IN Casual stuff

Ziceam acum ceva timp că principalele avantaje ale bloggingului nu ţin de bani, ci de experienţele la care ai acces.

Din categoria lucrurilor pe care nu le vezi în mod obişnuit, marţi am fost în culisele Tarom.

Am început cu şedinţa de briefing, ce are loc undeva deasupra sălii de aşteptare din aeroportul Henri Coandă cu o oră înainte de zbor. În timp ce pasagerii se pregătesc de check-in, piloţii şi însoţitorii de zbor au o şedinţă în care sunt discutate aspecte privind traseul, rute alternative, condiţiile meteo. Tot atunci sunt punctate şi diferite situaţii speciale care pot apărea. Urmează inspecţia exterioară a avionului. Domnul Radu Juncu, pilot comandant ATR ne-a învârtit în jurul unui Boeing 737-800 şi ne-a explicat tot felul de detalii tehnice. Citeşte tot articolul

IN Revolte

Cică din 2012 vom avea taxă de autostradă. Care autostradă?

Şi mai mişto e preţul: 5 euro pe suta de km. Hai să punem 250 de kilometri până la mare. 500 dus-întors. 25 de euro un drum. Deci 1 milion doar taxa. S-a terminat cu drumurile la mare în fiecare weekend. Sau o luăm pe drumul vechi, remember Marfa şi banii?

AICI trebuia să intre un link de marketing afiliat cu o ofertă la o agenţie de turism pentru Grecia.

IN Gânduri de zi cu zi

Cred că toţi greşim atunci când ne vine o idee mişto. Zic de ideile de business.

Ne place, suntem entuziasmati, considerăm că toată lumea o să o laude şi o s-o dea mai departe. Dar de cele mai multe ori nu e aşa. Ne aşteptăm ca toţi prietenii noştri să promoveze ideea şi sfârşim prin a-i antipatiza pe toţi cei care nu ne-au ajutat. Uităm că nimeni nu e obligat să ne ajute. Şi oricum nimeni nu poate să-i ajute pe toţi cei care solicită sprijin.

Aşa că atunci când avem o idee ar trebui să ne întrebăm dacă ea va merge fără ca toţi prietenii şi cunoscuţii să o facă să meargă.

Nu mă apuc de discursuri motivaţionale şi coaching, pur şi simplu mi-a venit în cap gândul ăsta.

IN Casual stuff

Se organizează tot mai multe evenimente la care sunt invitaţi atât bloggeri cât şi jurnalişti. De-a lungul timpului mi-am făcut un obicei din a urmări cu atenţie cum se comportă jurnaliştii pe care îi criticăm (a se citi: înjurăm) zi de zi.

Am descoperit că jurnaliştii mai sunt şi aşa cum zice Mircea Meşter (redactor şef la Automarket.ro şi evanghelist al jurnalismului românesc) – profesionişti, atenţi, puşi pe treabă. Doar că asta nu se vede pe „sticlă”, print şi online.

Degeaba oamenii ăia se documentează atent, vorbesc cu diferiţi indivizi, încearcă să afle cât mai multe informaţii. Materialul dat publicităţii începe tot cu ŞOC! EXCLUSIV! VEZI FOTO! Şi cred că decizia se ia mai sus, acolo unde se stabilesc bugetele şi se ţine cont şi de sponsori.

De curând, povesteau nişte tipe cum dădeau texte scrise corect şi cei de la corectură le modificau şi trimiteau la publicat tot felul de tâmpenii. Şi tipele respective vorbeau între ele, la categoria fapt divers, eu doar trăgeam cu urechea.

Or fi mulţi tâmpiţi printre jurnaliştii din România, dar sunt şi oameni ok traşi în jos de restul lumii.

Parnasiene 8

question_answer0
IN Parnasiene

– Ştiai că la Antipa e cea mai mare colecţie de fluturi din lume?
– Nu.

IN Advertising/PR

Anul trecut ziceam că nu mai e de mers la Noaptea Agenţiilor. Am fost, am văzut, m-am minunat.

Din motive independente de voinţa mea, am făcut şi în acest an un tur rapid. Ploaia i-a mai speriat puţin pe hipsteri, care au venit în număr mai mic. Restul cred că erau la #occupybucharest.

Prima oprire a fost la Headvertising. Masă de ping-pong, Red Bull, Şerban Alexandrescu. Anul trecut observam cel mai fericit birou din advertisingul românesc, pe care îl împărţeau Bogdana şi Şerban. Anul ăsta jumătate de birou era neocupat, de când Bogdana s-a dus la Google. Pe piticul din imagine îl regunoaşte cineva? Plus pentru Headvertising faţă de anul trecut, acum au strâns mai multă lume.

Next stop: MB Drăgan. S-au mutat vis-a-vis de fostul sediu, într-o casă mai mică dar mai funky. Au adus DJ, muzică, mici, bere, gagicuţe frumoase, vorba rapsodului popular. Ba chiar venise şi Mihai Drăgan la un moment dat. Mişto atmosfera, mare plus faţă de anul trecut.

La Leo Burnett chiar se întâmpla ceva. Trecând peste petrecerea hipsterească de la parter, am vizitat birourile iLeo şi Starcom. M-am conversat cu cei care se ocupă de Oraşulm.eu, cel mai nou agregator de informaţii legate de Bucureşti. Aseară au lansat şi aplicaţia de Android, abia aştept s-o testez. Plus şi pentru Leo, anul trecut zici că nimeriserăm la un party la care nu eram invitaţi.

Grey n-au mai putut organiza un concert lung si zgomotos în curte. L-au scurtat şi au dat muzica mai încet. În plus, ploaia le-a cam stricat planurile. Deci ar cam fi un minus faţă de anul trecut.  Însă rămâne de departe cel mai mişto sediu de agenţie de la noi. Că tot ziceam eu de candelabre. Ne-au întâmpinat Ionela Buta şi Colonelu. Amândoi mă ştiau. Sunt momentele alea în care simţi cu adevărat că eşti fotbalist blogger. Măcar pentru asta şi tot le dau un plus.

A apărut la un moment dat şi domnul Andi cu tot cu cameră. Are talent, poate oricând să devină reporter de teren.

Noaptea s-a încheiat cu o proiecţie de film semi-privată organizată de BBDO. Şi am înţeles de ce The Tree of Life nu va rula în cinematografele de la noi: e film de artă.

Ceva poze mai găsiţi pe pagina de Facebook a blogului. Daţi like, facem succes.

Ne-a plăcut? Da. A fost mai mişto decât anul trecut? Da. Mai mergem şi anul viitor? Poate.

IN Casual stuff

Noaptea muzeelor
Noaptea institutelor culturale
Noaptea bibliotecilor
Noaptea agenţiilor

Aştept:

Ziua în care munceşte toată lumea
Seara greşelilor asumate
Prânzul şoferilor responsabili
Dimineaţa cafelelor scurte
După-amiaza parcagiilor arestaţi

IN Contraste

Eşti un mascul feroce. Vreau să lămurim asta de la început, ca să nu ai impresia că îţi pune cineva la îndoială calităţile. Totuşi, mai important este să fii un domn.

Tata nu prea înjura de faţă cu noi când eram mic. Şi nu pentru că nu ştia să înjure (v-am spus, a crescut în Ferentari), ci pentru că aşa considera că e normal. Când am mai crescut, a început să se ferească mai puţin de mine şi mai mult de mama.

Vorbesc despre înjurăturile alea care în mod normal îţi scapă. La volan, la nervi, la o ratare a naţionalei. Şi care de fapt n-ar trebui să-ţi scape. Măcar atunci când eşti cu doamna lângă tine. Pentru că te vei obişnui să înjuri de faţă cu ea fără nicio jenă şi la un moment dat vei face un copil. Care va deveni şi el un gherţoi injurios, la fel ca tatăl lui.

Voi ce faceţi? Înjuraţi de faţă cu doamna? Şi dacă da, când aveţi de gând să scăpaţi de acest obicei?

IN Casual stuff

Săptămâna viitoare are loc prima „non-conferinţă în cadrul căreia se strâng oameni care au ceva de spus”. O idee a lui Russell Davies (Head of Planning la R/GA Londra), preluată de Bogdana întru descreţirea frunţilor româneşti şi deschiderea de noi orizonturi.

Dintre vorbitori: Şerban Alexandrescu – în ultimii ani un fel de revizor al publicităţii româneşti, Cristian Lupşa – un om care îmi pare extrem de motivat, motivant şi ambiţios, Mugur Ciumăgeanu – un psihoterapeut pe care l-am mai văzut la Caffffe Creativa. Locuri mai sunt, scaune nu prea. 161 de oameni au dat attend. Sunt curios câţi vor veni. Se ştie că de obicei butonul de attend nu valorează nimic. Dar RoInteresting nu e un eveniment obişnuit, aşa că putem spera la vreo 140 de oameni.

Detalii mai găsiţi aici.

IN Sunday's Media Recap

Subiectul săptămânii în România este legat de bloggeri şi evenimentele la care participă fără să scrie. S-au format două tabere – „nu ne vindem pe-un pişcot” vs. „nu eşti invitat pe ochi frumoşi”.  O recapitulare completă (sper): 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11.

Cifrele MIPO anunţă 8,5 milioane de euro în publicitatea online pentru luna septembrie 2011. La asta se aplică discounturi de 70%. Detalii. Între timp, se vorbeşte despre o scădere în piaţa de publicitate. Detalii.

MEC Interactive a lansat MEC Search, subdivizie specializată în motoare de căutare. Detalii.

La mijlocul săptămânii Alina Constantinescu (ex-Marketing Coordinator @ Casino Palace) a lansat un experiment social menit să-i aducă un job în numai 24 de ore. Detalii aici şi aici.

Miercuri a avut loc Social Media Summit Timişoara, eveniment organizat de Revista Biz. Rezumate ale tuturor prezentărilor găsiţi pe blogul Ramonei Iftode.

În alte ştiri pe scurt: RIM a avut mari probleme săptămâna asta, Radio ZU a lansat versiunea în HTML 5, Dan Dragomir a lansat SecuritateIT, a fost lansată prima agenţie de publicitate food&drink – FoodOn, Graffitti BBDO a organizat „The Next 20 years”,  Dr. Like nu e de fapt o agenţie, ci e doar Andrei Haţegan singur, traficul Google+ scade cu 60%, s-a lansat iOS 5, iar Google Buzz se închide.

Lifturi

question_answer5 comentarii
IN Casual stuff

Stau într-un bloc de 4 etaje. N-avem lift şi nici nu ne-ar trebui. Alea 10 minute (cumulate) de urcat şi coborât pe scări în fiecare zi ne menţin în formă. Problema e că eu nu prea sunt dus cu liftul din cauza asta. Am umblat la viaţa mea în ceva lifturi, dar nu sunt fan.

Să vă spun şi de ce: când eram mic de tot mai mergeam pe la bunici, în vacanţă la ţară. Pentru că bunicii mei sunt din Bucureşti, „la ţară” însemna pentru mine într-un capăt sau celălalt al oraşului. De-asta am eu poveşti din copilărie doar în parcurile Plumbuita, Tei şi Cişmigiu.

Într-o vară stăteam la bunicii din partea tatălui. Nu mai ştiu cum, am rămas singur în lift, bunică-miu a scăpat uşa şi pe mine m-a furat liftul. M-a găsit un vecin plângând şi ţipând disperat. În timp ce vecinul încerca să mă calmeze ca să afle al cui sunt, a apărut bunică-miu. Dar eu cu lifturile nu m-am mai înţeles de-atunci. Asta se întâmpla pe la 4-5 ani.

A trecut timpul, am crescut şi am început să mai interacţionez cu copiii de la blog. Şi din când în când ne mai duceam pe la unul la uşă ca să-l chemăm afară (de obicei pe la puştii care aveau minge). Dacă era bloc cu lift, eu alegeam scările. Şi am continuat să fac asta până prin liceu. Pe urmă m-am mai civilizat şi eu, dar sunt şi acum lifturi pe care le evit. Cel de la Caffffe Creativa e un exemplu.

Meniu