Mai ştiţi când se lansa anul trecut Borţun Olteanu ca agenţie independentă şi eu credeam că BEC Media se apucă de PR? Atunci s-a născut gluma cu cei 14 angajaţi ai BEC Media, care între timp nu mai e aşa departe de adevăr. Uşor-uşor au crescut şi odată cu ei (adică cu Etherfast şi Ciops) a crescut şi echipa.

Săptămâna trecută ne-au chemat la un LaserMaxx ca pe vremuri, să ne amintim de tinereţile noastre de mult uitate. Şi vreau să vă spun că am fost mult mai ramoliţi decât ne aşteptam. N-am mai alergat aproape de loc, motiv pentru care am împuşcat puţină lume. Per total am ieşit undeva în primii 5 mai mereu, dar la câtă experienţă competiţională am, nici nu se pune.

Norocul meu a fost că am mai recuperat la Air Hockey, unde am învins-o sistematic pe Ligia. În rest toate cum le ştiţi, Pandutzu venise cu pălăria, Auraş cu poveştile din lumea Facebook, Anne-Marie s-a gândit să nu vină cu mâna goală aşa că a venit cu ea în ghips.

PS: Da, BEC Media a împlinit 2 ani, dar e bine să privim în perspectivă, nu?

La Noaptea Institutelor Culturale (a se observa cum punctez discret că eu am fost la Noaptea Institutelor Culturale) era un tip care aborda cupluri. Îi aborda pe cei mai în vârstă întrebându-i de copii şi nepoţi, iar pe cei tineri cu textul: „păreţi un cuplu mişto, peste 6 ani, când veţi avea primul copil, n-aţi vrea să-l trimiteţi într-o tabără medievală?”. Foarte tare! Viziune pe termen lung 😀

Se pare că Tabăra Medievală se organizează din 2009 într-o zonă montană, sunt şase serii de câte o săptămână iar grupele sunt alcătuite din copii între 5 şi 16 ani. Preţul e cam mare pentru o singură săptămână, dar din ce-am citit, dacă lucrurile sunt făcute cum trebuie, ar putea fi o experienţă foarte mişto pentru cei mici.

Vă spun sincer că eu m-aş duce, şi nu mă mai încadrez de ceva vreme la nicio categorie de vârstă.
Dintre chestiile pe care le poţi face în tabără:

– atelier de pictură şi heraldică medievală
– atelier de realizare manuală a hârtiei
– atelier de improvizaţie şi teatru medieval
– atelier de spadă medievală
– atelier de tir cu arcul

Plus o serie de drumeţii, foc de tabără, poveşti cu domnitori şi filme istorice iar la final ceremonie de investire.
Sună ca taberele alea mişto pe care le vedeam în filme şi în care mi-aş fi dorit să merg când eram mic. Şi zău că parcă aş merge într-o zi până acolo să văd care e situaţia şi să scriu despre asta. Poate ar merge şi un film, nu Răzvan?

Şi-a dus cineva copilul acolo? Aveţi idee despre cum sunt taberele astea?

PS: Chiar dacă pare ciudat, n-are nicio legătură cu pasiunea mea pentru cărucioare de bebeluşi.

Din categoria lucrurilor pe care le putem învăţa din lumea înconjurătoare, avem două exemple foarte bune de schimbare a agendei publice (sau diversiuni, dacă preferaţi să le spuneţi aşa).

Situaţie: McCann Erickson România câştigă în premieră două Grand Prixuri, două Golduri şi încă câteva bronzuri la Cannes Lions, cel mai prestigios festival de publicitate din lume şi singurul care contează (pentru europenii care n-au auzit de Clio Awards). Este ceva fabulos, într-o piaţă care s-a luptat cu criza şi care aştepta nişte Grand Prixuri de ani buni.

Premiile au venit pentru McCann şi reprezintă un triumf destul de important. Imediat, cei de la Leo Burnett (adversarii tradiţionali) au reacţionat cu un full-page ad în Ziarul Financiar în care felicitau pentru reuşită McCann. Fair-play? Şi asta, dar şi o manevră de PR excelentă. Ieri toată lumea a vorbit despre gestul făcut de Leo, deşi publicitatea românească aştepta premiile astea de vreo 10 ani.

Situaţie: În mijlocul unei dezbateri naţionale despre regionalizare, problema ungurilor, autonomie, politică locală şi aparatul de stat, preşedintele Traian Băsescu participă la o emisiune televizată şi îl atacă pe regele Mihai numindu-l „trădător” şi „slugă la ruşi”. De 24 de ore aproape fiecare post TV tratează problema uitând complet de regionalizare.

Vocile care au subliniat că totul e o diversiune au fost destule, dar cine mai stă să ţină cont de asta? Subiectul arzător al zilei brusc n-a mai fost legat de unguri şi cele 8 mari judeţe, ci de Casa Regală. Win din punct de vedere al tacticii.

Dacă nu aţi văzut ce subiect ne-a mai dat de rumegat preşedintele ţării, găsiţi fragmentul aici. Aseară, invitat fiind la emisiunea lui Robert Turcescu, Traian Băsescu a avut o răbufnire şi a declarat că „abdicarea regelui a fost un act de trădare” şi „regele Mihai a fost slugă la ruşi„. O diversiune şi un şut în fund, de control, pentru regele Mihai, care tocmai a renunţat la numele Hohenzollern-Sigmaringen. Moment să se activeze toată presa, să mai vorbim puţin de Holocaust, de Antonescu, de venirea ruşilor la putere şi cel mai important, să ne dăm toţi istorici.

Ce-a făcut Băsescu e urât. Dar mai urât decât declaraţiile blamate de presă e un alt moment: acela în care a zis ce-ar fi făcut el în locul Regelui Mihai. Hai să ne amintim totuşi câţi ani avea regele la momentul respectiv. Vârsta şi greaua moştenire lăsată de tatăl său l-au împiedicat pe Mihai I să fie un rege mai bun. În regimul Antonescu România n-a mai avut practic monarhie. Iar ce s-a întâmplat ulterior ne-a adus 50 de ani de comunism. Dacă privim lucrurile simplu nu mai contează cine a scris cărţile de istorie, faptele sunt fapte.

Să nu dramatizăm însă întâmplarea. Să acceptăm greşelile tinereţii dar să nu le trecem cu vederea pe cele de acum. Pentru mine decizia regelui de a renunţa la numele Hohenzollern-Sigmaringen e mai gravă decât declaraţiile preşedintelui în funcţiune. Care Casă Regală a României, Majestate? Sigur, Ferdinand şi-ar fi dorit ca după doi Hohenzollerni să căpătăm o identitate proprie şi să ne rupem de prusaci, dar nu se aştepta ca singurii descendenţi născuţi şi crescuţi în România să fie un conducător catastrofal (Carol al II-lea) şi un tânăr rege foarte slab (Mihai I).

În acest context, Cristina, zău că nu ai de ce să-i ceri scuze Regelui Mihai.

Vă ziceam acum timp despre teasingul cu Homo Indooris, ceva site despre sedentarism, omul care stă numai în casă, evoluţia speciei, subspecii, habitat. N-am reuşit până acum să scriu şi despre reveal. Campania era la Millennium Bank şi promova e-Cont, primul cont pe care îl deschizi fără drumuri la bancă şi fără comisioane. Ceva detalii extra aveţi aici.

Gândindu-mă la toată povestea asta cu teasingul foarte muncit şi promovarea pentru Homo Indooris, mi-am dat seama că e un subiect foarte mişto şi că se pot face o grămadă de campanii pe tema asta. De exemplu puteau să-i mai spună „Contul pentru temperaturi extreme”. Imaginaţi-vă că e iarnă, viscol, sunt -15 grade afară. Eu pe vreme de-asta n-am niciun chef să ies din casă. Deci tocmai bine comanzi cardul cu cont cu tot şi îţi vine la uşă. Sau sunt 38 de grade afară, n-ai lăsa nici un câine la soare mai mult de 10 minute, ce faci? Te duci la bancă? Hell no! De-asta zic, produsul ăsta e tocmai bun când sunt temperaturi extreme.

Şi pentru că e o campanie de lansare, există şi un concurs. Tot de lansare. Cu un Mini ca premiu (cc: Pyuric), o Vespa sau o bicicletă BMW (în loc de bicicletă pot să cer o seria 3?). Şi mai sunt şi 200 de euro săptămânal, doar că e pe terminate concursul. Mai sunt doar 2 săptămâni, m-am trezit târziu 😀 Detalii despre concurs găsiţi aici, vă puteţi înscrie cu un filmuleţ funny sau o poză. Partea bună e că nu-i concurs de likeuri. Contează nişte voturi dar şi popularitatea pe Youtube şi decizia juriului. Deci e de bine, are şanse toată lumea.

Pe lângă bannerele alea cu drag-and-drop pe care le-am văzut pe ceva bloguri, concursul are şi aplicaţie de Facebook, disponibilă aici. Am stat şi am râs vreo 10 minute uitându-mă la oamenii înscrişi în concurs. Lumea chiar se străduieşte. Sunt unii la picnic, alţii cu rolele prin casă, alţii pe bicicletă, ski… un timp are un vapor în sufragerie! :))

Cum ziceam, mai sunt 2 săptămâni, timp ar mai fi. Doar să mă anunţaţi dacă vă înscrieţi, ca să râd şi eu 😛