În Ghencea nu vor mai intra huligani la meciuri. Cei care îl înjură pe Becali au interzis. După meciul cu Gloria Bistriţa, toţi cei prezenţi au fost interzişi. După meciul cu Fener, mulţi dintre cei prezenţi (sau toţi) au fost interzişi. Steaua mai are maxim 15 meciuri acasă. Dacă facem o medie de 20.000 de spectatori per meci (ştiu, e puţin aberant, dar permiteţi-mi să lucrez cu cifre rotunde) ajungem la 300.000 de oameni interzişi în Ghencea. Asta considerând prin absurd că mereu vor fi alţi oameni care să vină la stadion.

Să continuăm acest calcul şi să zicem că sunt câteva milioane de microbişti în România. 4 milioane? Ok, şi din ăştia 50 şi ceva la sută sunt stelişti (că doar au făcut nişte cetăţeni sondaj). Deci vreo 2 milioane de stelişti. Care în următorii 5 ani vor fi cu toţii interzişi în Ghencea.

Cam atât vor avea jucătorii de la Unirea Urziceni la dispoziţie până se vor întoarce în anonimat. Desigur, unii dintre ei vor avea şansa să mai joace meciuri importante. O parte din ei, cei mai tineri, vor pleca poate la echipe mediocre din vestul Europei.  Vor rămâne cu amintirea unui meci de vis şi cu primele pagini ale ziarelor de mâine. Pentru că după ziua de mâine rezultatul lor o să intre în cărţile de istorie şi atât.

Urmează 2-3 zile de elogii peste elogii, reluări, declaraţii şi clasicele întrebări: Credeţi că veţi reuşi mai mult decât Steaua? – cu invariabilul răspuns: Da, încercăm; sau E această echipă a Unirii mai valoroasă decât naţionala? şi câte şi mai câte astfel de întrebări. O să avem declaraţii de la toţi necunoscuţii care au pus vreodată piciorul pe minge de fotbal şi toţi se vor minuna de Unirea noastră, pentru că, nu-i aşa, de când a bătut scoţienii, Unirea e a noastră, a tuturor, a devenit bun naţional. De la „Du-te Dică, du-te!”  încoace n-a mai avut România o seară atât de frumoasă în fotbal. Cel puţin nu pentru noi, că frumoasă a fost şi aia în care am luat-o cu 5-0, dar pentru sârbi.

Cu toate astea, Pandurii lui Cârţu, căci cu ei dă piept Unirea în weekend, vor declara că nu sunt impresionaţi de succesul din UCL, că ei joacă la victorie, indiferent de ce s-ar întâmpla şi că se vor mobiliza exemplar mai ales că băieţii lui MM sunt obosiţi.

Toate bune şi frumoase doar că în weekend colegii de liga campionilor vor repeta ispravele în campionat, în timp ce la noi se va juca acelaşi bambilici plictisitor în care va fi implicată, întâmplător, şi o echipă care a câştigat (la fel de întâmplător) un meci în UCL.

PS: meciul din seara asta a fost câştigat pentru că Dan Petrescu e un antrenor cu boaşe. la 1-0 a scos un fundaş, a bagat un atacant, într-un moment în care orice antrenor din România n-ar fi făcut nimic, tocmai ca să nu cumva să ia prea multe.