Media Recap

Twitter renunţă la afişarea numărului de shareuri pentru un articol lângă butoanele de Tweet. Detalii.

Facebook testează opţiunea unui video în locul clasicei fotografii de profil pentru mobile. Detalii.

Twitter introduce butonul de Buy, disponibil momentan doar pentru parteneri selectaţi. Detalii.

Axel Springer cumpără 88% din Business Insider pentru 343 de milioane de dolari. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Social Media în România Septembrie,  cum a fost la Webstock, opţiuni noi pentru mesageria pe paginile de FB, Google Adwords anunţă 2 noi produse, Skype Translator disponibil în 6 limbi, Twitter plănuieşte să renunţe la limita de 140 de caractere, Starcom are divizie de performance marketing, Google My Business primeşte un update.

IN Web

webstock_2015

N-am reuşit să stau toată ziua, n-am fost în sală la toate prezentările, dar am văzut câte puţin din toate. Cu liniuţă, câteva chestii care mi-au rămas în cap:

  • Rămâne evenimentul la care ai cele mai bune şanse să faci networking cu oameni pe care nu-i vezi la faţă în general

Citeşte tot articolul

Localizare cu Piticu?

question_answer0
IN Advertising/PR, Caterinci

Coca Cola a plătit un om să râdă zgomotos într-un metrou din Belgia. Fraieri, Piticu ar fi făcut asta gratis. El, şi mai e o fată care râde tare la filme în rarele ocazii în care mai ajung pe la avanpremiere. Cred că a preluat ştafeta de la Dorombach. Trebuie să râdă cineva tare şi în blogosfera noastră, nu?

IN Casual stuff

featyurePoster-Cartea-Superscrieri-600x400

Superscrieri e un proiect care mi-a fost drag încă de la început, acum 4 ani şi ceva. Ţin minte de planul lui Sorin Trâncă pe care îl povestea super relaxat în mansarda Friends şi care, în timp, s-a conturat extrem de bine. După 4 ani de premii pentru cele mai bune scrieri jurnalistice iată că a apărut şi o carte care adună o parte dintre câştigătorii din perioada 2011 – 2014. Cred că e o recompensă foarte bună pentru nişte jurnalişti care în ultimii ani au fost nevoiţi să lucreze într-un mediu care le limita resursele tot mai mult. Materialele pe care au reuşit să le publice sunt o realizare în sine, dincolo de orice premii.

Cartea are vreo 400 de pagini, conţine 24 de materiale de non-ficţiune şi poate fi găsită în librăriile Cărtureşti şi Humanitas la preţul de 45 de lei. Partea frumoasă e că banii strânşi din vânzarea prin librării vor fi folosiţi pentru un Premiu Special la ediţia Premiilor Superscrieri din 2016. Cum ar veni, un premiu al publicului care poate astfel să sponsorizeze competiţia şi care susţine jurnalismul românesc de calitate.

O să-mi iau cartea pentru că sunt o mulţime de articole lungi care zac prin Pocket şi pe care altfel nu voi ajunge să le citesc niciodată.

Cât despre premiile Superscrieri 2015, ele au intrat în etapa de jurizare, înscrierile tocmai ce s-au încheiat. Vom afla câştigătorii pe la mijlocul lunii noiembrie, la Gală.

Meniu