IN Advertising/PR, Liverpool

V-am mai spus că Liverpool e din punctul meu de vedere un model de succes în tot ceea ce înseamnă marketing sportiv. N-am scris niciodată pe larg despre asta pentru că oricum am tendinţe de subiectivism în tot ce scriu. Oricum, băieţii care se ocupă de tot ce înseamnă marketing şi comunicare (şi sunt mulţi rău) la Liverpool Football Club sunt foarte deştepţi. Pe mine m-au convins să-mi cumpăr jumătate din garderoba disponibilă pe site, tot felul de subscriptionuri la conţinut video, mobile, extra, membership… tot ce se poate.

Băieţii ăştia fac bani încă de la landing page-ul dinamic cu ajutorul căruia te informează despre toate ofertele posibile. În ultimii 3-4 ani am învăţat când au reduceri, cum le fac şi de ce le fac, cum comunică, cum reuşesc să crească entuziasmul fanilor la fiecare început de sezon.

Ieri am primit un mail în care eram anunţat că serviciul de Webmail urmează să fie închis. Pentru că băieţii au dat drumul şi la serviciu de webmail acum câteva luni, în caz că îţi doreai să ai mail de tipul gigel@liverpoolfc.net. Un artificiu ca pentru fani. La momentul respectiv am zâmbit uşor ironic şi mi-am făcut cont ca să văd care e treaba. După cum se vede, serviciul n-a mers, dar e prima oară în 4 ani când băieţii ăia de la marketing greşesc ceva. Sau ceva atât de mare şi într-un timp atât de scurt.

A fost reconfortant să văd că sunt şi ei oameni, au şi ei un Bobby Durbac (care are grijă să nu f**ă nimeni brandul) care mai şi greşeşte. În rest, toate bune. Liverpool e cea mai iubită echipă din Anglia, e trend setter pe Facebook şi Twitter, are toate aplicaţiile posibile, Shopul merge, Membershipul la fel, mai rămâne să joace ceva şi echipa.

PS: Poza arată mailul rulat în LFC Browser. Da, au şi browser.

IN Caterinci, Web

Lorand pune o problemă destul de interesantă într-un articol de ieri. Care e profilul ideal al unui Social Media Manager?

În viziunea lui, un om potrivit acestui post ar trebui să aibă între 20 şi 40 de ani, să aibă background în PR, să fie un early adopter, să ştie şi cum să folosească un FTP, să ştie cât de cât HTML, PHP şi eventual Photoshop, să aibă mulţi followeri pe twitter, să se ştie cu lumea, să fie prezentabil, să fie conectat, să ştie cum e cu aplicaţiile.

Mult, nu? Cam câţi oameni ştiţi să facă toate astea? Sunt multe domnişoare care excelează la partea de PR, sunt şi early adopteritze, sunt şi conectate, au destule cunoştinţe printre influenceri, ştiu şi cum e cu Facebook, dar care nu se încadrează „pe partea tehnică”.

Dinspre partea tehnică sunt o grămadă de programatori care ştiu bine şi HTML şi PHP şi aplicaţii de Facebook, au şi ceva notorietate, ştiu şi cu Google Analytics, dar nu sunt aşa prezentabili. Genul ăla de băieţi care stau mai mult în spatele monitorului şi mai puţin în faţa camerelor de luat vederi. Ori nouă ne trebuie un star, cineva care să strălucească atunci când iese în lume. E un fel de mică vedetă şi Social Media Managerul.

Oameni care să ştie toate lucrurile de mai sus avem. Sunt destui cei care au ajuns la o anumită maturitate şi ar putea să aibă acest job fără probleme. Doar că majoritatea sunt trecuţi de prima tinereţe sau sunt A-list bloggers care nu se mai întorc la o poziţie de genul ăsta.

Şi atunci cred că profilul scris de Lorand (foarte corect, dar mult prea idealist din punctul meu de vedere) se potriveşte unui singur om. Cel care a bifat toate cerinţele de mai sus, ba chiar se descurcă bine şi în blogging. E unul cum puţini sunt în onlineul românesc. Cel despre care lumea va vorbi mai târziu spunându-i Social Media Managerul.

PS: Da, despre Auraş e vorba.

IN Web

La mijlocul lui decembrie Facebook a mai făcut o glumă şi a reuşit să panicheze toţi marketerii care erau online la momentul respectiv. Timp de câteva ore (cât au fost active noile pagini) s-au pus întrebări de genul „şi ce-o să se întâmple cu landing page-urile mele?” „păi eu am dat atâţia bani pe aplicaţia X, oare o să mai meargă?”. Dureri de cap. Ce-i drept, Mark Zuckerberg şi compania nu şi-ar fi permis să schimbe totul dintr-o dată fără să anunţe marketerii, adică oamenii care le plătesc atâţia bani.

Cu toate astea, schimbarea temporară a subliniat cât de mult depindem de anumite platforme. Aţi observat cât de puţine companii fac social media şi nu Facebook exclusiv sau Twitter exclusiv sau Hi5 exclusiv? Chiar dacă sunt 2.2 milioane de utilizatori pe Facebook nu înseamnă că trebuie să ne mutăm acolo. Da, e cool că Metromind are site-ul pe Facebook, dar dacă pică, pică împreună.

Morala: nu mai investiţi sume colosale (sau proporţii mari din buget) în aplicaţii de Facebook. Nu suntem la nivelul la care Facebook să reprezinte doar un mic procent din mixul de marketing. Interacţiune cu utilizatorul se poate obţine şi cu text chior dacă avem idei bune. Nu trebuie să ne tremure fundu de fiecare dată când se schimbă ceva pe o platformă. Şi dacă prin absurd se închide Facebook (sigur, nu se va demoda niciodată, aşa cum nu s-au demodat nici MySpace, nici Delicious, nici alte reţele) măcar n-o să vă pară rău de zecile de mii de euro investite.

IN Muzici

Un prieten colecţionar îşi doreşte foarte mult să aibă discografia completă Vama Veche. De ceva timp caută albumul Vama Veche – Nu ne mai trageţi pe dreapta (care de fapt e maxi-single, sau cum îi zice). Omul e dispus să-l cumpere (cât timp nu se cer sume exorbitante) sau doar să-l copieze. Important e să aibă sunetul 1:1.

Dacă ştiţi pe cineva care are CDul sau dacă îl aveţi cumva, daţi un semn. Să facem o bucurie acum, la început de an.

PS: Nu, nu-l are nici Tudor Chirilă, am întrebat deja. În general artiştii nu prea ţin albumele lor, mai ales alea mai vechi.

PS2: poza e de aici şi e de fapt coperta casetei, n-am găsit CDul la rezoluţie bună.

IN Web

Folosesc Chrome de vreo 2 ani (btw, uitaţi cum arăta blogul atunci). Mult timp n-am folosit extensii pentru că erau destul de puţine şi aşteptam să fie testate o vreme. Între timp am instalat câteva şi m-am gândit că poate ajută pe cineva să le scriu aici.

Zilele trecute căutam o extensie care să-mi salveze sesiunea după ce închid pagina, fără să stau mereu cu ochii pe taburile închise recent.

Am testat o grămadă de Tab Managere şi până la urmă am găsit o chestie care face exact ce vreau.

Session Buddy îţi permite să salvezi mai multe sesiuni cu nenumărate taburi, să editezi fiecare sesiune, să adaugi taburi şi să le ştergi. Eu o folosesc în felul următor: deschid zeci de linkuri (în special dimineaţa când iau la mână ce s-a scris pe Twitter peste noapte). La un moment dat fie trebuie să plec, fie mă încurcă aşa multe taburi. Aşa că le sortez pe subiecte de interes şi le salvez ca să le pot citi mai târziu.

Delicious Bookmarks Extension e extensia fără de care nu cred că începeam să folosesc Delicious. După ce citesc articolele salvate în Session Buddy, unele se duc de tot iar altele rămân pe Delicious prin pluginul ăsta foarte simpatic. Îmi ia 10 secunde să salvez ceva pe Delicious si se păstrează o copie şi în bookmarkurile mele în caz că decide Yahoo să-l închidă de tot. Momentan extensia e în beta dar funcţionează excelent. Îţi şi transcrie în Notes pasajele pe care le selectezi fără să fie nevoie să mai treci o descriere.

Dexonline Search Probabil e extensia pe care o folosesc cel mai mult. Fie că dau linkuri în stânga şi în dreapta, fie că vreau să fiu sigur de ceva (e mai bine să fii sigur decât să publici ceva greşit – fie că e vorba de blog, twitter sau facebook), extensia asta mă ajută. E un nice to have, aproape must have.

TabJump O extensie pe care o folosesc mai puţin pentru că nu m-am obişnuit foarte bine cu ea. Dar care în unele cazuri mă ajută. Fie că dau un Undo pentru o pagină închisă, fie că surfez printre taburi atunci când sunt foarte multe, e destul de utilă.

Dacă foloseşte cineva extensii de Google Chrome, mi-aş dori ceva recomandări, sunt în căutare de chestii care să facă navigarea mai uşoară.

IN Advertising/PR

În 2008 a fost o singură reclamă, în 2009 au fost 3, acum am promis că adun 5.

Cel mai important lucru de notat e că până acum 2 ani aveam parte de spoturi, acum chestiile mişto se dau pe net şi reprezintă mai mult case studies decât un ad singular.

1. E mai greu să aleg anul ăsta un ad favorit dar cred că rămân la T-Mobile şi al său Life’s for sharing Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

…că mi-am schimbat tema blogului.

După tema de Crăciun obişnuiesc de 3 ani încoace să pun o temă nouă. Anul ăsta am ales-o mai greu şi îmi propun ca până anul viitor să-mi fac o temă aşa cum vreau. Încă suspin puţin după Bueno, dar parcă o avea prea multă lume. Am adus pe tema asta nouă fontul meu interbelic-ish, ceva culori din tema veche şi cele mai importante categorii de pe blog.

Şi dacă tot eram la capitolul modificări, am făcut un update la pagina de About, am făcut curăţenie prin blogroll… de-astea lejere de 1 ianuarie.

Nici nu vă salut. Bună ziua.

Nu e bine.

question_answer5 comentarii
IN Casual stuff

Nu e bine să dormi în prima zi a anului pentru că o să dormi tot anul. Nu e bine să munceşti în prima zi pentru că o să munceşti tot anul. Nu e bine să mănânci mult în prima zi a anului pentru că o să mănânci mult tot anul. Nu e bine să faci călătorii în prima zi a anului pentru că vei fi tot anul pe drumuri. Nu e bine să fii supărat în prima zi pentru că vei fi supărat tot anul. Nu e bine să te uiţi la televizor în prima zi pentru că te vei uita tot anul.

Nu e bine să te cerţi în prima zi pentru că te vei certa tot anul. Nu e bine să iei medicamente în prima zi a anului pentru că va fi nevoie să iei tot anul. Nu e bine să te trezeşti târziu în prima zi pentru că o să te trezeşti târziu tot anul. Nu e bine să te gândeşti la fostă în prima zi pentru că te vei gândi tot anul. Nu e bine să crezi în căcaturile astea în prima zi pentru că vei crede în ele tot anul.

IN Advertising/PR

Anul trecut am scris mai mult din greşeală postul ăsta, reiau şi pentru 2010.

A fost un an mai greu decât 2009. Nu s-au mai tăiat aşa multe salarii, nu s-au închis prăvălii, dar lumea a fost în continuare precaută. N-am mai văzut chiar aşa multe redifuzări de spoturi expirate, dar nici nu ne-am întors la voioşia din 2007.

Din punct de vedere al advertiserilor, 2010 se împarte în 2 categorii: Vodafone şi restul lumii. Parcă Vodafone n-a comunicat niciodată cât a comunicat anul ăsta. Am numărat peste 30 de spoturi (conform IQads) în câteva campanii paralele: Maximia, Nunta, CRBL şi SRL + spoturile cu Chivu pentru internetul mobil. Cred că e pentru prima oară când un advertiser investeşte într-o campanie pe termen lung cu personaje construite pe parcursul mai multor spoturi (nu, prostia aia de la Romtelecom cu familia Telcu nu se pune). Nu-s toate la fel de funny, nu prind toate, dar e un exerciţiu excelent.

Chiar ziceam zilele trecute că nu avem cultura endorserilor de cursă lungă. BRD plimbă cele 3 simboluri (Nadia, Hagi şi Ilie) în diferite situaţii dar nu e nimic închegat, nicio poveste coerentă. În 2011 sper ca McCann să continue campaniile pe care le-a început în 2010. Oricum, felicitări!

Dintre mişcările notabile la nivel de agenţie, Scala JWT a fuzionat cu Cohn&Jansen. O combinaţie care o să ajute pe toată lumea (cu clienţii JWT veniţi din reţeaua internaţională şi cu aportul lui Andrei Cohn la creaţie). Friends mai anunţau la sfârşitul lui 2010 ceva tatonări cu un grup de comunicare după ce au încheiat colaborarea cu IMSG, dar momentan nu e nimic oficializat.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Pentru zilele care urmează am pregătit nişte posturi mai serioase, dar nu cred că aveţi chef de asta acum. Oricum lumea e prin deplasări, nu stă să citească poveşti.

Recapitularea de final de an n-o fac, a fost un an prea prost ca să rămână ceva notabil. Doar blogul ăsta a dus-o bine în 2010, cu aproape 400 de posturi scrise (mai mult de jumate în a doua parte a anului, după ce-am terminat cu facultatea).

După astea 400 de posturi rămân pentru posteritate Ermeticele, trei hashtaguri drăguţe (1, 2, 3), un post cu aromă interbelică, discursul de la încheierea facultăţii, experimentul de la ziua mea, Arhanghelii (serial pe care promit să-l reiau), descoperirea că e greu să fii blogger, un post despre influenţă, o nouă apariţie la ApropoTV, două posturi bunicele despre online (1, 2) şi cam atât.

Şi tot anul ăsta am convins multă lume să-şi pună favicoane, inclusiv pe Edward Boches 😀

Vă urez tradiţionalul Un an nou!

IN All Sports, Web

La începutul campionatului Oţelul Galaţi era o echipă mică de provincie pe care n-o băga nimeni în seamă. După primele meciuri câştigate Oţelul Galaţi şi-a dat seama că joacă destul de bine, astfel încât poate să spere la un loc bun în campionat.

După alte câteva meciuri Oţelul Galaţi a mai urcat puţin în clasament şi a văzut că n-are decât două înfrângeri. Atunci a început chiar să spere la cupele europene. Cu toate astea, jucătorii şi conducătorii au rămas modeşti.

După ce a jucat cu echipele mari şi a câştigat, Oţelul Galaţi a ajuns pe primul loc al clasamentului. Au continuat să spună că n-au mari şanse să rămână în fruntea clasamentului şi că profită de o conjunctură favorabilă.

După alte câteva etape Oţelul Galaţi s-a detaşat în clasament iar modestia a fost înlocuită de nişte declaraţii mai mult sau mai puţin rezervate.

În finalul turului Oţelul Galaţi era aşezată confortabil în fotoliul de lider. Nu numai că s-au declarat favoriţi, dar au spus că echipele mari nu mai au şanse să-i ajungă din urmă.

Câteva victorii legate au transformat discursul unei echipe mici, de provincie, fără mari pretenţii, de la modestie la siguranţă şi vorbe curajoase. De fapt, echipele mari rămân echipe mari iar Oţelul Galaţi rămâne o beneficiară a conjuncturii, un lider cu o existenţă efemeră, aşa cum a fost şi Unirea Urziceni (un one hit wonder).

Acum luaţi povestea asta şi transpuneţi-o în online.

Meniu