IN Casual stuff

E la modă să vorbim despre bloggerii vechi şi ăia noi şi despre cum bloggerii cu notorietate nu-i ajută şi nu-i promovează pe cei din tânăra generaţie, aspiranţii la succes, viitorii A-listeri etc. Cum noi suntem cei mai deştepţi şi mai frumoşi în timp ce ei sunt bătrâni şi urâţi şi perimaţi şi nu vor să ne promoveze pentru că le e frică să nu le luăm locul.

De fapt situaţia nu stă deloc aşa. Bloggerii vechi promovează constant oameni noi şi îi trag după ei. Problema e că noi ne-am dori ca ăştia vechii să cadă în adoraţie şi non stop numai de noi să vorbească. Eventual să-şi facă şi nişte tricouri cu blogurile noastre.

Dacă stai să te uiţi atent sunt câţiva oameni care ajută echipa de tineret speranţe.

Arhi şi Zoso au început cu Maka şi l-au pus în Blogroll şi l-au citat până când i-au dat un boost de trafic şi de notorietate. Şi eu probabil n-aş fi ajuns să-l citesc dacă nu-l descopeream la ei.

Chinezu l-a susţinut pe Adi Zăbavă şi l-a luat cu el de-au plimbat trofeul Champions League şi l-a băgat acum să facă Politică Locală (şi l-a băgat în seamă pe băietu ăsta de la Piatra Neamţ pe care doar eu îl băgam în seamă până atunci 😛 )

Eu trebuie să admit că Bobby m-a ajutat încă de acum vreo 2 ani când ne-a tras de mânecă şi ne-a întrebat ce vrem noi de la vieţile noastre şi a continuat cu linkurile astea săptămânale (pe care plătesc bani grei, vă daţi seama :)) ). Ca să nu mai spun de Andi care m-a luat să vorbesc la ApropoTV când nici Zăbavă nu se uita în gura mea…

Şi Cristina Bazavan care îl promovează constant pe Toma deşi mie poate mi s-ar părea cam devreme că e crud şi n-are ani mulţi de blogosferă. Dar l-a văzut cum scrie şi i-a plăcut ceva la stilul lui de fotbalist-chitarist-povestitor 🙂

Evident că n-o să vină nimeni să spună „ia contactează-l pe ăsta micu şi fă o campanie cu el, că garantez eu rezultate”. Nu poţi să garantezi pentru rezultatele tale, cum ai putea să garantezi pentru altul?

Dar acolo unde e ceva de promovat se va găsi cineva să promoveze, oricât ne-am da noi cu curu de pământ că suntem ai nimănui.

IN Contraste

Aseară am fost la Dineu cu proşti la TNB (bună piesa, Mălăele poate mai mult). De mult îmi doream să ajung la teatru, nu reuşisem deloc să ajung stagiunea asta. Când eram mic mergeam foarte des cu ai mei şi am prins nişte piese foarte bune, mai ales la Bulandra, unde jucau Bănică Jr., Mihai Constantin, Emilia Popescu, Mălăele.

În ultimii ani mersul la teatru s-a depreciat. Aproape că a ajuns pe aceeaşi treaptă cu cinema-ul, distracţia celor săraci şi proşti din secolul trecut.

M-am întors aseară plin de nervi după ce am văzut în Sala Mare de la TNB. Trecând peste forfota generală din ultimele 5 minute (la 19:50 era sala goală), trecând peste vestimentaţia pestriţă (erau oameni la costum şi tinerei în tricou peste care stătea o helancă multicoloră), trecând peste aplauzele venite în momente inoportune, în mijlocul replicii, am rămas cu un gust amar din cauza altor Citeşte tot articolul

Presa e de încredere

question_answer0
IN All Sports

Ştim deja că la noi se face „presă” pe messenger, într-un brainstorming la care participă atât jurnalistul cât şi subiectul ştirii.

Dar în afară parcă nu era chiar aşa. Parcă exista un sâmbure de adevăr. S-a dus şi ăla. În presă citim basme şi fabule. De-asta nu citesc Trombon sau alte site-uri scrise la mişto. Pentru că presa în sine se scrie la mişto.

The Sun, un fel de Libertatea Citeşte tot articolul

IN Web

Ce-ţi mai merge, plouă cu bani/ Acum nu mai ai  prieteni, ai doar fani*

Povestea cu Profil de Facebook pentru mine şi FanPage pentru blog s-a mai zis. A scris Auraş un articol care acoperă destul de bine subiectul, mai ales dacă citiţi şi comentariile (unde Gabi evidenţiază o nuanţă interesantă).

Dar mă simt nevoit să scriu şi eu pentru că Miruna e într-o dilemă iar eu am susţinut FanPage-urile în faţa ei, deci am o parte din vină.

1. Profilul e pentru prieteni De-asta e limită de 5000 de prieteni, pentru că din punct de vedere al interacţiunii, nu poţi avea mai mult de 5000 de prieteni. Poate ai 5000 de amici, probabil cunoşti 5000 de oameni, dar 5000 de prieteni sigur nu ai. Noţiunea de „prieten” rămâne o chestie de un subiectivism pur. Cum folosesc eu Facebook am scris aici.

În afară sunt nişte băieţi care au plecat de la Facebook şi care cred că 5000 de prieteni sunt prea mulţi. Aşa că au creat The Path, o reţea socială iPhone-based, care îţi permite să adaugi doar 50 de oameni – cei mai importanţi pentru tine.

Nu pot să uit o discuţie pe care am avut-o cu o colegă de facultate acum un an şi ceva. Mi-a picat faţa când am întrebat-o de unde o ştie pe tipa X şi ea mi-a răspuns că sunt „prietene de pe Facebook”. Adică cum? Adică mi-a dat add şi Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Acum 2 ani am început să adun fotografiile strânse de-a lungul anului pe telefoanele mobile. Ca o observaţie personală, anul ăsta am început să fac poze tot mai rar, nu mai e distracţia de pe vremuri.

E foarte simplu: din pozele strânse aleg 1-2 reprezentative pentru fiecare lună. Arhiva pe 2008 şi 2009.

Ianuarie

Asta e singura poză din ianuarie. Probabil am apăsat din greşeală pe buton. Ce-i drept, când ninge şi e viscol afară nu prea ai chef de făcut poze. Oricum, ştiu că în ianuarie am avut multe examene. Am recuperat o parte din restanţe şi am învăţat pentru sesiunea de iarnă. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

E vorba de mufa aia adevărată, cu picioruş de plastic, nu de faţa cuiva.

De fiecare dată când apare vreo vacanţă sunt o grămadă de oameni care vor să se rupă total de net şi sunt foarte fericiţi că fac asta. De parcă i-ar ţine cineva cu forţa online.

Exceptând momentele în care pleci la rude în alt oraş, abstinenţa asta programată e o prostie. Aţi uitat că vă plăcea internetul? Aţi uitat când stăteaţi până seara târziu pe hashtaguri sau când comentaţi pe Facebook cu prietenii?

Aşa cum la ora 5 rupeţi uşa de la birou, aţi ajuns să rupeţi mufa de internet când vin sărbătorile.

Cât să stai la masă? Cât să vorbeşti cu rudele? Câte pahare de vin să ciocneşti de bucurie? Şi în plus, după atâta mâncare riscaţi să ajungeţi subiect de ştiri.

Pasiunile rămân pasiuni şi pe perioada sărbătorilor şi să le reprimaţi doar pentru că toată lumea face asta ar fi o prostie.

IN Liverpool

Dacă e prea cald amână cineva Crăciunul? Sau s-a întâmplat vreodată să nu se sărbătoreasca 1 mai pentru că ploua? Sau s-a amânat vreodată Revelionul?

Şi atunci cum poţi să răpeşti bucuria a milioane de copii şi să amâni meciul lui Liverpool de Boxing Day? :(( It’s the best game of the year!

IN Casual stuff

Citeam un articol despre Pagini de Facebook vs. Profile pentru oameni cu „brand personal” sau măcar cu o anumită notorietate într-un anumit domeniu. Articolul e bun, dar m-a bufnit râsul când am ajuns la:

astfel vom contribui cu totii la dezvoltarea unui ghid practic pentru gestionarea prezentei online

Şi m-a bufnit râsul pentru că mi-am adus aminte de acest băiat. Descoperit de colegul Eduard, individul este un piţiponc* veritabil.

Vi se pare vouă că acest băiat are nevoie de „gestionarea prezenţei” lui online? :)) Ăsta e primul lucru la care vă gândiţi când vă uitaţi la poză?

Problemele astea sunt dezbătute pe un metru pătrat de internet doar de o mână de oameni care încearcă să umble cu nişte bugete de online.

Iar ei, restul, continuă să folosească IE6, să scrie URL-ul în căsuţa de căutare a Google şi să creadă că au câştigat la o loterie din Spania 1 milion de dolari.

_____

*n-aş spune cocalar pentru că e o doză de feminitate în el, fix cât să-l facă doar un metrosexual eşuat.

Urare cu repetiţie

question_answer0
IN Casual stuff

Cum bine ziceam anul trecut, vă doresc un Crăciun odihnit!

Urmează Boxing Day, 5 Giants of Advertising, Branding pe frontul de est, cozonac cu lapte, muncă (e cea mai bună perioadă din an pentru recuperat chestii din urmă – toată lumea stă pe loc), lectură de blogguri random şi filme.

#Fieca #fuego, #hruşcă şi #lerul să vă #inunde #sufletele cu #bucurie şi mesele cu #belşug alături de #ceidragi.

N-aş face 3

question_answer0
IN N-as face

Continuăm cu indianul „N-aş face”.

De la Bill Bernbach citire: A great ad campaign will make a bad product fail faster. It will get more people to know it’s bad.

Ideea de azi: n-aş face o campanie mişto pentru un client care nu e aşa mişto cu clienţii lui.

În rolul principal azi: Groupama şi aplicaţia Ciocneşte-ţi prietenii. Care are în spate un mecanism mişto, are şi un sistem de navigaţie ca premiu dar are un minus. Mare.

Groupama îmi oferea RCA pentru Hoimobil, care e un Reno de clasă mică, buget de blogger, la 540 de lei.

La Omniasig mi-am făcut asigurarea cu 240 de lei. Adică la Groupama e de două ori mai scumpă.  Sunt tare curios cine o să-şi facă asigurări la Groupama. Mai ales că de ăia 300 de lei în plus mi se oferă doar un card pe baza căruia beneficiezi de tractare gratuită (în limita a 100 de km).

Şi cu toate astea, nu se justifică preţul atât de ridicat. Dar aplicaţia rămâne mişto.

IN Filme

Până la urmă am văzut Harry Potter 7 la cinema. N-am văzut Inception, n-am văzut Avatar, dar HP trebuia să văd. Am citit primele 3 cărţi prin clasa a 6-a. Pe urmă a apărut şi a 4-a carte, ultima pe care am citit-o. Dar filmele le-am urmărit în continuare pentru că voiam să văd cum se termină povestea. Aşa că m-am dus ca la un film pentru copii, inclusiv pentru copilul din mine.

Şoc şi groază. Filmul nu e pentru copii, asta în primul rând. Că mă uit pe trailer la HP7 sau că mă uit la Inception, tot aia e. Imagini întunecoase, foarte mulţi băieţi răi, morţi ca în ştirile de la ora 5. Cine naiba a scris scenariul, Bacovia? Angoasa te urmăreşte pe tot parcursul filmului şi la sfârşit pleci cu o stare de spleen.

Ceea ce nu se potriveşte deloc cu Happy Mealul consumat în prealabil de toţi prichindeii care erau la cinema.

Eu înţeleg că trebuie să sugerezi că e foarte rău pentru ca la sfârşit să fie foarte bine, dar nu se poate să văd un film întreg cum se omoară ăia între ei.

Plus că un HP fără Hogwarts nu mai e HP. E un fel de film cu nişte băieţi care se plimbă cu nişte lemne în mână. Magie lipsă. Nu e musai să-l vedeţi, dar dacă vreţi, e de văzut acasă. Când apare pe DVD, of course.

PS: Evident, titrarea includea forma vroiam, în loc de voiam.

Meniu