Aseară am fost cu Simona şi Adi la super conferinţa Publicitarte la Institutul Cultural Român. Adi a scris aici pe stilul finuţ.

Să vă explic pe scurt: Am ajuns şi în sală erau 3 categorii de oameni

  • intelectuali (îi recunoşteai după media de vârstă 70+)
  • artişti (păreau preocupaţi de ce se discută)
  • noi (am râs, ne-am distrat, ne-am simţit bine)

Era acolo şi Şerban Alexandrescu. Împreună cu Naumovici erau uşor speriaţi de ardoarea cu care artiştii blamau publicitatea pentru că este această ‘soluţie imorală’ pentru condiţia artistului bla bla.

Ori suntem nişte inculţi, ori am nimerit total aiurea. Se vorbea despre nişte oameni, artişti plastici şi ilustratori. Singurul nume cunoscut era Bernbach. Bineinţeles că toată lumea ştia despre ce se vorbeşte.

Eu bănuiam că era vorba de nişte jucători de basket din anii ’70. Ideea e că ne-am amuzat copios în compania unor figuranţi care strâmbă din nas când aud de publicitate.

Ca să nu par complet idiot, hai să vedem şi în două vorbe despre ce s-a discutat:

Artiştii chiar consideră că publicitatea este un eşec (am auzit asta de mult dar credeam că sunt vorbe). Dinspre artă, condiţia artistului în publicitate reprezintă o necunoscută. Practic, publicitarii cunosc mai multe lucruri despre artist decât artistul în sine. A fost o totală pierdere de timp pentru că erau explicate nişte aspecte absolut banale într-un limbaj de lemn unor oameni care primeau informaţia mai ceva ca pe o filosofie kantiană.

Cum a zis şi Şerban Alexandrescu, nu s-a intrat deloc în profunzime… (poate şi pentru că tema discuţiei avea o explicaţie foarte simplă).

Oricum, mai mergem la conferinţe de genul ăsta doar când om vrea să ne rupem în figuri.

IN Casual stuff, Caterinci

Leapşa de la Cătălin. Am văzut-o şi la Miruna, mi-a plăcut dar am uitat de ea (de leapşă, că blonda e de neuitat :)) )

Poza, după cum urmează:

bandajul

Se făcea că eram pe la 3 Km de Găieşti, la Gura Foii, într-un episod intitulat Brigada Diverse la ţară, prin 2005-2006. Plecasem la un grătar împreună cu cei doi. Era prin vacanţa de vară între clasa a 10 a şi clasa a 11 a parcă. Am fost, am făcut grătarul, am râs, am cunoscut poetul satului şi am plecat. Răzvan s-a tăiat la deget când încerca să taie nişte lemne şi în poza asta, în timp ce aşteptam microbuzul, eu îi refăceam bandajul de la degetul accidentat.

Pentru un public restâns sunt disponibile şi o serie de filmuleţe şi alte poze în exclusivitate de la unul dintre grătarele despre care vor vorbi generaţii întregi de acum încolo :))

Iată şi sistemul:

1. Intra in al 4-lea director local unde iti tii pozele.
2. Alege a 4-a poza de-acolo
3. Explic-o.
4. Trimite leapsa mai departe altor 4 persoane

So, tăguiţii sunt, în ordinea numerelor de pe tricou : Corina, Eduard, Simona şi The Pumpkins

Nota explicativă: În liceu, echipa noastră de şoc era autointitulată Brigada Diverse dată fiind pasiunea mea şi a lui Eduard pentru filmul respectiv. Dar despre asta într-o emisiune viitoare.

IN Filme

După Vărul din străinătate, Quantum Leap şi Beverly Hills, mi-am amintit, întâmplător, de un serial care era printre preferatele mele în copilărie. A-Team era difuzat pe Tele 7 Abc după amiază, tradus ca ‘Echipa de Şoc’. Nu mai ştiu dacă în weekend sau în timpul săptămânii. Cert e că mi se părea foarte tare să te plimbi într-o dubiţă prin america.

Iar genericul mi se părea absolut genial. Ce-i drept, era mai reuşit decât cel de la Căsuţa din preerie :))

Urmează la vizionare după: Quantum Leap, Friends, Perfect Strangers.
Voi vă uitaţi la Echipa de şoc?

IN Casual stuff

Ho, că nu urez de rău! E de bine să iei 5. Chiar 5 pe linie. Pentru că Blue Air premiază cu 5 excursii de 4 stele (dacă erau deştepţi făceau un efort şi dădeau la 5 stele) în Italia la ski pentru 5 loseri care vor lua 5 pe linie. Asta a sunat cam urât, nu? Ok, pentru 5 intelectuali care îşi vor sacrifica bursele ca să meargă gratis în Italia.

Nu luaţi ideea asta ca pe o încurajare a idioţilor din România. Nu, nu, este mai mult decât atât. Este o provocare! Nu-i uşor lucru să iei 5 la toate examenele. Adică… ce faci la sport? sau la engleză? my name has...? Cât de prost să fii? :))

Pe urmă dacă Doamne fereşte se milostiveşte vreo profă să-ţi dea 6, s-a terminat. Trebuie să faci contestaţie. Păi să vedeţi că eu consider că am luat prea mult :)) Dacă n-aş fi luat deja un 8, chiar mă calificam :)) Damn.

Detalii aici. Via Piticu

LE: Campania e o creaţie 23 Creative Ideas. De ce nu mă miră chestia asta? :))

Interesantă şi abordarea din Adevărul. Articolul aici.

IN Casual stuff

Pentru cine n-a fost pe fază aici, reiau: DA, ştiu un citat din clasa a 8a.  E singurul lucru din şcoală pe care mi-l amintesc 100% corect. Nici măcar poeziile nu le ştiu aşa bine. Şi recunosc, l-am învăţat mecanic. Abia după vreo 3-4 ani a prins sens.

Doar că la vremea respectivă l-am învăţat de frică. De cea mai nasoală frică ce mă bântuie: frica de a nu fi mai prejos decât un prieten. Eram atunci într-o competiţie acerbă cu colegul de bancă şi cel mai bun prieten din şcoala generală. Şi am beneficiat amândoi de ajutorul unui profesor cu mare talent.

Îmi amintesc şi acum că ne-a scris citatul pe tablă şi ne-a zis:  ‘Învăţaţi-l că altfel vă ia mama naibii’. Cred că n-avea la momentul ăla mai mult de 26 de ani. Dar o pasiune incredibilă pentru predat. Şi subliniez: pentru predat, nu pentru istorie.

Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Din ciclul ‘Unde fugim de-acasă’, mâine de la 18:00 avem la ICR Publicitarte o conferinţă despre artă, publicitate, intersecţia dintre cele două şi deosebiri majore.

Este publicitatea un rău sau un bine public, este reclama un urât sau un frumos public? Şi ce are arta de a face cu asta? Şi ce are publicitatea de a face cu arta? Dar, mai ales, ce are de spus publicul artei publicitare?

În cadrul dezbaterii moderate de Erwin Kessler vor vorbi Bogdan Naumovici, Emanuel Borcescu, Florin Ciulache  Mai multe detalii găsiţi aici.

Sună interesant. Cine vine?


IN Advertising/PR, Web

Toată lumea are boala să contorizeze ceea ce se întâmplă în onlineul românesc dincolo de useri şi afişări. E bătălia pe ce regie are mai multe site-uri în portofoliu şi câţi bani scoate de pe ele. Toată lumea se dă cu părerea despre câţi bani vor veni, ce se va întâmpla cu piaţa, cum afectează criza etc.

Despre bloguri puteţi citi două articole apărute azi în Business Magazin şi Business Standard.

Ideea e că la noi sunt mai puţini bani decât afară. Dar asta nu pentru că suntem mai săraci. Ci pentru că nu avem din ce să scoatem bani. Lăsând la o parte blogurile, câte siteuri creează conţinut original? E mult spam, site-urile sunt făcute pe genunchi iar iniţiativele mişto sunt  doar din când în când.

iLeo şi MRM n-au făcut până acum vreo chestie care să ne lase cu gura căscată.Bradul digital făcut de MRM pentru radio 21 a fost nice, dar cam atât.

Şi problema e că predicţiile şi analizele de care vorbeam mai sus se fac în comparaţie cu piaţa din afară. Şi se trezesc oameni să zică ‘ah, păi alţii scot X mii de euro pe lună din nuj ce business online’.

Hai să ne uităm puţin cum tratează ING comunicarea online (click pe banner şi uitaţi-vă până la capăt)

Citeşte tot articolul

G Force!

question_answer5 comentarii
IN Liverpool

Din nou Liverpool – Everton. Din nou 1-1. Din nou pe Anfield. Gol de la acelaşi Stevie G, cu o pasă excepţională de la Torres!

Maare mare atenţie la pasă. Oricum, în afară de golu ăsta, n-a jucat nimeni nimic.

IN Advertising/PR

forgettingaids

Ştiţi că ne explicau mai marii din publicitate că nu e bine să joci jocuri de cuvinte…
Ei bine.. uite şi de ce. În headline-ul de mai sus putem citi:

We’re forgetting AIDS.


We’re getting AIDS.

(care sunt mesajele de bază, care alcătuiesc jocu de cuvinte şi sunt mişto în ideea că deşi uităm de SIDA, oamenii continuă să se infecteze)
Dar dacă ne mai uităm puţin vedem că se poate citi şi:

We’re for getting AIDS.


We’re for AIDS.

(parcă nu mai sună aşa bine, right?)
Copy fai L-) Cu siguranţă aşa nu!

IN Casual stuff

Am un prieten care nu pricepe de ce nu sunt lăsaţi puştii să joace. De ce e totul legat de bani, de ce există blaturi…

Mi-ar placea sa se revina la vremea (pe care eu o consider) de aur a fotbalului, in care jucatorii veneau cu tramvaiul la stadion, pentru ca stateau aproape. Sper ca fotbalul se va intoarce la comunitate. Mai tii minte cand eram mici si jucam fotbal in fata blocului? Niciodata nu acceptam pe altcineva de la alt bloc in echipa noastra, chiar daca era mai bun. Eram noi, astia din bloc, cu bune cu rele, si era mai frumos.

Imi dau seama ca visez, dar atat mi-a mai ramas. Visez la un fotbal cu copii talentati, nu cu sud-americani de 30 de ani. Visez sa se faca dreptate in cazul transferurilor si sa vedem cat de nevinovati sunt toate jegurile-astea umane de la conducerea cluburilor. Visez sa fie din nou frumos. Visez.


Aberaţii. Oricum, am găsit un puşti pe care el l-ar titulariza în prima echipă a lu MANUTD

Meniu