Anul trecut, la Festivalul Ziua de Mâine, oamenii de la Consiliul Judeţean Alba ne-au spus câte ceva şi despre celelalte acţiuni pe care le organizează, în afară de festivalul de folk.
Ştiţi, noi mai facem, printre altele, şi Festivalul Cetăţilor Dacice!
S-a spart o ţeavă în bloc. Ţeava de apă rece. Nu-i nimic, majoritatea apartamentelor au apă caldă pe care o pot lăsa să se răcească. Nu şi cei 4-5 cetăţeni cu centrală.
Ăia de la ApaNova au zis că nu e de competenţa lor, problema fiind în bloc, nu pe traseul public.
Şi acum chinuie-te să găseşti în weekend un instalator după ce administratorul a propus s-o lăsăm pe mâine. Citeşte tot articolul
Medalia de onoare – Victor Rebengiuc e bun, bun de tot. Până acum prezenţa lui Ion Iliescu pe afiş m-a făcut să evit filmul ăsta, dar până la urmă mi-am făcut curaj să-l văd. Una din multele poveşti româneşti despre o medalie dată aiurea de Ministerul Apărării şi un pensionar care încearcă să-şi dea seama de ce-a primit-o. Genul tipic românesc de film postdecembrist: gri, cu pauze lungi şi câteva înjurături ca să se bucure intelectualul.
Rock of ages – un musical mai prost decât Mamma Mia (deşi nu credeam că e posibil aşa ceva). O grămadă de vedete care au acceptat să joace într-un film foarte prost, pe alocuri penibil. Zeta-Jones s-a prăbuşit groaznic de la rolul din Zorro până la un rol secundar în prostia asta de film. Nici gratis nu merită să-l vedeţi. Tom Cruise e o combinaţie între mai mulţi solişti ai unor trupe cunoscute de rock (nu face un rol rău), iar de Julianne Hough sigur mai auzim că arată bine şi nici nu joacă foarte prost.
Am senzaţia că Victor Ponta mizează prea mult pe ura românilor asupra lui Traian Băsescu.
Amza Pellea zice bine în „Un comisar acuză”:
„Domnule comisar, om fi noi, comuniştii, oameni fără carte, dar cine e tâmpit să organizeze o revoltă în timpul schimbului de tură?”
Cam aşa şi aici. Om fi noi, românii, sătui de Băsescu, dar cine e tâmpit să treacă cu vederea toate mizeriile astea strigătoare la cer?
Nu sunt vreun Master Chef, dar nici nu mă apuc să fac ouă ochiuri şi cartofi prăjiţi dacă mă închizi în bucătărie câteva ore. Totuşi, când vine vorba de evenimente legate de gătit, am o anumită reţinere. Nu pentru că nu m-aş descurca, ci pentru că ştiu că sunt mulţi oameni mult mai pasionaţi şi mai talentaţi decât mine.
Şi cu toate astea am acceptat invitaţia celor de la Electrolux cu gândul că merg să degust şi poate să asist unul dintre bloggerii de food. Numai că la faţa locului ni s-au pus şorţurile pe masă, am primit în braţe reţete şi am fost îndemnaţi să gătim sub atenta supraveghere a bloggerilor culinari. Citeşte tot articolul
După lupte seculare cu argentinienii şi alţi sud-americani, am reuşit să trec pe primul loc la Solitaire Arena, jocul dezvoltat de Bobby Voicu la Dublin. De marţi, de când e disponibil clasamentul, am jucat aproape în fiecare moment liber – în timp ce mâncam, în timp ce vorbeam la telefon, în timp ce mă uitam la meci.
Până la urmă am reuşit să ajung pe primul loc. Asta înseamnă că sunt mai bun decât vreo 1600 de oameni din toată lumea (bine, am şi jucat mai mult decât majoritatea celor din clasament). Acum pot să-mi văd liniştit de treabă 😀
PS: Bobby, se dă vreun premiu pentru locul 1?
PPS: Da, e doar un joc cu cărţi, dar pe mine m-a prins. Şi am devenit mai bun pe măsură ce tot schimbau băieţii regulile.
În ultimele luni am citit câteva biografii (Andre Agassi, Jack Nicholson, şi acum Steve Jobs). Vorbind cu diverşi prieteni pe tema asta, am întâlnit o grămadă de oameni care strâmbau din nas când auzeam că am citit traducerile în română ale respectivelor cărţi. Citeşte tot articolul
Astăzi m-am uitat în cutia poştală şi am dat peste vederea de mai sus. Pe spate scrie „Salutări din Buşteni!„, e trecută adresa, semnătura, sunt două ştampile ale Poştei Române şi e un timbru de 1 leu. N-aş fi crezut că mai e cineva care trimite vederi, de fapt, nici nu credeam că mai există forma asta de comunicare. Mereu le văd pe la standurile cu suveniruri dar nu mi-a trecut prin cap că cineva le şi foloseşte în scopul lor iniţial.
Sigur, destinatarului i-ar fi fost mai simplu să ne trimită un mail sau un MMS cu o poză, dar care mai era farmecul?
Eu o singură dată am trimis o vedere, când eram la mare. Ţin minte că am stat vreo săptămână, am pus vederea la poştă la mijlocul sejurului şi a ajuns la bunici după vreo 3 săptămâni 🙂 De-atunci am renunţat să le mai trimit prin poştă. Le luam vederile şi le duceam personal.
PS: Mătuşa mea, cea care mi-a trimis vederea, s-a întors duminică de la munte ;))
PPS: Oare să-i trimit o telegramă de mulţumire? 😀
Presupun că aţi văzut deja şi cel de-al doilea spot realizat de Papaya Advertising pentru Asociaţia Salvaţi Roşia Montană.
Acum haideţi să vedem de ce ăsta e un spot prost, frame cu frame:
– ploaia e în plus
– copy-ul e mult mai slab „celor care încearcă să extragă tot aurul nostru” vs. „celor care au neapărată nevoie de aur”, „sper să fie de ajuns” vs. „numai lăsaţi-ne în pace”
– ceasul de aur!?!
– scurta pauză până când apare cleştele
– cele 18 secunde de extracţie! – dacă faza cu cerceii a fost introdusă ca să şocheze şi a reuşit, asta reuşeşte să-ţi provoace repulsie;
– şi finalul apoteotic cu o mare flegmă
Evident, cei de la Papaya au filmat mai multe spoturi în acelaşi timp şi au ales să le dea drumul pe rând. Dar mai rău faci unei idei dacă promovezi un spot bun şi alte 2-3 proaste. Sper să se oprească aici.
Pe lângă o bună campanie de comunicare, pentru marketeri e important ca potenţialii cumpărători să vadă produsul la raft. De-asta există domnişoarele care fac sampling prin magazin, de-asta există rafturi întregi cu acelaşi produs aflat la promoţie, de-asta există acele mici zone cu produse lângă casele de marcat – numite checkout aisles (mai ales acolo este stimulat impulse buying-ul).
Există mai multe modele în ceea ce priveşte comportamentul de consum, modele cu care ne-au tocat la facultate. Dacă n-aţi avut norocul să le învăţaţi la şcoală, aici e o lectură suplimentară (paginile 11-12). Pe scurt, există un model numit learn-feel-do potrivit căruia decizia de cumpărare variază în funcţie de modul în care este luată. Fie că luăm decizia pe baza informaţiilor, pe baza comportamentelor precedente, sau alegem un produs pe criterii emoţionale, există o ierarhie. În cadrul achiziţiilor de la casă această ierarhie este Do-feel-learn (adică tu cumperi doar pentru că ai văzut produsul acolo şi nu te gândeşti dacă îţi trebuie sau nu). Chestia asta se întâmplă şi în cazul samplingurilor sau a rafturilor imense cu acelaşi produs, aflat de obicei la reducere. Citeşte tot articolul
Microsoft a anunţat miercuri Surface Windows 8 Tablet – un nou „iPad killer”. Detalii.
Luni a apărut Biografia autorizată a lui Steve Jobs împreună cu Ziarul Financiar. 35 de lei. Detalii.
Doru Panaitescu a plecat vineri în prima etapă a proiectului Balcaniada alături de alţi 3 bloggeri. Detalii.
Facebook a lansat o pagină dedicată Olimpiadei de la Londra. Detalii.
A 59-a ediţie a festivalului Cannes Lions şi-a desemnat deja primii câştigători. Detalii.
Acţiunile Facebook au început să-şi revină, ajungând la 33 de dolari bucata. Detalii.
Serviciul Google Trafic e disponibil şi în România începând de miercuri. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: Convertor2 a fost închis, Dan Bittman e în juriu la X Factor dar rămâne şi la TVR, TVRinfo.ro îşi face treaba prea bine, s-a lansat WomanTV, agenţiile româneşti au câştigat primele premii la Cannes, Facebook a cumpărat Face.com şi a mai făcut nişte mici schimbări, Seth Godin a strâns 40.000 de dolari în 3 ore, iar Microsoft a anunţat Windows Phone 8.
