IN Filme

unbroken_penguins

The Penguins of Madagascar – simpatic. Dacă ai sub 12 ani probabil că ţi s-a părut extraordinar. Pentru adulţi sunt câteva faze haioase, zâmbeşti, dar nu te dă pe spate. Pinguinii sunt simpatici, dar nu se compară cu celelalte personaje din Madagascar. Prevăd încă 2-3 continuări, până când o să devină obositor.

Unbroken – Angelina Jolie ştie să regizeze! Şi o face chiar bine! O poveste emoţionantă, bazată pe un caz real. Louie Zamperini e un medaliat olimpic care ajunge pe front şi mai apoi este capturat de japonezi. Urmează un şir lung de abuzuri cărora le face faţă. Jack O’Connell e bun, la fel şi cei din jurul lui. La un moment dat devine obositor că se insistă pe aceleaşi părţi de poveste, dar aşa a fost viziunea regizorului.

IN Casual stuff

shutterstock_92143561_mic

Am surprins recent o discuţie legată de o campanie cu bloggeri. Care nu era nici măcar campanie, era doar o trimitere de mici cadouaşe. Toată treaba era fără sens, se discuta aprins despre asta, iar răspunsul, plin de sinceritate, a venit ca o ghiulea: „am promis clientului nişte activări cu bloggeri, aşa că am făcut o listă şi am trimis ce era de trimis; noi ne-am îndeplinit obiectivul„.

Sunt convins că nu-i toată piaţa aşa, dar în continuare decalajul e extrem de mare. Unii chiar vor să-i ajute pe clienţi prin campanii (chit că e vorba de bloggeri sau alt canal de comunicare), alţii vor doar să-i factureze.

Foto: Money via shutterstock

IN Filme

Singurul film înscris în competiţia oficială la Berlinale 2015. Se lansează pe 6 martie în România şi pare foarte mişto 🙂

Unul dintre cele mai de amploare proiecte cinematografice românești din ultimii ani, “AFERIM!” în regia lui Radu Jude, este un un film istoric a cărui acțiune are loc în Țara Românească a începutului de secol XIX. Un zapciu, interpretat de actorul Teodor Corban, însoțit de fiul său (Mihai Comănoiu) caută un rob fugar (Cuzin Toma).

IN Advertising/PR

superbowl_image

Duminică, 1 februarie, are loc Super Bowl XLIX (49). Adică Crăciunul publicităţii din USA (cacofonie intended). Aşa cum Crăciunul nu s-ar mai face dacă n-ar exista Coca-Cola, nici Super Bowl-ul nu s-ar mai organiza dacă n-ar fi zeci de branduri internaţionale dispuse să dea milioane bune pe 30 de secunde publicitare. Glumesc.

Diverse

Anul ăsta Super Bowlul se joacă între New England Patriots şi Seattle Seahawks (câştigătorii de anul trecut). Patrioţii n-au mai câştigat de când erau mici, adică de acum 10 ani. Anul ăsta cică ar fi favoriţi. Meciul se va disputa pe University of Phoenix Stadium, în Arizona. Un stadion acoperit, ce poate ajunge până la 72.200 de locuri.

Imnul naţional va fi intonat de Idina Menzel, o tipă care e faimoasă pe Broadway, în pauza mare vor concerta Katy Perry şi Lenny Kravitz (pe bune?). Meciul va fi transmis în USA de NBC, în baza sistemului de rotaţie de care v-am mai povestit: sunt 3 mari televiziuni care transmit alternativ: NBC, CBS, Fox. Până acum vreo 10 ani erau şi cei de la ABC în rotaţie, dar ownerul lor (Disney) a dat contractul cu NFL celor de la ESPN. Nu transmiţi NFL, nu intri în rotaţia pentru Super Bowl, cam aşa a fost situaţia. Doar că Disney face mai mulţi bani din transmisiile ESPN (care e post plătit) decât din cele ale ABC. Citeşte tot articolul

How cool is that?

question_answer0
IN Casual stuff

grafica_publicitara

Am descoperit la Pyuric setul ăsta de cărţi şi mi se par absolut bestiale! Siteul GraficFront îmi pare cunoscut, poate îl ştiu de prin facultate. Oricum, a evoluat foarte mişto, arhiva e impresionantă. Iar cărţile sunt realizate impecabil, cadoul perfect pentru un grafician. Nu-s chiar ieftine, 174 de lei tot pachetul, dar e chiar mişto să ai aşa ceva în casă.

Cărţile se găsesc aici, dar am înţeles că ar mai fi şi pe la URBN Store sau pe la diverse evenimente hipstereşti.

IN Casual stuff

shutterstock_190690178_small

Cred că a mai zis şi Vali asta la un moment dat, dar m-am tot lovit de problema asta recent şi e foarte enervant. Chiar nu se poate face ceva prin care să reglementăm puţin situaţia farmaciilor şi a firmelor luminoase? O petiţie online, un marş paşnic, un articol pe bloguri, o ceva. Nu e deloc ok să te plimbi ca boul prin oraş căutând o farmacie deschisă. Mai ales dacă trebuie să opreşti să te dai jos din maşină, să mergi până aproape de intrare ca să-ţi dai seama dacă e deschis sau nu. Toate au firmele luminoase pornite cât e noaptea de lungă, de parcă ar ajuta la ceva, multe din ele au toate luminile aprinse în interior. Aşa că nu prea ai cum să-ţi dai seama dacă e deschis sau nu.

Nimeni nu s-a plimbat noaptea pe străzi cu ideea în cap: „Hey! Uite o farmacie aici! Mâine dimineaţă, când se deschide, o să vin aici şi o să-mi iau un medicament!”. Nu, oamenii care se uită după crucea aia verde chiar au o problemă urgentă.

Sunt tot felul de liste cu farmacii non-stop, dar niciodată nu sunt toate trecute sau nu sunt actualizate. În Militari era un Sensiblu la Gorjului despre care scria toată lumea pe net. Până când s-a gândit cineva de la ei să schimbe farmacia cu program non-stop. E tot una de la Gorjului, dar puţin mai încolo.

Foto: Pharmacy sign via shutterstock

IN Sunday's Media Recap

Whatsapp este disponibil şi pe desktop. Detalii.

Google devine Mobile Virtual Network Operator – adică va fi operator de telecom pe banda celor de la Sprint. Detalii.

Lucian Mândruţă dă consultanţă pe social media pentru grupul Ringier. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: translator de tweeturi, Tumblr lansează o agenţie de advertising in-house, Jurnalul Naţional a intrat în insolvenţă, Adevărul Financiar, director comercial nou la Intact.

IN Casual stuff

nectar_transilvania

Acum 3 ani, la ediţia a 2-a de Cluj Brands Tour, am vizitat şi Crama Liliac a celor de la amb Wine Company. Am gustat atunci o gură din Nectar de Transilvania şi mi s-a părut extraordinar. Aş fi băut mai mult, dar aveam de făct un drum lung până la Bucureşti şi nu s-a putut. De-atunci am pândit vinul ăsta de parcă venea la pachet cu un autograf de la Steven Gerrard.

Mai mereu „Out of stock” pe siteul oficial, Nectar de Transilvania era de negăsit prin magazinele obişnuite. Până la urmă l-am prins la magazinul Băuturi-Evenimente de pe lângă fostul cinematograf Lira. Doar 65 de lei este cel din 2012, mult sub preţul de pe siteul oficial (unde e vreo 90 de lei cu tot cu transport).

M-am bucurat să-l savurez în linişte de data asta, este exact aşa cum mi-l aminteam. Nectar de Transilvania este un Muscat Ottonel foarte parfumat şi extrem de dulce, produs dintr-un anumit tip de struguri, care sunt selectaţi cu atenţie special pentru această ediţie limitată. E un vin de desert foarte licoros, dar plin de arome şi de gust, nu merge spre lichior. Nu poţi să bei foarte mult, iar sticlele sunt de 375 de ml, dar merită fără îndoială experienţa.

Din câte ne-au zis cei de la cramă, sunt ani în care nu se fac strugurii cum trebuie, aşa că nu se poate face nici vinul. Momentan îl găsiţi atât pe siteul oficial, cât şi la magazinul de care vă ziceam. Musai să-l încercaţi, mai ales dacă vă plac vinurile dulci, nici nu se compară cu chestii gen Lacrima lui Ovidiu.

IN Web

shutterstock_174966119_small

M-am întâlnit recent cu o prietenă care lucrează într-o agenţie şi are de ceva timp un proiect on hold. E o idee mişto, foarte utilă pentru întreaga industrie online, de care n-are timp să se ocupe. Aş fi ajutat-o eu, dar stau la fel de prost cu timpul, poate aţi observat asta din modul dezordonat în care apuc să scriu pe aici.

Aşa că ne-am gândit să căutăm un om care să se ocupe de proiectul ăsta sub îndrumarea noastră. În principiu e vorba de un blog/site non-profit, dar dacă se va dezvolta îndeajuns de mult încât să producă bani, totul o să ajungă la cel care se ocupă de proiect. E o idee care ar fi bine să se facă, ar folosi tuturor celor care lucrează în online şi din care nu vrem să scoatem niciun ban.

Noi punem la bătaie domeniu, găzduire, site, metodă de lucru şi câteva sfaturi legate de content din ce-am învăţat în ultimii 7-8 ani.

Se caută un student la comunicare sau marketing care e anul 2 sau 3 (poate şi master, dacă încă mai are timp) şi care e pasionat de online. Avantajul lui e că poate să-şi facă mâna, poate să înveţe cum funcţionează un proiect de publishing şi să mai audă cum e viaţa de agenţie, cu puţin noroc prinde şi o recomandare pe vreun job de junior. În plus, îşi face singur cartea de vizită. Dacă totul merge bine, în câteva luni va putea să spună că se ocupă de proiectul X şi lumea să ştie despre ce e vorba.

Recapităm: dacă eşti student la comunicare sau marketing, vrei să lucrezi în online când te faci mare şi ai nişte timp liber (câteva ore pe săptămână în principiu), scrie-mi un mail pe alex [at] hoinaru.ro şi spune-mi în 2 paragrafe cum ai ales zona de marketing&comunicare şi de ce vrei să lucrezi în online. Deadline: 1 februarie.

PS: Nu e musai să fie din Bucureşti 🙂 Ar ajuta, dar nu e obligatoriu.

Foto: Content via shutterstock

IN Casual stuff

divan_express

De când s-a deschis Divan Express la Romană am tot zis că ajung, dar a venit iarna cu aglomeraţie, cadouri, Crăciun, sarmale, cârnaţi şi n-am mai ajuns în zonă la o oră rezonabilă. Mi-am făcut drum abia săptămâna trecută cu o foame moderată şi nişte aşteptări destul de ridicate. Speram la ceva mai bun decât Calif, sau măcar la fel.

Divan Express impresionează prin formă, dar dezamăgeşte rău la conţinut. Meniul nu e extrem de diversificat, dar e decent. Eu am ales un Peynirli Kebap de pui, al doilea din listă după cel clasic. Carne, brânză turcească Kars Gravyeri, vinete coapte, cartofi prăjiţi, castraveţi muraţi totul pus într-un ambalaj foarte frumos de carton, în genul celor de plăcintă de la McDonald’s şi vândut cu 10 lei. Celelalte reţete sunt ceva mai interesante, dar şi mai scumpe: Bursa cu miere picantă şi rucola (14 lei), Izmir cu sos de trufe (12 lei), Mersin cu avocado (15 lei) şi Tabakta care e 19 lei şi e la farfurie. Mai au chestii vegetariene, hummus, ciorbe şi câteva deserturi. Meniul complet aici (e jos butonul Menu).

Cum ziceam, ambalajul e frumos, locul e decorat mai drăguţ decât la Calif, pungile în care iei la pachet arată de parcă ar fi de la vreun brand de haine.

Dar gustul e absolut banal. Lipia mi s-a părut cam moale şi cam pufoasă, carnea e corect făcută dar n-are niciun condiment deosebit (sau nu s-a simţit), iar brânza aia turcească este extrem de sărată. Taie orice alt gust al ingredientelor. Kebapul a fost potrivit ca mărime, merge mâncat pe fugă dacă nu vă e prea foame şi dacă treceţi peste gustul ăla de brânză. Sunt curios să încerc şi varianta cu sos de trufe, care n-are brânză printre ingrediente şi revin cu impresii.

Meniu