În ultima vreme am sărit peste menţionarea  multor evenimente din online. Drept pentru care fac o listă scurtă.

Miruna a lansat Slăbeşte Cu Cap. Nu e doar pentru slăbit, e pentru mâncat sănătos. Aştept  să văd online Îngraşă-te, hoinare.org 😛

Buddha a lansat Alexandru Negrea.ro. Adică a devenit un fel de… un fel de el însuşi. O ştiţi p’aia cu Obelus, redevienne Obelix? Cam aşa şi cu el.

Adi Zăbavă a lansat Din bară-n bară, blog despre portarii din Liga 1.

Şii… mai sunt dar am uitat. Aduceţi-mi aminte şi notez (o să fiu subiectiv şi aleg doar ce-mi place şi chiar voiam eu să scriu de la început)

Când am nimerit la festivitatea de deschidere în facultate am avut un prim şoc: doar 2-3 feţe cunoscute. Câţiva colegi din liceu, puţini bucureşteni şi în rest provinciali. Până atunci provincialii existau în viaţa mea doar la nivel teoretic. Pe principiul: da, există şerpi veninoşi, da, există femei frumoase şi inteligente, da, există provinciali – dar nu sunt prin preajmă.

N-a fost deloc o dragoste la prima vedere. Din contră, ne-am antipatizat reciproc. Eu simţindu-mă superior, ei simţindu-mă cum eram de fapt: arogant, superficial şi (cel mai grav) bucureştean.

Uşor-uşor am descoperit o grămadă de oameni faini care vin de prin provincie. Dar nu despre ei vreau să scriu, ci despre ceilalţi. Despre cei care se plâng non-stop de Bucureşti. Care se plâng că e un oraş aglomerat, murdar, că la ei acasă era mai bine. Îi recunoaşteţi uşor: un provincial se plânge mult mai des de aglomeraţie, praf… şi tot ce e naşpa aici.

Mi s-a cam luat de provinciali năzuroşi. V-am chemat eu la Bucureşti? Faceţi un sacrificiu pentru ţară? Nu.

În jurul meu (nu doar la facultate) sunt o grămadă de voci care se plâng că sunt departe de părinţi, că nu are cine să le gătească, că sunt mari chiriile, că la cămin e naşpa. Nasol. Şi ei sunt ăia cu capsa pusă care îţi strică ziua prin autobuz, ăia care nu zâmbesc, ăia cărora nu le convine nimic. Ăia care au o atitudine ostilă sau o nemulţumire veşnică.

E perfect valabil principiul bătrânilor care nu acceptă să se mute de aici într-un oraş mai ieftin. Nu trebuie să stăm toţi în capitală.

N-am o problemă decât cu cei care se plâng. Sau mai exact, cu cei care se plâng non-stop. De ce ai venit aici dacă e aşa naşpa tot? Ai venit ca să găseşti un job mai bun decât în oraşul tău, da? Să ai parte de o educaţie mai bună. Asta presupune nişte sacrificii. Nu e vina nimănui că te-ai născut în Plopeni, şi nici nu e obligatoriu să vii la Bucureşti.

Şi da, scriu asta din punctul de vedere al omului care a stat toată viaţa cu părinţii, pun-te masă, scoală-te masă. Asta e, am avut norocul să mă nasc aici. Nu vă convine, ştiţi unde sunt ieşirile, ştiţi unde e gara.

Mai ştiţi ce ziceam aici? Rămâne valabil.

S-au mai terminat nişte proiecte, au venit nişte probleme ca să le înlocuiască, am trecut peste anumite situaţii. Nu, nu sunt eu vag în exprimare, pur şi simplu e o perioadă vagă. E puţin ironic, dar şcoala mă ţine pe loc. Nici de proiecte n-am timp să mă ocup cum trebuie, nici la facultate nu ajung de câte ori vreau, nici licenţa n-am scris-o.

Dar o să fie bine. La un moment dat.

De pe mess.

Va aduc la cunostinta ca in urma actiunilor tradatoare care s-au petrecut in ziua de 10. febr.2010 in Camera Senatului, prin adoptarea tacita a propunerii UDMR de regionalizare a tarii, astfel incat judetele Covasna Harghita si Mures sa formeze o regiune ca in perioada stalinista (Regiunea Autonoma Maghiara), Forumul Civic al Romanilor din Covasna.

Harghita si Mures organizeaza in ziua de 20 martie 2010 , ora 11,00, in orasul Toplita, o manifestatie pasnica prin care sa atraga atentia autoritatilor Romaniei, ca romanii din aceste judete exista si resping tentativele UDMR de maghiarizarea a zonei. Va rog sa retransmiteti acest mesaj in primul rand fratilor romani si asociatiilor romanesti din aceste judete si din judetele adiacente care pot ajunge