——————
*o sa explic in curand.
Dacă n-aţi urmărit ce-au făcut cei de la Happy Fish în onoarea doamnei Ridzi, aveţi ocazia acum.
Interesant e că în afară de presă şi blogosferă, reacţiile au fost slăbuţe. Şi ştiu eu sigur vreo două partide, ale călor inţiale încep cu PSD şi PNL, care ar fi putut profita de 10 ori mai mult de pe urma acestei crize de imagine.
Mai mult, la reacţiile astea slăbuţe, au mai şi reacţionat pedeliştii în bloc. 1-0 pentru guvernul Boc. Teoretic, ar fi trebuit sa ţipe zilnic toată lumea. Mi se pare un subiect atât de clar şi uşor de exploatat…
Dacă eram în opoziţie nu trecea zi în care să nu ies pe post cu declaraţii despre Ridzi. Mai ales ca au fost scoase la iveală informaţii aproape zilnic. Şi dacă informaţiile alea n-au venit singure către presă sau de la PDLişti, or fi venit de la PSD sau PNL. Care tac. Da, da, dezbatere, întrebări şi ce vor să mai facă… mi se pare că e vorba de un proces teatral.
Nu nene, declaraţii zilnice. Ridzi în sus, Ridzi în jos. Până o demiteau. Şi pe urmă iar ziceam de ea o lună jumate ca să nu uite lumea cum a furat banii poporului. Dar probabil că partidele astea au altă strategie. Îi mai lasă pe PDLişti la putere câţiva ani şi aşteaptă să obosească ca să renunţe singuri la putere.
A scris şi Adi despre asta din perspectiva lui penelistă 😛
Mai exact, Superior Media, a preluat No.3 după discuţii pe care le avem de ceva timp cu Alex Zamfir, iniţiatorul proiectului. No.3 se va alătura InConcert.ro în portofoliul Superior Media, urmând ca până la sfârşitul anului să lansăm încă două proiecte.
No.3 a fost lansat de aproximativ 1 an şi jumătate şi are în spate o echipă de 4 oameni. Este blogul preferat al multor artişti underground şi e principala sursă de informare pentru tot ce ţine de cultura urbană. Odată cu relansarea InConcert.ro, am introdus şi o rubrică săptămânală, Cultura Urbana InConcert powered by No.3. Colaborarea cu No.3 a fost excelentă şi pentru că ne-a plăcut seriozitatea cu care îşi fac treaba, am decis să-i abordăm.
Va urma o reorganizare a siteului şi trecerea pe .ro pentru No.3 precum şi un design nou. Politica editorială va rămâne neschimbată. Alex Zamfir este în continuare Project Manager. Noi o să venim cu partea tehnică şi promovarea.
Felicitări Alex, felicitări echipei pentru munca depusă până acum şi… spor la lucru!
Dacă acum câteva luni, fiind început de an, era pustiu pe la TV, acu au mai apărut câteva campanii mişto. Unirea continuă seria de spoturi cu un ultim episod, clicknet are clipul cu Fazanul în tren, Vodafone i-a luat pe CRBL, Smiley şi Moga. Mai sunt şi spoturile Land of Choice despre care o să scriu într-un alt post.
Lucrurile se mişcă. Totuşi, lumea din agenţii se plânge că e mai multă muncă pe aceeaşi bani. Şi asta pentru că sunt mai puţini oameni. Majoritatea agenţiilor au ales să dea afară oameni. Restul au mers pe reduceri salariale de până la 30%.
O parte din cei care au dat afară oameni aduc studenţi în internshipuri neplătite pe care o să-i angajeze… la un moment dat. Sau nu.
După ce a trecut pe online, Campaignul, adică Strategic e aproape închis. Au plecat redactori, a plecat redactorul şef şi au rămas.. cei care vor stinge lumina.
Citeşte tot articolul
Mâine scap de sesiunea de vară 2008 – 2009. Adică intru oficial în anul 3 si mă pregătesc să termin facultatea.Vineri am trecut pe la liceu şi nu-mi venea să cred cum s-au dus zilele. Parcă ieri eram noi acolo.
Vineri am fost la concertul Kraftwerk şi a fost foarte tare. Recenzia e aici.
Şi pentru că mai sunt câteva ore până la deadline, hop şi eu la Concursul LG, organizat pe blogul lui Bobby Voicu, concurs în cadrul căruia se pune la bătaie un LG LCD LH5000.
Şi tot zilele astea am trecut pe la Street Delivery pe Arthur Verona. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera, mai ales când ne-am apucat să vindem supă în cadrul programului Paşi pentru viaţă. La platane eram eu cu Simona şi Gabi dar ne-au susţinut Bobby, Adrian Ciubotaru, Nihasa, Gogu Kaizer, Claudia Sofron, Geo ATreides, Etherfast, Raluca, Copolovici, Buddha şi Corina.
E posibil să fi ratat pe cineva, deşi am luat de la Buddha lista şi am completat şi eu.
După un sezon cam prost, Steaua află azi dacă joacă sau nu în Europa League. Neinteresant.
Indiferent de competiţia în care e implicată, Steaua trebuie să joace. Asta vor suporterii. O să meargă ceva lume la Urziceni azi ca să sărbătorească ceva… nu înţeleg prea bine ce.
Interesantă e însă capacitatea de regenerare a optimismului la suporterul român. Nu numai stelist ci şi dinamovist, rapidist etc. E un optimism frate cu inconştienţa care nu e bazat pe absolut nimic.
An de an ştergem tot cu buretele şi în doar 3 luni uităm cât de prost juca echipa. În plus ne bazăm mereu pe noile achiziţii care sigur o să rupă. Nu contează că e vorba de vreun sud americand sau jucător de divizia B. Importantă e prospeţimea care ne aduce la primul meci al sezonului.
Steaua are de obicei stadionul plin la primul meci al sezonului indiferent de ce s-a întâmplat cu 3 luni în urmă. Toată lumea vine să vadă cum joacă băieţii anu ăsta, noua echipă de start şi achiziţiile.
Entuziasmul ăsta scade văzând cu ochii. După primele 20 de minute de încurajări lumea se potoleşte văzând un joc bătrânesc, lipsit de viteză cu accentul pus pe Dică/Dayro/Andrei Ionescu/Bogdan Stancu şi alte animale.
Dacă la pauză echipa conduce lucrurile sunt ok dar s-ar putea şi mai bine. De ce nu fac spectacol? Speranţa ţine până aproape de minutu 70 când ori nu reuşesc să dea gol ori nu au dat destule. În minutul 78 toată lumea e în picioare şi până să se mai scurgă câteva faze toată lumea e la porţi.
Concluzia: Hai acasă că nici sezonu ăsta nu joacă nimic proştii ăştia.
PS: Ne vedem în iulie pe Ghencea.
Dacă stau să mă gânesc la poveştile prietenilor mei, contactul meu cu internetul nu e deloc spectaculos. Nu implică nici sume fabuloase plătite, nici recorduri de trecut prin cine ştie ce cărţi. E o relaţie pe care am construit-o în timp, încetul cu încetul.
Calculator am avut de pe la 11 ani, destul de târziu. Multă lume avea PC de câţiva ani şi eu am sărit peste 586, 686 şi miracolul Pentium.
M-am trezit cu minunea în casă într-o zi când am venit de la şcoală. Mi-l amintesc şi acum pe Emil, prietenul lu tata care butona concentrat. El era specialistul în calculatoare la momentul respectiv. Mult timp el a reprezentat sursa mea de inspiraţie. Ce-i drept, omul era în domeniu, doar lucra la farmacie :))
Dacă nu mă înşel, am avut parte de un Pentium 3, cu un procesor Intel Celeron pe care l-am folosit muuultă vreme. La momentul respectiv era foarte şmecher calculatorul mai ales că avea Windows 98 second edition. Citeşte tot articolul
Şi parlamentară ieuropeană se făcea.
Şi toată lumea se bucura, se bucura.
Şi PSD-ul protesta, vai ce mai protesta.
Doar la alegeri fraudate se gândea.
Circul ăsta o să treacă iar fata moşului marinar o să se ducă la Bruxelles să caute sticluţele cu apă vie şi apă moartă ca să poată fi pregătită în toamnă să le arunce pe tătâne-su în turul doi dacă va fi nevoie.
La RoTwitter Conference s-a discutat mult despre zgomot şi informaţia de care n-ai nevoie. Şi în general despre cantitatea uriaşă de informaţie.
Toată lumea a sărit în sus când s-a aflat că ne vor fi ascultate telefoanele. Cum? Să ştie cineva ce vorbesc eu la telefon? E violarea intimităţii!
Curat violarea intimităţii!
Şi problema era, se pare, că aveam parte doar de o violare a intimităţii şi nu de o relaţie stabilă şi de durată de tipul Big Brother.
În momentul de faţă avem un individ X. Dacă suntem legaţi prin toate felurile posibile de acest individ X, putem afla totul despre el prin (cu liniuţă de la capăt):
Şi aşa se ajunge la situaţii în care te întreabă cineva ce-ai mai făcut în ultima vreme şi pe măsură ce-i răspunzi omul îţi zice: ah da, ştiu, am văzut pozele pe facebook. Da parcă citisem ceva pe twitter. Da, ştiu de pe blog.
And so on. Şi am ajuns să mă mulţumesc să citesc pe bloguri, twitter şi facebook ce fac oamenii cu care nu reuşesc să mă văd prea des. Telefoane nu dau că sunt ascultate şi Doamne fereşte să afle cineva ce fac.
dada… am fost! Unde? La conferinţa aia despre care vorbeşte toată lumea pe twitter şi pe bloguri – RoTwitter Conference. Buddha are un articol imens pe tema asta.
A fost mişto. Aşteptăm ediţia a doua. Mi-a plăcut foarte mult ce-a zis Răzvan Exarhu. Mi-a adus aminte de perioada în care lucra la ProFm.
În rest toate bune. Dacă citiţi postul lui Buddha vă lămuriţi.
Iar eu o să rămân un fiţos după standardele lui BobbyVoicu pentru că n-o să pot urmări câţi oameni mă urmăresc aşa că vă rog să nu mă mai urmăriţi :))
Să nu vă speriaţi, am făcut eu nişte „numere de magie” şi am reuşit să şterg folderul cu imagini aşa că am avut nevoie de backup. Şi astfel s-au pierdut câteva comentarii. Dane, stai liniştit, găzduirea e ok, eu sunt ăla defect :-j
Cumpără de pe eMAG cu acest link
