IN Casual stuff

Din categoria lucrurilor pe care le putem învăţa din lumea înconjurătoare, avem două exemple foarte bune de schimbare a agendei publice (sau diversiuni, dacă preferaţi să le spuneţi aşa).

Situaţie: McCann Erickson România câştigă în premieră două Grand Prixuri, două Golduri şi încă câteva bronzuri la Cannes Lions, cel mai prestigios festival de publicitate din lume şi singurul care contează (pentru europenii care n-au auzit de Clio Awards). Este ceva fabulos, într-o piaţă care s-a luptat cu criza şi care aştepta nişte Grand Prixuri de ani buni.

Premiile au venit pentru McCann şi reprezintă un triumf destul de important. Imediat, cei de la Leo Burnett (adversarii tradiţionali) au reacţionat cu un full-page ad în Ziarul Financiar în care felicitau pentru reuşită McCann. Fair-play? Şi asta, dar şi o manevră de PR excelentă. Ieri toată lumea a vorbit despre gestul făcut de Leo, deşi publicitatea românească aştepta premiile astea de vreo 10 ani.

Situaţie: În mijlocul unei dezbateri naţionale despre regionalizare, problema ungurilor, autonomie, politică locală şi aparatul de stat, preşedintele Traian Băsescu participă la o emisiune televizată şi îl atacă pe regele Mihai numindu-l „trădător” şi „slugă la ruşi”. De 24 de ore aproape fiecare post TV tratează problema uitând complet de regionalizare.

Vocile care au subliniat că totul e o diversiune au fost destule, dar cine mai stă să ţină cont de asta? Subiectul arzător al zilei brusc n-a mai fost legat de unguri şi cele 8 mari judeţe, ci de Casa Regală. Win din punct de vedere al tacticii.

IN Casual stuff

Dacă nu aţi văzut ce subiect ne-a mai dat de rumegat preşedintele ţării, găsiţi fragmentul aici. Aseară, invitat fiind la emisiunea lui Robert Turcescu, Traian Băsescu a avut o răbufnire şi a declarat că „abdicarea regelui a fost un act de trădare” şi „regele Mihai a fost slugă la ruşi„. O diversiune şi un şut în fund, de control, pentru regele Mihai, care tocmai a renunţat la numele Hohenzollern-Sigmaringen. Moment să se activeze toată presa, să mai vorbim puţin de Holocaust, de Antonescu, de venirea ruşilor la putere şi cel mai important, să ne dăm toţi istorici.

Ce-a făcut Băsescu e urât. Dar mai urât decât declaraţiile blamate de presă e un alt moment: acela în care a zis ce-ar fi făcut el în locul Regelui Mihai. Hai să ne amintim totuşi câţi ani avea regele la momentul respectiv. Vârsta şi greaua moştenire lăsată de tatăl său l-au împiedicat pe Mihai I să fie un rege mai bun. În regimul Antonescu România n-a mai avut practic monarhie. Iar ce s-a întâmplat ulterior ne-a adus 50 de ani de comunism. Dacă privim lucrurile simplu nu mai contează cine a scris cărţile de istorie, faptele sunt fapte.

Să nu dramatizăm însă întâmplarea. Să acceptăm greşelile tinereţii dar să nu le trecem cu vederea pe cele de acum. Pentru mine decizia regelui de a renunţa la numele Hohenzollern-Sigmaringen e mai gravă decât declaraţiile preşedintelui în funcţiune. Care Casă Regală a României, Majestate? Sigur, Ferdinand şi-ar fi dorit ca după doi Hohenzollerni să căpătăm o identitate proprie şi să ne rupem de prusaci, dar nu se aştepta ca singurii descendenţi născuţi şi crescuţi în România să fie un conducător catastrofal (Carol al II-lea) şi un tânăr rege foarte slab (Mihai I).

În acest context, Cristina, zău că nu ai de ce să-i ceri scuze Regelui Mihai.

IN Casual stuff

Vă ziceam acum timp despre teasingul cu Homo Indooris, ceva site despre sedentarism, omul care stă numai în casă, evoluţia speciei, subspecii, habitat. N-am reuşit până acum să scriu şi despre reveal. Campania era la Millennium Bank şi promova e-Cont, primul cont pe care îl deschizi fără drumuri la bancă şi fără comisioane. Ceva detalii extra aveţi aici.

Gândindu-mă la toată povestea asta cu teasingul foarte muncit şi promovarea pentru Homo Indooris, mi-am dat seama că e un subiect foarte mişto şi că se pot face o grămadă de campanii pe tema asta. De exemplu puteau să-i mai spună „Contul pentru temperaturi extreme”. Imaginaţi-vă că e iarnă, viscol, sunt -15 grade afară. Eu pe vreme de-asta n-am niciun chef să ies din casă. Deci tocmai bine comanzi cardul cu cont cu tot şi îţi vine la uşă. Sau sunt 38 de grade afară, n-ai lăsa nici un câine la soare mai mult de 10 minute, ce faci? Te duci la bancă? Hell no! De-asta zic, produsul ăsta e tocmai bun când sunt temperaturi extreme.

Şi pentru că e o campanie de lansare, există şi un concurs. Tot de lansare. Cu un Mini ca premiu (cc: Pyuric), o Vespa sau o bicicletă BMW (în loc de bicicletă pot să cer o seria 3?). Şi mai sunt şi 200 de euro săptămânal, doar că e pe terminate concursul. Mai sunt doar 2 săptămâni, m-am trezit târziu 😀 Detalii despre concurs găsiţi aici, vă puteţi înscrie cu un filmuleţ funny sau o poză. Partea bună e că nu-i concurs de likeuri. Contează nişte voturi dar şi popularitatea pe Youtube şi decizia juriului. Deci e de bine, are şanse toată lumea.

Pe lângă bannerele alea cu drag-and-drop pe care le-am văzut pe ceva bloguri, concursul are şi aplicaţie de Facebook, disponibilă aici. Am stat şi am râs vreo 10 minute uitându-mă la oamenii înscrişi în concurs. Lumea chiar se străduieşte. Sunt unii la picnic, alţii cu rolele prin casă, alţii pe bicicletă, ski… un timp are un vapor în sufragerie! :))

Cum ziceam, mai sunt 2 săptămâni, timp ar mai fi. Doar să mă anunţaţi dacă vă înscrieţi, ca să râd şi eu 😛

IN IT, Review

După ce am scris ieri despre apariţia telefonului pe Amazon, Bogdan m-a anunţat în comentarii că şi-a cumpărat deja HTC ChaCha de la Orange. Aşa că i-am propus imediat să facă un review la prima atingere. Sau la 24 de ore de la achiziţie. Când voi intra în posesia telefonului probabil că o să scriu şi eu. Dar până atunci cred că reviewul ăsta e o premieră în România 🙂

Am fost onorat de invitaţia lui Alex de a scrie un review al noului meu telefon – HTC Cha Cha. M-am stresat un pic, pentru că telefoanele nu fac parte din gama de produse cărora le fac un review de obicei, dar… mi-a placut prea mult telefonul ca să nu-l laud. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Ziceam la sfârşitul anului trecut că Noul ROM are mari şanse să câştige ceva premii pentru că e o campanie care dă bine pentru studiile de caz. Ieri au luat 2 Grand Prixuri (primele pentru România), 2 Golduri şi 2 Bronzuri la Cannes Lions, azi au mai luat un Bronz. În total 7 premii până acum. Jos pălăria McCann! În rest, ROMâne cum am stabilit 🙂

IN IT

UPDATE: Se pare că telefonul e disponibil deja în România pe Orange.ro. N-a anunţat nimeni nicio lansare, nu s-a scris deloc pe net. Preţul porneşte de la 49 de euro cu abonament şi ajunge la 262 de euro.

De când cu telefonul ăsta nou am transformat locul ăsta în blog de mobile cu jumătate de normă. Promit să mă potolesc după ce mi-l iau 😀

Momentan n-a apărut nimic pe net despre lansarea din Germania de care vorbeam aici. Totuşi, au mai apărut ceva detalii interesante: telefonul e disponibil pe Amazon.co.uk, iar în Singapore a apărut deja un comunicat de presă. În momentul de faţă telefonul e 215 Lire, adică aproximativ 250 de euro, cam prin price rangeul în care a fost anunţat (350-400 de dolari). Şi dacă pe Amazon e cu reducere de la 250 de lire, ajungem fix la cei 400 de dolari estimaţi iniţiat pe net.

Telefonul va avea Android Gingerbread 2.3.3, procesorul de 800 MHz, cameră de 5 Mp şi ecranul de 2.6 inch. Iar mesageria din Facebook va fi integrată în mesageria telefonului. Acum aşteptăm să se audă ceva şi de lansarea în .ro 🙂

Dacă vreţi să-l luaţi deja de pe Amazon, e disponibil aici. Comunicatul din Singapore e aici.

IN N-as face

N-aş face o şcoală de Relaţii Publice. Pentru că n-are rost. Degeaba ne tocim coatele pe băncile facultăţii dacă vin băieţi deştepţi şi se apucă de social media şi PR.

Ţin minte cursul de redactare de texte la care am avut şi o parte de basic PR. Şi nu erau mai mult de 5 pagini cu lucruri de bun simţ: cum creezi o legătură cu jurnalistul, cum trebuie să te adresezi, cum şi când trimiţi o invitaţie la un eveniment. Chestii simple. Oamenii care nu le ştiau, le-au învăţat atunci. Oamenii care nu le-au învăţat atunci, le învaţă „the hard way”.

De exemplu: „cum să ne facem contacte în social media?”. La lecţia asta BitDefender România vine la înaintare cu Alexandru Constantinescu, un băiat care dă add tuturor. Chiar dacă îi cunoaşte sau dacă nu-i cunoaşte. Să facem limita de 5000! Ligia, într-o pauză de masă de la jobul de Global, dă-i una peste ceafă. Te face de râs.

Raiffeisen se hotărăşte brusc să comunice. Aşa că trimite un comunicat de presă. Cui? Nu se ştie. Unor oameni. Poate îi interesează.

Şi ca să fim constructivi, hai să vedem ce am învăţat azi:

1. dacă lucrăm pentru un brand nu ne apucăm să dăm random friend requests.
2. dacă vrem să trimitem un comunicat ne asigurăm că oamenii din lista pe care am întocmit-o sunt interesaţi de subiectul respectiv. Şi le dăm mailuri individuale celor cu care n-am mai interacţionat până acum, chiar dacă durează mai mult.

IN Revolte

Ne aştepţi în fiecare vineri şi sâmbătă seară la ieşirea din club ca să vezi dacă am băut. Ne faci control cu etilotestul chiar dacă suntem în pantaloni scurţi şi zicem că venim de la fotbal. Ne pândeşti în cascadă cu câte 3 echipaje pe serpentine gata să ne opreşti dacă depăşim linia continuă. Pui radarul în stand-by şi îl porneşti rapid doar-doar ne prinzi în afara vitezei legale.

Te ascunzi după nişte tufişuri sau după un zid şi aştepţi să trecem în viteză pentru ca mai apoi să ne opreşti 500 de metri mai încolo. Ne tragi pe dreapta dacă ţi se pare că n-am acordat prioritate pietonilor care vorbeau la telefon pe trotuar. Tocmeşti un căruţaş să treacă în slow-motion pe un pod ca să ne faci să-l depăşim şi să ai motiv să ne opreşti la capătul podului. Iei şpagă. Dai amenzi aiurea. Abuzezi în prea multe cazuri. Încurci circulaţia în intersecţii. Opreşti toate maşinile pentru vreo coloană oficială şi nu mai fluidizezi traficul după asta. De multe ori ne încurci.

Şi acceptăm toate astea, dar fă în PULA MEA ceva cu pietonii care trec pe roşu! Sau o să ne apucăm toţi să jucăm popice cu ei. Zilele astea mi-am dorit mai mult ca oricând să fiu în GTA şi să pot să iau în plin câţiva dintre ăştia care trec impasibili pe roşu într-un cor disperat de claxoane. Aşa că, dragă poliţie română, amendează-i şi pe ei, constrânge-i să nu mai treacă pe roşu, educă-i cu forţa sau o să devină o ruletă rusească să traversezi strada în câţiva ani.

IN Sunday's Media Recap

Vineri a avut loc Women on web, eveniment care a strâns 150 de femei şi 2 speakeri bărbaţi: Vlad Stan şi Costin. Detalii.

Luni, pentru că era zi liberă şi ne plicitiseam, s-a discutat despre Hateri vs. A-listeri. S-a făcut dreptate. Cred. Detalii.

Joi congressmanul republican Anthony Weiner demisiona la sugestia preşedintelui SUA. Detalii.

McCann a câştigat marele premiu la Effie cu campania pentru Dedeman. Câştigătorii aici.

Academia Caţavencu a fost achiziţionată de Dan Grigore Adamescu pentru aproximativ 880.000 de euro. Detalii.

În alte ştiri pe scurt: s-a lansat HTC Sensation, la AdBreak s-a discutat despre campaniile de anul trecut, Hotelurile Tranzzit şi Răzvan au apărut pe Refresh cu aplicaţiile de booking pe Facebook, The Practice gestionează conturile ING Bank şi Dent Estet.

IN Casual stuff

Astăzi a fost inaugurat pasajul Basarab, cea mai mare lucrare urbanistică de după ’89. Ca să marcheze cum se cuvine evenimentul, Sorin Oprescu, primarul pe care l-aţi ales, a deschis ieri pasajul doar pentru pietoni. Prilej de campanie electorală, mici, bere şi concerte. Primarul nu e de condamnat, a profitat la maxim de o lucrare terminată într-un final cu un buget de 2 ori mai mare şi o întârziere de vreo 2 ani. PR politic la greu.

Toate astea n-au mai contat pentru cele câteva mii de oameni care au fost pe pasaj ieri. Am trecut de două ori, o dată în miezul zilei, la 35 de grade. Lumea venise ca la o plimbare prin parc. Lipseau „doar” copacii, apa, aerul curat, umbra şi liniştea. Seara şi mai rău. Pasajul Basarab devenise un soi de faleză a unei staţiuni aglomerate la mijloc de iulie. Mai ales că vântul adia cuminte iar apusul era cel mai bun prilej de poze.

Uitându-mă la oamenii de toate felurile, care mai de care mai gătiţi, mă gândeam cât de tristă e situaţia. Am ajuns să ne bucurăm pentru un pod. Am ajuns să facem poze unui element menit să decongestioneze traficul. Sunt atât de rare întâmplările de genul ăsta, încât au ajuns să ni se pară evenimente demne de a fi sărbătorite.

Sigur, pozele rezistă peste ani şi ne vom putea mândri nepoţilor că am fost şi noi acolo în ziua aia. Dar aştept momentul în care ne vom face poze la inaugurarea unui parc sau măcar a liniei de metrou din Drumul Taberei.

PS: Iată şi cazul extrem, idioţii care s-au trezit (şi au făcut coadă!) la 5 dimineaţa ca să treacă primii pe pasaj.

Foto via

Meniu