„…pân-ajungi în anul 3”

În curând se fac 4 ani pe .ro. Parcă nici nu i-am simţit. Mă gândeam zilele trecute la motivele care m-au determinat să-mi fac blogul şi singurul care îmi vine în cap e plictiseala. Încă erau vremuri tulburi (deşi în 2007 deja îi citeam pe Zoso, Nihasa, Buddha, Andressa şi Fulgerică), nu se ştia foarte bine ce face blogosfera şi încotro se îndreaptă. Tocmai se desfăşurase prima campanie pe bloguri, însă forumurile erau la modă, presa scrisă trăia şi criza nu venise. Citeşte tot articolul

Am început anul la Azuga, unde am participat la un drive test al noului Citroen C4. Au urmat două ture de Redescoperă, o vizită la uzinele Dacia, una la Făurei, alături de echipa UNICEF, IE Summer Camp, Prin Sibiul Meu şi weekendul trecut TimişoaraNoastră. O grămadă de deplasări, la care s-au adăugat multe alte happeninguri prin Bucureşti. Şi aşa am ajuns să sufăr de supra-expunere.

Pentru că tot e vacanţă, îmi permit să iau o pauză de la evenimente, astfel încât în luna august voi încerca să nu particip la nicio întâlnire legată de online. Este un experiment, dacă tot a dat drumul Adi la perioada experimentelor.

Totuşi, îmi voi îngădui 3 wild-carduri, ca la tenis, pentru nişte evenimente foarte mişto. Este totodată un test pentru oamenii de PR 🙂 Teoretic, cei care mă citesc nu-mi vor trimite invitaţii decât dacă sunt siguri că evenimentul lor este foarte interesant. Tot teoretic, îi voi putea identifica pe cei care trimit mass emails cu diferite invitaţii către o listă prestabilită de bloggeri, fără niciun research prealabil.

Joi dimineaţă am participat la conferinţa care precede a 6-a ediţie a festivalului Ideo Ideis, un festival de Teatru Tânăr care se desfăşoară la Alexandria între 2 şi 11 august. În spaţiul foarte interesant de la The Institute Cafe (îmi place că agenţiile de comunicare deschid tot mai multe spaţii de acest gen) erau adunaţi o mână de oameni veniţi să-i asculte pe Cătălin Ştefănescu, Marius Manole şi Vlad Zamfirescu. Toţi vorbeau cu pasiune despre ceea ce reuşesc tinerii extraordinari care se strâng an de an la Alexandria.

Iar scopul nu e doar să aducă tinerii la un loc şi să creeze experienţe pe baza cărora pot învăţa, ci şi să dea ocazia locuitorilor din Alexandria să vadă o piesă bună de teatru, un vernisaj sau chiar să participe la un atelier de teatru.

Cât despre tinerii care contribuie la realizarea acestui festival, pot să vă spun că i-am văzut hotărâţi, entuziasmaţi, însă şi cu o siguranţă dobândită în cei 6 ani de când fac festivalul. Şi cu toate astea emoţionaţi. Pe Nico n-am văzut-o niciodată atât de emoţionată cum era joi. De fapt, de mult n-am mai simţit o energie aşa mare la un eveniment. Motiv pentru care sunt hotărât să ajung cumva măcar într-una din zile. Hint: vineri este „Sunt un orb”, cu Horaţiu Mălăele. Recomand. Programul complet este aici.

PS: Alexandria e la 80 de km distanţă de Bucureşti. Ca să ştiţi.