Prin muncă.
3D sucks
question_answer7 comentarii
IN Filme
În mod normal titlul trebuia să fie „3D-ul e o labă tristă”, dar nu pot să mai spun pe blog „labă tristă” pentru că: a) mă citesc mama, mătuşile mele şi tot neamul şi b) vreau să demonstez că m-am maturizat, că pot fi un partener de încredere, că pot construi relaţii solide cu advertiserii, că am ajuns la un anumit nivel de dezvoltare. De-asta nu pot să scriu că 3Dul e o labă tristă.
De câte ori aţi fost la un film 3D care să fie pe bune 3D? Adică să aibă mai mult de 2 efecte obosite? Că eu n-am văzut decât vreo 4-5 filme 3D şi toate m-au făcut să cred că e doar o mare oboseală a ochilor şi atât să stai cu ochelarii ăia pe nas.
Ce-i drept, n-am văzut Avatar şi n-am văzut nici Inception (parcă şi ăla era 3D). Totuşi, te aştepţi de la un film care e 3D să conţină şi efecte 3D, nu doar să te pună să dai banii ca să foloseşti nişte ochelari. Am văzut şi Megamind 3D, am văzut şi Tangled… praf. Praf, praf. Amândouă sunt filme foarte mişto, dar e mai bine să nu le vezi 3D.
Vinerea trecută însă am văzut în sfârşit un trailer care chiar era 3D: Yogi Bear (the movie). Habar n-am când o să apară, dar cred că o să fie mişto. Ataşat aveţi trailerul ca să vă convingeţi.
Până atunci continuaţi să vă luaţi televizoare 3D şi ochelari că sigur o să se umple piaţa de conţinut pe care să-l puteţi viziona.
Ultimele 10 articole nu contează
question_answer6 comentarii
IN Casual stuff
Citesc bloguri din 2006. Ulterior am început să şi scriu, ba chiar se fac curând 4 ani de când sunt pe .ro. Timpul m-a ajutat să devin pro. Nu zic de scris, pentru că acolo mai e loc de evoluat, zic de citit. În 5 ani de lecturat bloguri am reuşit să ajung proreader. Dacă există probloggeri, trebuie să existe şi proreaderi, nu?
Tot citind blog după blog, am devenit convins că ultimele 10 articole nu contează. De cele mai multe ori ajung pe bloguri noi când e vorba de articole pe care le promovează oamenii din jurul meu. Le ştiţi şi voi, articolele alea cu multe RTuri, zeci de Like-uri, reacţii peste reacţii. Alea care provoacă spike-uri de trafic şi vizibilitate pentru autor.
De obicei când ajungi la articol care îţi place mult, încerci să vezi dacă e doar o întâmplare sau tocmai ai dat peste o nouă minune. Din experienţa de proreader, am ajuns la concluzia că ultimele 10 articole nu contează. Că oamenii au perioade de inspiraţie în care reuşesc să scrie 1-2-5 articole bune la perioade scurte de timp, după care se întorc în anonimatul provocat de mediocritate.
Aşa că de cele mai multe ori e bine să iei la mână blogul respectiv şi să cauţi articolele proaste. În funcţie de cât de proaste sunt cele mai proaste articole, îţi poţi da seama cam cât de bine scrie bloggerul respectiv. Şi mă refer la articolele alea scrise la trecerea timpului. De exemplu ăsta, sau ăsta sau ăsta. Aşa că random browsing e de bază în cazurile astea.
Ca să nu mai spun că cel mai mult şi mai mult contează următoarele 10 articole.
Resursele de marţi
question_answer0
Clipul e un must see atât pentru comunicatori cât şi pentru cei care nu au legătură directă cu domeniul.
E un exemplu excelent de propagation planning. Poate aţi auzit de propagation planning după campania The Great Schlep, care se presupune că ar fi pus umărul serios la victoria lui Obama.
Principiul în propagation planning e simplu: „plan not for the people you reach, but for the people they reach”.
Citeşte tot articolul
Quora. Ştii, de ce revii?
question_answer6 comentarii
IN Caterinci
Poate ştiţi că a apărut o nouă reţea sociabilă. Quora e un fel de Yahoo Answers cu invitaţie din ce-am înţeles eu în primele 10 minute cât m-am jucat pe acolo.
Principiul e simplu: poţi să pui o întrebare tuturor şi lumea să răspundă, sau poţi să pui întrebări anumitor persoane.
Până atunci au început ‘ştourile pe tema asta:
Quora – inimă de copil.
Ai cont pe Quora?
Nu, am card de puncte la Cora.
Quora es?
Aştept cu interes prima cerere în căsătorie pe Quora, un manual de agăţat femei pe Quora (cu texte de tipul „Ştii că de când ţi-am citit întrebările mă gândesc numai la tine?” ) şi stilul românesc de a folosi reţeaua „Mama lu Dorel, îl lăsaţi pe Dorel afară?” sau „Hai bă, ieşim la un fotbal?”.
Nu, nu mi se pare util. Am căutat vreo 3 subiecte mai nişate (advertising şi digital comm – related) şi n-am găsit. M-am nişat pe el. În 6 luni probabil o să fie la fel de popular ca Google Wave.
Ianuarie e de dietă
question_answer1 comentariu
IN Casual stuff
Ştiu o grămadă de oameni care şi-au propus să intre la regim imediat după sărbători. Ce grămadă? Cete! Hoarde întregi! De parcă toţi am avea de făcut vizita medicală, ca fotbaliştii. Fiecare kilogram în plus e o amendă de 500 de euro din partea clubului.
Mergând pe acest principiu, Alina Cst ne-a invitat la o seară de regim la Casa Vernescu. O seară de regim spaniol mai exact. Şi pentru că mâncaserăm mult de sărbători, pentru că am pus ceva kilograme în plus (nu e cazul meu), am fost la o masă pregătită de maestrul bucătar Joseph Hadad.
În meniu doar chestii dietetice: vânat, fructe de mare, 15 feluri de salate, 20 de feluri de antreuri, fripturi peste fripuri… mâncare. Multă. Şi picantă.
Despre Casa Vernescu v-am mai spus că mă duce cu gândul la perioada interbelică. Dar de data asta chiar m-am simţit ca la cazinou mai ales cu nişte băbuţe mortale care veniseră să mănânce şi să danseze într-o pauză de ruletă.
În rest, toate bune: Casa Vernescu e tot acolo, Casino Palace are pagină pe Facebook (chiar, jucătorii oare dau like? ), am învăţat să ne îmbrăcăm frumos la un eveniment iar bloggeriţele arată foarte bine când sunt gătite.
Ale tinereţii valuri
question_answer0
#Maiştiţicând făceam proiecte pe genunchi pe treptele facultăţii?
Eu mai ştiu când :)) Am dat ieri peste prezentarea asta despre brandul personal al lui Dragoş Bucurenci. Cu acordul colegilor alături de care am elaborat distracţia, spre amuzamentul tuturor – iat-o.
În ordinea numerelor de pe tricou: Miruna Atomei, Mihaela ‘Misha’ Vasilescu, Bogdan Trofin, Cristian Vasilescu şi eu.
PS: Asta e doar prezentarea proiectului, în spatele a stat multă multă cercetare, evident 😛
Sunday’s Media Recap
question_answer1 comentariu
Joi se lansa Facebrands.ro, un fel de SocialBakers.com românesc. Statisticile sunt folositoare, detalii pe Refresh.
Victor Kapra e la CES 2011 şi transmite cele mai interesante ştiri de la cel mai mare târg de tehnologie din lume.
Tot joi s-a discutat despre Social Media Manager, cum este el şi cum ar trebui să fie. Un articol (la) mişto care conţine mai multe linkuri, la BTO.
Au început întrebările privind momentul în care o să se fâsâie Facebook. Aici şi aici.
Lansat în anonimat în preajma Crăciunului, Groupon e bine, a vândut de vreo 15000 de euro până acum.
Ah şi tot săptămâna asta s-a lansat ceva Mac App Store. Interesant pentru Mac fans. Pe Mashable sunt 10 aplicaţii must-have.
Costin a descoperit Transporturban.ro şi a scris pe Refresh despre asta.
Bonus: de săptămâna trecută – Florin Grozea a câştigat Hummerul pus la bătaie de Neogen şi viralul lunii.
Am făcut pauză două săptămâni pentru că nu s-a întâmplat mai nimic de Crăciun şi de Revelion.
Last Friday’s Series News
question_answer0
IN Filme
Cine n-a văzut până acum Not Going Out, a trăit degeaba. E cu siguranţă cel mai tare serial de comedie din istorie. Bate lejer Seinfeld şi Friends.
Mai sus aveţi primul episod din sezonul 4. Probabil o să vă ia mai mult până vă obişnuiţi cu accentul, dar merită. Not Going Out Season 4 a apărut vineri, fiind difuzat pe BBC One joi seară de la 23:30 (GMT+2).
În altă ordine de idei, HBO pregăteşte Girls o comedie despre tipe „in their early 20s” la New York. Nu seamănă deloc ideea cu Two Broke Girls pe care îl pregăteşte CBS. Dar deloc.
Tot HBO lansează pe 17 aprilie The Game of Thrones. Un serial care pare medieval şi complex. Trailer aici.
Dacă mai interesează pe cineva Katy Perry, o să apară în How I met your mother.
Some things will never change*
question_answer4 comentarii
IN Casual stuff
Historia (o revistă care în print e un fel de glossy al revistelor de profil dar care online se descurcă destul de bine) publică un articol legat de primul atentat cu bombă din Senatul României.
Am stabilit deja că funcţionarii publici o duceau bine şi în perioada interbelică, aşa cum o duc şi acum. Ieri am descoperit încă o similitudine între perioada interbelică şi epoca în care trăim:
Victimele ar fi putut fi mai numeroase, dar din fericire, prezenţa senatorilor în sală era destul de scăzută la acea oră.
Pe noi de-asta nu ne atentează nimeni, că oricum nu sunt prea mulţi parlamentari pe acolo şi oricum, n-ar fi mare pierdere. Găsim alţii la fel de proşti foarte rapid.
*post sponsorizat de Makavelis
Tnx Răzvan
„Voiam” for dummies
question_answer16 comentarii
Aşa cum am anunţat, voi continua şi anul ăsta demersul de corectare a greşelilor mai mici sau mai mari pe care le facem. Nu că m-aş da mai deştept, ci pentru că stau mai mult cu nasul în dicţionar (fie că e DEXul sau DOOMul). În efortul zilnic de corectare a formei total greşite „vroiam”, am dat peste oponenţi care vin cu diferite argumente. E drept că limba română are o dinamică dictată de cei mulţi (şi proşti), e drept că fără să vorbim latina vulgară nu ajungeam aici, e drept că avem un talent strămoşesc în stricarea tuturor limbilor pământului.
Dar.
Sper să reuşesc să vă explic cât mai simplu: există în limba română două verbe – a vrea şi a voi. De la a vrea avem de exemplu substantivul „vrere”, de la a voi avem „voinţă”.
A vrea este un verb tranzitiv, conjugarea a II-a (la fel ca a avea, a vedea, a cădea).
A voi este un verb tranzitiv, conjugarea a IV-a (la fel ca a citi, a fugi, a răci).
‘A vrea’ la imperfect are forma „vream„. Aşa cum ‘a avea’ are forma „aveam” (rădăcina e preluată de la modul indicativ prezent).
A voi la imperfect are forma „voiam„. Aşa cum ‘a citi’ are forma „citeam„. Nu zicem „citReam”, nu zicem „fugream”.
Din punct de vedere etimologic nu poate fi demonstrată provenienţa formei „vroiam”. Nu se încadrează în nicio normă de conjugare din limba română. E greşit din toate punctele de vedere iar existenţa lui într-un singur dicţionar (nu şi în DOOM, singurul document care are titlul de îndreptar al limbii române, DEX-ul fiind doar explicativ) nu îi conferă niciun fel de validare. Prin urmare, nu-l mai folosiţi 😀
PS: Next step este să iau un interviu unui profesor de la facultatea de Litere, un etimolog ceva. Nu mă opresc aici.
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
