IN Educatie&Literatura

Am mai spus că societatea românească de azi are o sumedenie de caracteristici asemănătoare cu cea de acum 70-80 de ani. Semn că cei 50 de ani de comunism ne-au făcut, parcă, să stăm pe loc. Funcţionarul public era un trântor încă de acum 100 de ani, senatorii şi deputaţii nu se sinchiseau să apară pe la şedinţe.

În „Calea Victoriei”, cartea lui Cezar Petrescu, e un alt citat foarte interesant care pare să descrie capitala de azi. Totuşi, e vorba de Bucureştiul din 1930:

„Nellu ( … ) îşi închipuia capitala ca un fabulos garaj de unde nu lipseşte nicio marcă de automobil din cele mai rarisime şi o vastă arenă sportivă…”

Iar pe parcursul romanului se dovedeşte că presupunerile personajului erau corecte. Capitala dintre războaie era populată de limuzine Austro-Daimler şi Packard, în timp ce Fordurile „erau de mâna a doua”, după cum observă Cosmin Ciotloş încă din prefaţă.

Mărcile s-au schimbat, lucrurile esenţiale au rămas la fel. Şi chiar dacă am fost nevoiţi să nu zâmbim vreme de 50 de ani, ne-am întors rapid la vechile obiceiuri.

IN Web

La fel ca toate chestiile care au o utilitate neclară în ţara noastră, Foursquare a devenit tool de agăţat şi substitut pentru cei care n-au ce să spună. „Am ajuns acasă”, „sunt în parc”, „sunt la piaţă”.

Să citim de pe siteul oficial:

Foursquare is a location-based mobile platform that makes cities easier to use and more interesting to explore.

Nu e nimic interesant de explorat la tine acasă. Nu mă ajută să ştiu că mergi de 15 ori pe săptămână la aceeaşi terasă. Da, Edi?

Am observat că prima grijă a tinerilor cu aifoane şi blecberi e să dea repede check-in pe foursquare. De ce fac asta? Cum „de ce”? Pentru că asta face toată lumea! Şi nu zic de ăştia din online, ci de „civili”.

Foursquare guides real-world experiences by allowing users to bookmark information about venues that they want to visit and surfacing relevant suggestions about nearby venues

Aţi văzut voi „information about venues” sau „relevant suggestions”? Nu.

Ca să nu mai spun de toate modurile utile în care ar putea fi folosit de branduri. Ca să nu mai spun de SCVNGR. Ai un badge? Primeşti o cafea. Ai alt badge? Primeşti un card de fidelitate. Dar asta trebuie planificat, comunicat, promovat.

Până se trezesc oamenii de marketing încercaţi să scrieţi chestii utile. Gen: berea e ieftină, eclerele sunt naşpa, cartofii sunt mai buni decât cei de la Mc. Sau măcar daţi o poză.

Iar asta e valabil şi pentru Facebook Places.

Un melc

question_answer0
IN Casual stuff

Am observat că grădina blocului adăposteşte mulţi melci şi că din când în când li se face dor de ducă. Aşa că trec în grădina alăturată. Exemplarul de mai sus e descoperit* când nici nu mă uitam după melci, ci îmi încheiam şireturile.

Ce ziceţi? Am puţin talent? Să-mi iau aparat şi obiective de macro şi să mă apuc de pozat? 🙂

#Nu. Glumesc.

Îl las pe colegul Costin, care s-a apucat de treabă serioasă. +1 pentru rusoaice.

PS: Totuşi vă place melcul, nu? 😀

*poza e făcută cu telefonul, ca să ştiţi

IN Redescopera Romania

Dacă vă era dor de Redescoperă România, iată că se pleacă din nou. De data asta în Podişul Transilvaniei. Acolo unde încă e cod galben aş adăuga.

Urmează 7 zile de poveşti pe care le veţi găsi aici. Alea care se pot povesti. Pentru că sunt multe care rămân exclusiv în gaşcă. Eu abia aştept să văd cum se vede Redescoperă şi din faţa monitoarelor, că din mijlocul am avut ocazia să văd. De două ori.

Celor care pleacă le urez să se distreze măcar cât ne-am distrat noi 🙂 Şi să profite, pentru că e o experienţă care uneşte oameni. La propriu. Eu mi-am adus aportul cu un CD dedicaţie specială pe care l-am trimis către Răzvanbb. Să le încânte urechile tuturor.

Drumuri bune, colegii!

Norocoşii care pleacă în tura 3 sunt într-o listă lungă mai jos:

Citeşte tot articolul

Am dat un GPS

question_answer0
IN Casual stuff

spuneam săptămâna trecută că mi-au propus cei de la Prestigio să dau ca premiu un GPS GeoVision 5500. Cel mai mult şi mai mult mi-au plăcut comentariile scrise de Ligia, Eduard şi Death_Angel. Am râs la ce-au scris ultimii doi aşa că i-am ales drept finalişti. Şi pentru că amândoi îmi sunt prieteni, am ales cu sufletul (a se citi: dat cu banul :)) ). A ieşit Eduard pe care îl felicit cu această ocazie.

Dacă nu era mâna sorţii poate că nu i l-aş fi dat lui, pentru că acum câţiva ani i-am făcut cadou o cască handsfree şi n-a folosit-o aproape deloc. Sper că GPSul o să-l folosească 🙂

Sunt tare!

question_answer7 comentarii
IN Casual stuff

Cu play înainte

M-am trezit din somnul meu de influencer pe la 10 şi ceva. Sunase o piaristă să mă întrebe când îi înapoiez telefonul primit în teste acum jumătate de an. M-am enervat. Ce naiba mai face cu un telefon apărut acum jumătate de an? Îl dă în teste la ăia care nu sunt influenceri? Şi ăia le iau de bune şi fac review? Ce fraieri!

M-am enervat şi când mi-am făcut cu greu drum spre baie printre pungile cu diferite chestii de pe la branduri. Le-am zis să nu-mi mai trimită în pungi, sau să le ia după ce păstrez conţinutul. De nervi o să scriu un articol despre toţi idioţii ăştia care lucrează în agenţiile de PR. Nişte cretini care ştiu eu că freacă menta toată ziua şi îmi fac mie probleme. Uită ce măsură de tricou am vrut, uită să-mi trimită camera aia nouă, uită să mă programeze la drive test.

Dar gata, mă apuc să scriu şi o să-i fac de căcat pe ăştia de mi-au trimis ultimul pachet. Păi cum, BĂ, doar două invitaţii? Cum? Când eu am zis clar că vreau 3? Le-am zis să nu se joace cu mine că ne supărăm. Şi eu când mă supăr scriu. Pentru că sunt influencer şi nu accept să-mi facă mie brandurile una ca asta. Mă citesc nişte oameni, am o poziţie în Zelist.

Heh. One comment is waiting for your approval. Păi foarte bine, să aştepte. O să-l aprob când o să am chef. Gata, scriu postul ăsta, îl dau pe Twitter şi Facebook şi pe urmă mă culc la loc. Şi dacă mă sună de la agenţie să mă întrebe dacă mai ajung la evenimentul de azi… or să vadă ei!

IN Revolte

Cred că nu există piesă de teatru pe care să o văd şi în timpul căreia să nu mă enervez. Nu că aş merge foarte des, dar atunci când ajung, sigur există ceva care să mă scoată din minţi. Poate pentru că am crescut în vremurile în care mersul la teatru încă reprezenta o activitate culturală şi în acelaşi timp una din formele principale de divertisment.

10 ani, 15 tabloide si 30 de televiziuni mai târziu, teatrul a ajuns o activitate de bifat şi atât. Suntem prea grăbiţi şi prea moderni pentru a mai avea respect faţă de sala de teatru. De-asta am şi mutat spectacolele în baruri înghesuite pe care le-am numit pompos „spaţii neconvenţionale”. Şi dacă în aceste spaţii neconvenţionale e scuzabil să ne comportăm ca într-un bar (pentru că în definitiv asta şi sunt), în sala de teatru ar fi indicat să păstrăm o conduită (pariez că n-aţi mai auzit termenul ăsta, conduită, de prin şcoala generală). Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Asta a decretat o domnişoară aseară în timpul unei discuţii pasagere la lansarea Tuborg Party Manager (urmează să scriu şi despre asta). Contextul era legat de degradarea morală a blogosferei româneşti. Pentru că n-am avut timp să pot continua discuţia, am rămas cu o sumedenie de întrebări nelămurite. Mi-aş dori ca domnişoara (care a intrat cel puţin o dată pe blogul meu, din moment ce m-a asigurat că „scriu ok” ) să-mi răspundă, într-un moment oarecare, la câteva curiozităţi:

Ce înseamnă ok şi pentru cine? Câţi mai sunt ca mine? Şi cam de când scriu ok? Au fost şi zile în care n-am scris ok?

Că sigur nu scriu ok mereu şi pentru toată lumea. Şi dacă stau să mă gândesc la cum vedeam eu blogosfera acum 3 ani, nu scriu ok nici măcar pentru mine – cel de atunci.

Pentru agenţii sigur nu scriu ok. Eu dau detalii multe şi sunt incomod şi nu mă feresc să le dau peste nas când fac greşeli mari. Şi pun sare pe rană când cred că ajută la vindecare.

Şi atunci ajung să cred că „scriu ok” ca Andressa: pentru ratoni, veveriţe, pisici şi pentru că îmi place. Îmi place? Chiar aşa, cum poţi identifica plăcerea atunci când vine vorba de blogging?

IN Caterinci

Chinezu a lansat Blogal Initiative. Blogal Initiative a lansat prima campanie împreună cu BCR. BCR a lansat un nou credit de refinanţare.

Şmecheria e că bloggerii trebuie să scrie şi primesc iPaduri, bani, telefoane mobile. Nu-mi place. Dar nu trebuie să-mi placă mie. Ideea e că mi-am dat seama de ce se lucrează cu bloggeri la promovarea produsului – pentru că dacă se lucra cu presa, s-ar fi scris cam aşa:

Adevărul: „SPECIAL: Povestea refinanţării de la BCR. Cum ne influenţează băncile”

Libertatea: „Moni, încerci să o păstrezi pe Irinuca cu o refinanţare?”

Mediafax: „BCR a lansat creditul pentru refinanţare”

CanCan: „Bianca, de ce ai slăbit aşa, ai nevoie de refinanţare?”

Click: „Avem dovada video că Liviu Vârciu şi-a făcut refinanţare!”

Prosport: „EXCLUSIV: Mititelu face refinanţare pentru a salva Craiova!”

Sport.ro: „Becali face refinanţare şi o aduce pe soţia lui Costacurta la Bucureşti! Vezi cât de bună e! Galerie FOTO”

Hotnews: „Castraveţii cu e.coli produc pagube uriaşe agricultorilor. Face statul român refinanţare?”

Urban.ro: „Teasing refinanţare. Foto şi video de la filmări”

*) Postul nu face parte din campanie, ne mai distrăm şi noi.

IN Casual stuff

Bogdana a făcut ieri o listă de recomandări cu evenimente legate de marketing în cadrul cărora sunt toate şansele să înveţi ceva. Mie nu-mi rămâne decât să vă recomand recomandările ei 🙂

Pentru cei deosebit de leneşi, care n-au chef să dea nici măcar un click, e vorba de:

Cursurile de publicitate online ale lui Doru Panaitescu – 21-22 iunie în Bucureşti

Webinarul despre aplicaţii şi pagini de Facebook, organizat de Alex Negrea

Marketing 360, conferinţa care adună mai mulţi speakeri de calibru şi în cadrul căreia va avea loc Cannes Predictions.

IN Casual stuff

Ştiu că are Meşter o problemă cu bloggerii care sunt experţi în toate domeniile. Nu-i plac păreriştii mai ales când vine vorba de maşini. Recunosc, nici eu nu apreciez „diletanţii” (abia aşteptam să folosesc şi eu termenul) care scriu sau chiar fac PR fără nicio jenă.

Aşa că am hotărât să mă reprofilez pe cărucioare pentru bebeluşi! Nu, nu aştept vreun junior şi nici nu e vreo campanie, pur şi simplu am dat peste o poză de când eram mic şi mi-am adus aminte de căruciorul meu tip sport. Sunt convins că e o nişă încă neexploatată în blogosfera românească.

După primele cercetări am aflat că nişa cărucioarelor pentru bebeluşi s-a dezvoltat extrem de mult. De exemplu, acum există cărucioare cu şasiu din oţel şi suspensii reglabile. Chiar şi sistem de blocare a roţilor din spate! Aştept cu interes cărucioare cu ABS, EBD, ESP şi alte sisteme de protecţie 😀 Până atunci vă ţin la curent cu ce mai descopăr.

Foto via

Meniu