Un hypermarket din Bucureşti, weekend, aproape de ora închiderii. În difuzoare se aud anunţurile repetate ale unei dudui care ne pofteşte afară. Magazinul se va închide, vă rugăm să vă îndreptaţi către casele de marcat. Cum ar veni, marcă banu’ şi cară-te, băi cumpărătorule. Foarte corect, oamenii lucrează după un program.
E 21:15, mă grăbesc să iau ce-mi trebuie şi să merg spre casă, convins că deja am depăşit cu 15 minute ora închiderii. Îmi amintesc de articolul lui Bobby, dar în acelaşi timp mă gândesc şi la angajaţii care au familii şi care probabil că nu sunt plătiţi dacă stau peste program. Citeşte tot articolul















