Mă bucur că mai are cineva fascinaţia asta pentru apartamentele de pe acelaşi palier şi modul în care sunt amenajate. A circulat zilele astea pe Facebook un proiect foto interesant: 10/1 al lui Bogdan Girbovan. 10 camere fotografiate din acelaşi unghi, toate fiind pe acelaşi palier al unui bloc.
Eu mereu m-am întrebat cum au amenajat apartamentul vecinii de mai jos. La unii am avut ocazia să văd, la alţii n-am apucat. Dar poate le propun un proiect foto 😀
Anul trecut am prezentat Media Recap-ul şi la radio. Se pare că a fost bine, pentru că Maria Isopescu m-a invitat din nou la Microfonul deschis: Web 2.0.
De la ora 21:00 ne auzim la Radio3Net cu un rezumat a ceea ce s-a întâmplat anul trecut şi ce găsiţi în 2014 Media Recap.
![shutterstock_221690995 [Converted]mic](http://www.hoinaru.ro/wp-content/uploads/2015/02/shutterstock_221690995-Convertedmic.png)
Mi-am dat seama zilele trecute că atât eu, cât şi prietenii mei, avem drept principal subiect de discuţie munca. Clientul a făcut aia, clientul a zis aia, trebuie să termin proiectul ăla, săptămâna viitoare am deadline, marţi am prezentare, de mâine pregătim un pitch etc.
Răspunsul la întrebarea „ce-ai mai făcut?” nu ţine de filmele vizionate, de restaurantele încercate sau de cărţile citite (deşi avem şi ceva timp liber). De cele mai multe ori are legătură cu ce cont am mai câştigat, cum ne-am împăcat cu brand manageriţa şi ce nervi ne-am făcut cu băieţii ăia de la design care nu pricep, frate, că trebuie să-mi dea varianta aia pe roz, chiar dacă se vede horror.
Încercând să fac puţin zoom-out şi să-mi dau seama dacă m-am înconjurat de workaholici sau pur şi simplu aşa stau lucrurile în piaţă, mi-am dat seama că avem ceva în comun. Suntem toţi la vârsta aia când eşti „îndeajuns de senior” încât să faci treburile importante bine, fără să aibă cineva emoţii că o s-o dai în bară, şi totuşi eşti „prea junior” ca să delegi şi să pleci la şedinţa cu părinţii. Citeşte tot articolul
Sunt stelist. Am mers la multe meciuri atât pe Ghencea, cât şi pe Naţional Arena. Am prins ploi, am prins ninsori, am cântat în Peluza Nord pe vremea când se cânta cum trebuie, am fost şi de vreo câteva ori la meciuri care s-au jucat în deplasare. În ultimii ani am trecut la tribună, nu neapărat pentru că asta fac „bătrânii”, ci pentru că în peluză oricum nu se mai cântă ca acum 5-10 ani.
Pot să spun că înţeleg fenomenul ultras, am câţiva prieteni care încă merg la Peluza Sud. Cu toate astea, m-a bufnit râsul când am citit comunicatul dat de Peluza Nord. „Să ni se explice situaţia, altfel noi nu mai venim la meciuri”. Ok, e un litigiu între două entităţi legale. Chiar contează la cine e palmaresul? Chiar contează ce emblemă e? Ce s-a schimbat faţă de sezonul trecut? Cum să pui condiţii ca suporter? Tocmai asta e ideea, să-ţi susţii echipa necondiţionat, nu?
„Uite ce e, noi vă susţinem, dar vrem neapărat să ştim cine are palmaresul, cine deţine marca şi care e emblema fiecărei echipe! Altfel nu!”. Şi cea mai tare a fost treaba cu „să fie chemaţi suporterii la negocieri”. Ca să ce? Dacă nu le convine cum decurg treburile le sparg cauciucurile ălora din MApN? Le ridică ştergătoarele? Scandează împotriva lor? Sau vor refuza banii şi biletele moca de la Becali şi se vor duce să susţină o echipă prin liga a IV-a doar pentru că „are palmaresul”? Şi mergând pe acelaşi raţionament, dacă vine unul şi cumpără echipa+palmares de la Dinamo şi Steaua înseamnă că s-a făcut cea mai puternică echipă din istorie, cu cel mai mare palmares, deci îi susţinem pe ăia?
Anul trecut m-am întors cu două idei interesante de la WIAD (World Information Architecture Day), sper că şi anul ăsta să aflu chestii mişto. Ediţia din 2015 are loc pe 21 februarie 2015, la Copper’s Pub București.
Anul ăsta evenimentul se desfăşoară în 24 de ţări, 38 de oraşe, totul în aceeaşi zi.
Tema centrală a editiei din 2015, ”Architecting happiness”, se refera la modul in care o arhitectura informationala bine realizata poate duce la cresterea gradului de fericire al utilizatorului online, ca urmare a interactiunii cu site-uri si aplicatii mobile.
Dacă vreţi să participaţi la WIAD 2015 puteţi trimite un email la wiadbucharest@gmail.com
Naspers, compania care deţine OLX a cumpărat Tocmai.ro. Detalii.
S-a lansat un ebook cu 65 de previziuni care contează în digital marketing în 2015. Detalii.
Şase luni de suspendare pentru Brian Williams (news anchor NBC) după ce a povestit nişte minciuni. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: FB Ads relevance score, Facebook Groups cu funcţia de Sell, Youtube renunţă de tot la Flash în favoarea HTML5, s-a anunţat ediţia a 5-a a Conferinţei PRbeta.
Anunţat în urmă cu vreo 2 săptămâni, Renault Kadjar intră pe lista de opţiuni pentru următoarea maşină. Designul e foarte frumos, linii bine desenate pe laterale. Mi-au sărit în ochi două lucruri:
1. Consola centrală arată, în sfârşit, bine! După ce-au pus plasticul ăla lucios la Clio, cred că şi-au dat seama că nu stă nimeni cu cârpa să cureţe non-stop urmele de degete şi au băgat ceva mat pe Kadjar. Încă sunt bucăţile alea argintii la mânerele de deschidere din interior, dar măcar e mai decent. Zona de control pentru climă e mişto de tot, nu ştiu cu schimbătorul ăla cât de bine m-aş înţelege. Citeşte tot articolul
Zilele astea Facebook face roll-out pe butoanele de Call-to-action de pe pagini, butoane anunţate la sfârşitul anului trecut. Dacă nu v-au apărut încă, urmează să vă apară în câteva zile, l-am văzut disponibil şi la pagini mai mari, şi la pagini mai mici. Citeşte tot articolul
Cred că cel mai tare mă amuz când ajung pe la câte un client care îmi zice din start ce buget are. Nici n-a terminat bine de făcut lista de nevoi, că a şi trasat limitele superioare în care trebuie să se încadreze oferta. Evident, de cele mai multe ori bugetul disponibil nu e nici măcar apropiat de valoarea serviciilor. Şi-atunci începe distracţia: încerci să le explici că trebuie găsită o soluţie de mijloc. Fie suplimentează bugetul, fie renunţă la o parte din servicii. Dar soiul ăsta de oameni reacţionează, de obicei, după acelaşi tipar. Nu dau înapoi de la servicii şi cer discount.
Ăsta e bugetul, dacă vreţi să lucrăm împreună, trebuie să vă conformaţi. Şi când aud asta îi trec pe lista mea specială de businessuri pe care le urmăresc de la distanţă. În ultimii 4 ani au fost vreo 2 care au găsit pe cineva care să le implementeze campania/siteul. Restul (şi sunt destui) pur şi simplu au renunţat, probabil după alte câteva întâlniri eşuate cu furnizori care n-au acceptat să le fie evaluată munca a priori. Citeşte tot articolul
În zona în care (încă) locuiesc era până mai ieri paradisul locurilor de parcare. Tot betonul pe care îl vedeţi era acum câţiva ani un mare maidan. După Revoluţie, au rămas ani buni mormane de pământ pe spaţiul ăla. Legenda locală spune că era în proiect un teatru, care să vină ca opţiune secundară de divertisment după cinematograful Pacea (sala în care e Teatrul Masca în prezent).
Cred că abia prin 1995 s-a strâns pământul respectiv, care avea şi o mulţime de moloz, resturi de pe şantier etc. Blocurile din jur au fost terminate în ’88-’89, probabil n-a mai interesat pe nimeni igienizarea după căderea lui Ceauşescu. Cert e că a rămas acel spaţiu generos pe care au apărut la un moment dat garajele. Erau probabil vreo 200 de garaje de tablă şi beton care adăposteau mese de ping-pong, butoaie cu varză, truse de scule, saci de haine, uneori chiar şi maşini. Frecvent se întâmpla să mai ia foc un garaj, veneau pompierii, se strângeau copiii. La un moment dat primăria de sector s-a hotărât să civilizeze zona, aşa că au dărâmat toate garajele, mai ales că erau amplasate ilegal. Şi au făcut în loc o mare parcare. Citeşte tot articolul
