Joi seară am fost la The Ark să asist la lansarea HTC Sensation, cel mai nou și mai tare smartphone de la HTC (în momentul de față). Mă așteptam să văd un terminal din categoria ”just another touchscreen-only phone” așa cum sunt toate, cu procesor mai bunuț, cu un upgrade pe la filmare și cam atât. Dar după ce am pus mâna pe el parcă mi-am schimbat părerea.

Tot HTC Cha Cha îl aștept cu nerăbdare (parcă nu mai apare odată!), dar nu pot să spun că m-ar deranja să-l am ca un al 2-lea telefon. Touch-ul se mișcă foarte bine, ecranul e imens (e aproape o tabletă mai mică) iar designul e mișto. Asta la prima vedere. Dar dacă mi-a plăcut mie, care sunt hater de telefoane touch-only, cred că e ceva de capul lui 😀

Ceva detalii găsiți aici iar de cumpărat e la Vodafone la 560 de euro fără abonament.

Vă povesteam acum câteva zile de congressmanul republican care a trimis din greşeală un reply public în locul unui mesaj privat pe Twitter. După ce a negat într-o primă fază, iar apoi a admis că a minţit în prima declaraţie adăugând că va candida la alegerile din 2012, Anthony Weiner a fost sfătuit de Barack Obama să demisioneze. Aşa că a demisionat.

Şi-a anunţat demisia în acelaşi loc în care cu 19 ani în urmă îşi anunţa candidatura la consiliul local din New York. Oare cât regretă acum acel DM trimis aiurea? Sau prima reacţie pe care a avut-o?

Mashable a realizat o listă de oameni care şi-au pierdut joburile în urma unor erori în social media.

Când aţi fost ultima oară la cinematograf? Nu la mall, la un cinematograf clasic. Eu până săptămâna trecută uitasem că se mai proiectează filme şi altundeva decât în afara mallurilor. Am mai ajuns pe la Băneasa DriveIn, pe la Noul Cinematograf al Regizorului Român, dar deja sunt la categoria spaţii neconvenţionale. Patria, Scala, chiar şi CinemaPRO sunt o amintire (nu neapărat frumoasă).

Săptămâna trecută am nimerit întâmplător la fostul cinematograf Cotroceni, pe care îl ştiam transformat în cafenea. Spre surprinderea mea încă există o sală mică şi foarte primitoare în spatele cafenelei. În fiecare săptămână se difuzează aici 2 filme, la ore diferite, astfel încât să dea mai multe şanse doritorilor.

Cafeneaua ascunde o sală cu vreo sută de locuri, cu nişte fotolii foarte comode şi un ecran imens. E ca şi cum ai vedea filmul acasă la un prieten mai înstărit care are o cameră transformată în cinematograf. Biletele sunt 10 lei, popcornul e din partea casei „all you can eat” iar în weekend în preţ e inclusă şi o băutură la alegere. Dubios de ieftin, nu? Citeşte tot articolul

Deunăzi am fost la un eveniment de lansare al Gillette Mach 3 Sensitive, ceva lamă de ras pentru bărbații cu pielea sensibilă. Foarte frumos evenimentul, corect din toate punctele de vedere, executat de frumoasele de la Borțun Olteanu.

Dar cu ocazia asta mi-am pus întrebarea: „De ce apar atât de multe tipuri de aparat de ras?” Ce facem cu ele? Eu, sincer să fiu, folosesc un aparat Gillette Fusion primit la un eveniment acum un an și ceva. Îl aveam prin casă și nu mai aveam ce să folosesc. L-am testat, mi-a plăcut, am rămas cu el. Am cumpărat rezerve și gata.

De ce să schimbăm lucrurile care merg foarte bine? Folosesc același tip de deodorant de vreo 6 ani. Au apărut și altele, dar nu mă interesează. La fel și cu aparatele de ras. Nu e ca și cum mi-aș schimba aparatul de ras pentru că a apărut ceva nou, că nu sunt gadgeturi.

Pe ăsta pentru piele sensibilă, de s-a lansat acum, îl înțeleg, că poate sunt oameni cu pielea mai delicată. Dar alea cu 3 lame, 4 lame, 6 lame? Și o lamă în spate, și o baterie mică, și mâner ergonomic… astea pentru ce sunt?

Offtopic: De când a apărut în CanCan, pe BTO îl tot văd încruntat. Oare stă așa ca să-l recunoască lumea pe stradă?

Nu-mi place Chinezu când insistă cu promovarea excesivă a evenimentelor pe care le susţine. M-a terminat cu #drumulmingii şi înainte de asta cu politicile şi sporturile lui locale. Am mai zis că nu sunt fan nici al #refinanţării şi între timp nu mi-am schimbat părerea. Cu toate astea, Timişoreana a luat două Silver Effie cu Fotbal Adevărat, campania de anul trecut. Din ce-am auzit, rezultatele sunt mai bune anul acesta.

Nu-mi place nici Bobby Voicu pentru că în primul rând are voie să facă semnul ăla în cerc cu degetul (semnul de „în 5 minute plecăm” ) în Redescoperă România şi pentru că la fiecare prezentare vorbeşte despre el. Cum a făcut şi a dres şi pe urmă a mai făcut puţin. Şi deja ştiu poveştile astea încă de acum 3-4 ani. Le-am auzit de 2-3-4 ori, acum mă plictisesc şi trăiesc cu impresia că le ştie toată lumea.

Şi cei doi de mai sus sunt doar două exemple de oameni care îmi plac dar au chestii care mă enervează.

Cu toate astea nu pot să nu observ că şi datorită lor blogosfera din provincie a prins curaj. Cu fiecare hăhăială la bere cu Chinezu, cu fiecare prezentare Despre Bobby Voicu, powered by Bobby Voicu, blogosfera locală a început să-şi pună nişte întrebări. Au început să facă lucruri de capul lor. După prezentările plictisitoare şi campaniile în care vedem acelaşi brand la nesfârşit, rămân oameni care vor să facă şi ei.

Nu mai zic de Nebuloasa care trage de comunitatea din Timişoara de parcă ar fi în competiţie cu capitala, dar zic de oraşele mai mici. La Alba Iulia ce fac Makavelis & co. nu doar că e lăudabil, dar are şi rezultate. Eu tot încerc să găsesc un weekend liber ca să dau o fugă până acolo. Comunitatea din Cluj e la mare concurenţă cu Timişoara, sunt deja o certitudine dar continuă să crească.

Bloghiţă a reuşit să strângă sponsori şi oameni pentru un drum pe Transalpina, Bogdan Anghelina adună oamenii pentru FotbalBlogMeet Târgu-Mureş. Primul are 21 de ani, cel de-al doilea nici n-a împlinit 18.

Ca să nu mai spun de seria de evenimente #prinoraşulmeu care am înţeles că se vor relua şi anul ăsta.

Mi se pare extraordinar cât a crescut provincia în ultimul an. Pentru prima oară apar şi feţe noi din provincie în campanii, altele decât Visurât, De Ce? şi Adi Hădean. Şi zic eu că e bine.

S-a încetăţenit în noi ideea potrivit căreia bloggerii sunt obligaţi să scrie de rău. Dacă până mai ieri luptam pentru dreptul la liberă exprimare pe bloguri în faţa agenţiilor asupritoare, astăzi e de datoria noastră să taxăm fiecare greşeală. Nu numai că n-avem nevoie de permisiunea unui factor extern, dar e o obligativitate înscrisă în fişa postului.

Nu ţinem cont de context, nu facem concesii. Aşa că nu încercaţi să schimbaţi cursul firesc al lucrurilor, noi vom scrie de rău pentru că aşa e normal. Pentru că altminteri lumea o să spună că ne-am vândut pe un cico şi două beri. Şi noi nu vrem asta. În loc să ne dicteze agenţiile politica editorială preferăm să ne-o dicteze cititorii.

Săptămâna trecută a fost evenimentul de lansare al campaniei Tuborg Party Manager. Ştiind ce-au păţit alţii cu buluceala de la party-ul Desperados, organizatorii au ales să invite mai puţină lume şi să se asigure că intră toţi. Din diferite motive n-a fost foarte multă lume. Un nucleu dur de onlineri, generaţia tânără, care a stat vreo 2-3 ore şi a plecat. Era şi cald, nici nu aveam unde să stăm jos. Cu toate astea, eu m-am bucurat să schimb o vorbă cu nişte oameni pe care îi văd rar.

Dacă eram blogger, aş fi mers glonţ acasă şi aş fi scris despre cât de naşpa a fost petrecerea, pentru că nu mă cumperi pe mine cu nişte bere, băi, brandule de bere!

Dar pentru că nu sunt blogger, m-am gândit la petrecerea de lansare a TuborgSound, care a adunat o grămadă de lume. Şi m-am mai gândit la aplicaţia de Facebook PartyAnimal care mi s-a părut chiar interesantă (la nivel tehnic). Şi dintr-o deformaţie profesională m-am gândit şi la alte evenimente mişto pe care le-a făcut agenţia.

Da, a fost cald miercuri seară la lansarea Tuborg Party Manager. Dar am rămas cu o discuţie interesantă şi câteva lămuriri de la oamenii pe care i-am revăzut.