N-am poză. Şi nici link. Dar dimineaţă am citit pe twitter că ninge şi m-am repezit  la fereastră ca să văd care-i treaba. Şi era aşa mişto încât am rămas toată ziua în casă uitându-mă pe geam la viscolul de afară.

Şi pe urmă mi-am dat seama că de mult n-a mai nins înainte de Crăciun. De ani de zile n-am mai avut „a white christmas” oricât m-aş fi rugat de moş crăciun… poate anul ăsta nu se topeşte până săptămâna viitoare. AMR 10 😀

Şi bonus, mi-am amintit cât de frumos ne-a cântat Proconsul în Tribute „prima zăpadă” acum 2 săptămâni…

Toată lumea are invitaţii la Google Wave. Deţin momentan 25 de bucăţi cu care, evident, n-am ce să fac. Probabil o să dau o parte din ele câtorva oameni care nu au. Şi restu rămân nedistribuite.

Ce ziceam eu acum 2 luni? Între timp am făcut rost de 5 bucăţi, am testat împreună cu oamenii cu care chiar lucrez şi am văzut că nu merge. Prin urmare l-am abandonat până când o să mai facă Google o campanie de promovare cu ieşirea din preview-alpha-beta-whatever.

Pe scurt: am 25 de invitaţii, le dau dacă îmi sunteţi simpatici şi dacă le  vreţi, Google wave e un jeg (cel puţin pentru moment) şiii… încă ceva…. ah, da! I told u so!

Supeeeer!

Cam asta exclam de fiecare dată când mai apare câte un organizator care vrea să facem concurs pe ÎnConcert.ro. V-aţi prins, sunt sarcastic. Şi asta pentru că nimănui nu-i pasă dacă facem sau nu concursuri. Nu, n-aduc niciun plus de valoare siteului. Nu, n-o să intraţi brusc pe siteul meu pentru că sunt concursuri. Şi dacă o faceţi doar ca să participaţi, guess what: i don’t need you. N-ai ce să faci cu un public concursist. Şi în plus, când v-aţi uitat ultima oară la OTV pentru că aveau  un concurs mişto? Dacă aţi făcut aşa ceva, clar nu sunteţi în targetul meu.

Toată lumea are impresii greşite despre concursuri:

– organizatorul: are impresia că îi iese ceva la afacere. Da, am expunere mai mare, află lumea de mine prin WOM şi devin mai cunoscut
– sponsorul: aduc un plus de valoare, bag bani, fac o investiţie practic, organizatorul ar trebui să-mi mulţumească, se scoate dacă primeşte chestiile astea moca de la mine
– participantul: sigur sunt aranjate, dar o să particip tocmai ca să nu câştig şi să se dovedească ipoteza mea! sau dacă nu sunt aranjate e ţeapă, nu-mi vin premiile acasă, las’ că ştiu eu.

De fapt concursurile sunt făcute ca să aducă un plus de acoperire unui eveniment, n-o să vă aducă mai mult trafic indiferent că daţi un bilet la madonna sau un logan (sunt chestii accesibile. singura variantă în care reuşiţi să atrageţi trafic şi atenţie sunt excusivităţile – doar voi să daţi bilete la madonna, doar voi să daţi un hummer etc) – ori e premiul prea mic, ori dau şi alţii. Iar exclusivităţi la chestiile care chiar contează pentru multă lume nu prea aveţi cum să prindeţi.

Aşa că, sfatul serii de luni: concentraţi-vă pe conţinutul sau serviciile pe care le oferiţi 🙂

– să scriu la licenţă.  mi-am ales special subiectul şi profesorul ca să scriu cu drag. (diriga n-o să citească rândurile astea, sau dacă le citeşte, o să le ignore, ok? 😀 ) Şi cu toate astea n-am reuşit să scriu nimic. Stau cărţile pe masă şi trec zile întregi fără să le deschid.

– să citesc. Mi-am luat o tonă de cărţi interesante şi n-am reuşit să citesc. Decât o revistă am răsfoit-o puţin şi atât (nu, nu sunt analfabet, aşa se cheamă „decât o revistă” 🙂 )

– să fie gata repede toate lucrurile începute azi. Să fie gata ieri dacă se poate.

– să reuşesc să văd şi eu o parte din tonele de filme de pe hard.

– să simt şi eu că e decembrie

Cu vorba asta m-au abordat o grămadă de oameni/organizatori în ultima vreme. Domne facem şi noi un parteneriat pentru evenimentul X? E ceva frumos cu invitaţi, cu căluţi zburători etc. – Sigur, facem… – Da’ ştiţi,  e lansare…

Pe mine mă bufneşte râsul  când aud asta. Păi dacă fac listă cu toate lansările care au loc luna asta cred că învârtiţi de rotiţa de la scroll până mâine dimineaţă. Eu ştiu că toţi vor să-şi promoveze evenimentul cât mai bine, şi noi oricum ne străduim cât putem pentru partenerii noştri, da’ chiar aşa?

Aştept cu interes să mi se spună tot luna asta „Ştiţi, e ceva mai special, e concert de colinde”. Da! Colinde şi lansări la greu în decembrie. Că aşa e luna asta.

În altă ordine de idei, vine Clapton în România.

Situaţie: Un cetăţean are un accident în propria-i locuinţă. Cade şi se alege cu o fractură deschisă. Leşină pe loc. Când se trezeşte nu are cum să anunţe pe nimeni pentru că n-are nici telefon mobil, nici fix. În Bucureşti. Un om de aproape 50 de ani. A fost găsit după 2 zile semi-conştient. Lipsise prea mult de la serviciu.

Comentariu: „Cum să stai fără telefon mobil şi fix?”

Ok, dar până acum 100 de ani cum supravieţuiau oamenii? Mi-am dat seama că sunte aşa dependenţi de anumite chestii atât de recente. Şi nu e vorba de dependenţă de tipul „trebuie să-mi verific mailul” ci de chestii care ţin de viaţă şi moarte. Voi realizaţi că un telefon mobil vă poate salva viaţa?