Ieri am fost în vizită la Uzinele Dacia, azi am fost la cursul de Defensive Driving la Şcoala lui Titi Aur (urmează să povestesc pe larg ambele experienţe). La sfârşitul ambelor zile organizatorii ne ziceau că se aşteptau ca bloggerii să fie mai… altfel, dar că de fapt suntem foarte mişto.

Normal, în locul „suspecţilor obişnuiţi” (studenţi, ziarişti sau, în cazul al doilea, oameni din companii) au venit o mână de oameni cu un entuziasm molipsitor. Şi oamenii ăştia au transmis din entuziasmul lor şi organizatorilor. Care mai apoi au fost mai relaxaţi, au oferit o experienţă mai mişto, au intrat în jocul nostru şi ne-au povestit sau arătat tot felul de chestii extra. Iar asta se traduce într-o atitudine pozitivă faţă de brand. E atât de simplu…

Poate 😛

Mâine particip la un curs de Defensive Driving la invitația celor de la Petrom care vor cât mai mulți șoferi responsabili pe străzile #dinromania. Deci nu e vorba doar de plimbări cu bloggeri, ci și de îmblânzit șoferii.

Eu trebuie să recunosc că nu sunt cel mai calm şofer. Fetele spun că sunt chiar agresiv la volan, Răzvan zice că se simte în siguranță când conduc eu (şi pentru mine doar asta contează 😛 ).

Invitaţia asta a venit la fix, că tot ziceam eu acum câteva săptămâni că îmi doresc să fac şcoala de pilotaj. Mâine ne jucăm la Scoala de Conducere Defensiva si Pilotaj Titi Aur şi o să învăţăm chestii chiar de la multiplul campion naţional de raliuri.

Can’t wait! 😀

Atenţie, post care la final vă poate aduce un GPS Geo Vision 5500 de la Prestigio*

Se făcea că Verde Împărat avea 3 fete şi un frate aflat la celălalt capăt al lumii. Fratele lui avea 3 băieţi, unul mai mândru decât celălalt. Iar când craiul i-a trimis în călătorie ca să preia conducerea de la Verde Împărat, toţi au plecat fără zăbavă (aşa zice la carte, puteţi să verificaţi). Deci e ştiut lucru că nici feciorilor de crai nu le plăcea ce scrie Zăbavă mai nou.

Şi cum au plecat ei, toţi au luat-o pe drumul cel lung, numai craiul a luat-o pe scurtătură. Păi dacă aveau ei GPS, n-ar fi mers direct pe scurtătură? N-am fi avut noi de citit mai puţin cu vreo 5 pagini? Am fi avut. Iar când Harap-Alb şi-ar fi ales calul, dacă urma să pună pe el GPS, sigur nu ar fi luat mârţoaga, că n-avea porturi USB. Citeşte tot articolul

În weekend am trecut pe la Bookfest. Nu pentru că e la modă (deşi e la modă, cărţile sunt cool), nu pentru că voiam să bifez evenimentul, ci pentru că îmi doream două cărţi. Am găsit un peisaj dezolant. Eram aproape de ora închiderii şi pavilioanele din Romexpo păreau să fi fost scena unei confruntări între două tornade.

O ofertă foarte slabă, puţine cărţi care atrăgeau cu adevărat atenţia. Într-un colţ, o serie de cărţi mai vechi sau mai noi stăteau aruncate pe jos aşteptând ca cineva să se îndure şi să le salveze din drumul spre depozitul de maculatură. Scris cu o cariocă maro pe o foaie ruptă dintr-un caiet de matematică era preţul: 2 lei. Mai jos, lângă stiva de cărţi vechi şi noi era o altă stivă din care doritorii îşi puteau alege cărţi la doar 1 leu. Dacă ziariştii de tabloid ar fi fost la Romexpo, ar fi scris cu litere mari a doua zi: „Cultura, o preocupare de doi lei. Află povestea nespusă a cărţilor de la Bookfest. FOTO şi VIDEO„.