IN Casual stuff

Pe lângă sesiune şi InConcert.ro am mai apucat să citesc una-alta, să mai ies la o shaorma la Genin şi să fac nişte paşi importanţi în dezvoltarea unor proiecte pe care urmează să le lansez.

La invitaţia lui Andi Moisescu am fost la ApropoTV şi am comentat nişte clipuri care au devenit deja virale.  Înregistrarea video aici. Merită să vă uitaţi, măcar pentru clipurile celor de la Happy Fish şi Sector Şapte. Mulţumesc Andi pentru invitaţie.

Am descoperit recent Drupal-ul şi mă tentează să fac un proiect de test. Probabil site-ul legat de perioada interbelică.

Sâmbătă mi-aş dori să ajung în Green Tea unde se întâmplă un Vintage Yard Sale. Ultimele dăţi era full aşa că abia am prins loc pe terasă. Probabil şi sâmbătă va fi la fel de aglomerat.

Vineri o să ajung probabil la concertul Timpuri Noi din Spice. Şi că tot veni vorba vă anunţ că o să mă ocup de promovarea lor online.

Sâmbătă mi-aş dori să ajung la Off The Wall – Tribut Pink Floyd .

Şi de final, cum a fost azi la Net Start-up:

Locaţia (adică locul de desfăşurare :-J ) a fost ok. CERF-ul a ajuns umbra celui ce era odată. Şi eu nici măcar nu eram fan CERF. E într-un spaţiu puţin mai mare decât o sală de sport cu vreo 20 de standuri la care se încăpăţânează nişte firme să afişeze noutăţile în domeniu.

Nu ştiu de ce Net Start-up mi se părea o cheste serioasă la care nu vii doar ca să îţi mai exerciţi veleităţile de orator. Presupuneam că mergi acolo cu un plan, cu un proiect care are nevoie de bani ca să ajungă undeva. De fapt, Net Start-up e un fel de “ia uite la ce m-am gândit eu”. Dacă ştiam umpleam 10 ediţii numai eu cu Alex mai ales că ăsta e sportul nostru preferat: “Cum ar fi mă un site de…. “. Şi nu că aş fi expert în Powerpointuri dar ce-a fost acolo îl băga în spital pe Bill Gates.

Plus că erau abordări (ori nesimţite ori idilice) de tipul: eu îţi dau ţie 10% dintr-o idee care e foarte posibil să nu iasă şi tu îmi dai 10,20, 50 de mii de euro. Ca să nu mai spun că era o doamnă care a prezentat un proiect fără să fi cumpărat domeniul. Probabil că trebuie să se reorienteze.

IN All Sports, Casual stuff

În ultima săptămână am avut parte de mai multe evenimente interesante. Ca de obicei, Dinamo nu s-a calificat în Grupele Champions League. Au dat ăştia de la GSPTV un filmuleţ în care Borcea rosteşte replica pe care acum o găsim şi în cărţile de bancuri cu dinamovişti:
“Lăsaţi-ne să ne pregătim de Liga Campionilor”

Şi se tot pregătesc din 2004. Au trecut 5 ani de atunci şi pare-se că bine zicea rapsodul popular când elibera în literatură celebrul distih “Liga Campionilor / Interzisă câinilor”.

Pe partea ailantă a baricadei se află băieţii de la Unirea Urziceni. Nişte oameni nici foarte talentaţi, goniţi de pe la echipele de primă mână şi care nu joacă strălucit. Unirea n-are iureşul acela al Stelei în zilele de glorie. Nu ajunge la poartă în 3 pase cum făcea Dinamo la un moment dat. Nici măcar nu reuşeşte contrele Rapidului.

Unirea Urziceni, această Aston Villa a Ligii I, bate echipele mici. Când se plictiseşte bate şi liderii. În Champions League se vor face probabil de râs tocmai pentru că acolo ambiţia nu mai ţine loc de valoare pentru Galamaz, Varga şi alţi băieţi care într-o competiţie mai uşoară, de tipul Cupei Uefa, ar fi făcut o figură frumoasă.

Tot săptămâna asta am asistat şi la victoria Soranei Cârstea, puştoaica pe care doar buletinul o trădează. În atitudine nu are nimic din ceea ce au românii. Îi lipseşte neputinţa. Îi lipseşte chinuiala cu care ne-am obişnuit la toţi românii. Sportivi sau nu. Sorana a ezitat doar de 2 ori la Roland Garros, a pierdut două mingii de meci dar a revenit de fiecare dată şi a câştigat. Mai mult, a reuşit să câştige un re-break într-un game care ar fi putut fi decisiv. Uitându-mă la meci am observat că nu vedeam nici nemulţumirea lui Pavel, nici calmul neputincios al lui Hănescu, nici disperarea lui Borcea, nici tristeţea Elenei Gheorghe.

Desigur, s-a trezit un tâmpit de la Prosport să considere performanţa una normală şi să critice valurile de reacţii pozitive.

De cealaltă parte este eşecul lui Susan Boyle, pentagenara (sună tare, nu?), fiind învinsă în finala Britain’s Got Talent.  Moment în care zice-se că a fost internată puţin la nebuni. Iar singura legătură cu ce-am scris mai sus este Cristi Borcea.

Discurs

question_answer4 comentarii
IN De soi, Educatie&Literatura

Stimaţi vorbitori de limbă română,
stimaţi români,

Limba noastră naţională a fost în toată istoria literară a acestei ţări un subiect ce a stârnit interesul multor intelectuali. Deşi preocuparea comună a existat mereu, diferenţa de opinie a dus de multe ori la dezbateri privind evoluţia acestei limbi naţionale, evoluţie care de multe ori s-a considerat a fi dusă într-o direcţie greşită. Nu sunt puţini cei care contestă aceste evoluţii ale limbii odată cu fiecare apariţie a noilor norme.

Menite să aducă o noutate şi să se adapteze la ceea ce vorbeşte poporul român, aceste norme sunt stabilite de nişte intelectuali a caror putere de decizie a fost pusă la indoiala în multe momente. Problema care se pune în acest moment este: cine poate stabili dacă o evoluţie aduce automat un plus pentru limbă sau nu.

Vom incerca să vedem carei tabere îi putem aduce mai multe argumente în sprijinul deciziilor luate. Vom încerca să vedem dacă această evoluţie a limbii nu este decât o introducere în cadrul normei a unor limbaje incorecte.
Citeşte tot articolul

Follow up cu stil

question_answer0
IN Advertising/PR

Chiar şi când joacă jocuri de cuvinte, ăştia din afară o fac cu stil. De data asta e TBWA Olanda care vine cu urmarea la Walk In Fridge – Walking Fridge.

Mai întâi au dat-o în bară fetele de la Rogalski Grigoriu. Pe urmă blogosfera a reacţionat. Şi a tot reacţionat. Şi s-a trezit din nou acel vuiet al mulţimii care striga „Capul lui Moţoc vrem!” (Negruzzi, Costache – „Alexandru Lăpuşneanu”). Şi toată lumea a scris despre ce credea că merge prost în relaţia PR – Blogger şi cât de folositoare sunt reacţiile A-list Bloggerilor. Am avut deci reacţii la reacţii.

Eliza Rogalski, într-un post început prost, cu reflexivul lui „a risca” (nu ştiu ce pregătire are dumneaei, dar din postura de student la Litere îmi permit s-o trimit la Gramatica Limbii Române), comentează situaţia. Are deci o reacţie. Mi-a plăcut totuşi abordarea. E aproape amuzantă. Are un avânt de tipul „Când mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu!” (op. cit)

Zice doamna Rogalski:

agenţiile de PR de pricep la consumator, nu la redactori, bloggeri sau dumnezei.

Carevasăzică piariştii ştiu ce dă bine să spui. Adică ce i-ar plăcea cetăţeanului X să vadă ca să cumpere produsul şi sau ce l-ar putea determina să aibă o atitudine pozitivă.

Conform Elizei Rogalski  omul de PR trebuie să ştie doar să facă o campanie.

În cazul ăsta de cine depinde restul? Cică de agenţiile de media. Dar nu cred că la agenţia de media te învaţă îmblânzirea lui Zoso sau cum să te bagi pe sub pielea lui Bobby Voicu.

Şi ne întoarcem. Campanii face şi advertisingul. Ce vrea consumatorul ştie şi advertisingul. Diferenţa este că advertisingul e pe bani şi PRul n-ar trebui sa fie. Sau, mă rog, e pe mai puţini bani. Deci PRul e varianta săracă a Advertisingului.

Problema vine din altă parte: PRul e nou în online. Deşi n-ar trebui să fie aşa, de puţin timp se iau în considerare bloggeri ca unealtă/parte din mijloacele de comunicare în masă (deşi probabil zoso ar prefera un termen de tipul „mentor al maselor”).

Mult timp PRul a stat pe magine şi nu i-a băgat în seamă pe băieţii şmecheri din online (nu mă refer aici la A-list ci la toţi onlinerii ).

Acum, când în sfârşit fata uncool a decis să se apuce de fumat, toată lumea îi aplică lovituri peste ceafă şi o ia la mişto pentru că s-a înecat cu primele fumuri. Dar las că se face ea mare…

Ca să vă edificaţi asupra subiectului citiţi: aici, aici şi aici

IN Advertising/PR

nepasadeadv

Se tot discută despre campania GSP. Că au făcut faza aia cu hackul, că Headvertising sunt proşti şi GSPiştii fricoşi, că bloggerii sunt mai buni and so on.

Am urmărit cu atenţie campania şi mi-a plăcut. Nu m-a impresionat dar mi-a plăcut. Asta până să văd printurile. De fapt, un print. Ăsta.  Le uraţi să li se rupă ligamentele? Băi copiraitărule da’ tu ai idee cum e să ţi se rupă ligamentele? Ah, vrei să ne explici că ai vrut să dramatizezi faza cu „ne pasă de sport” printr-o pedeapsă foarte mare? De ce n-ai zis în cazul ăsta, „Celui care mai face blaturi, să moară mă-sa.” Nu era mai simplu? Sau „Să mori în chin şi-n cancer.”

Ca şi cretinii de la Publicis, care ne iau la mişto copiii, ăştia de la Headvertising o dau în bară cu printul ăla. Păi parcă nu luptam pentru oprirea violenţei pe stadioane? Ah şi tu îi doreşti lu ăla să se accidenteze?

Făcând abstracţie de acest print, restul sunt mişto iar OOHul din Timişoara cu mesajul „În ochii noştri oricum aveţi 6 puncte în plus” e superb. Le găsiţi pe toate aici.

Atenţie! Post lung.

În toamnă am fost într-o super excursie cu colegii de facultate şi profa de Antropologie. V-am povestit destul şi am tot dat linkuri.

Weekendu trecut am repetat experienţa, într-o formulă aproape identică, excursia plasându-ne în tărâmurile de vis ale bulgarilor. Ok ok, exagerez puţin :))

Am fost la Veliko Târnovo, fosta capitală a Bulgariei vreme de câteva sute de ani.

Ce-i drept, nu prea s-a simţit că ieşi din ţară, pentru că ce-am văzut noi din Bulgaria e foarte apropiat de ce-i în ţărişoara noastră. Mă aşteptam la sărăcie mare şi am constatat că bulgarii sunt cu câţiva ani în urma noastră. Nu mulţi, vreo 4-5.

Mâncarea a fost bună, cazarea mişto (deşi, când ne-au văzut, bulgarii ne-au şi etichetat rapid: „românski” şi ne-au cazat în aripa veche a hotelului; el, hotelul, fiind de 4 stele, s-a dovedit a fi ok).

În general comercianţii vorbeau cât de cât engleză sau chiar română. Puţini au fost ăia care nu aveau nicio treabă cu limbile străine.

O chestie la care am rămas ultimii proşti: turismu. Până şi bulgarii scot bani din orice. Vrei un pliant? 2 leva. Vrei să faci poze? Faiv leva. Vrei să intri nu ştiu unde? 4 leva. Vrei spectacol de lumini pe nişte pietre? 18 euro că la noi e scump curentu.

La cetatea din Veliko era un nene păpuşar. Când venea un grup de cetăţeni afla naţionalitatea şi dădea drumu la prezentarea în limba respectivă. Mai jos filmuleţu pentru românski.

Am vizitat o groază de chestii dar în prim plan a fost relaxarea. Două zile de linişte şi pace (n-am avut roaming, Vodafone e praf).

Din fericire, am avut wireless aproape peste tot prin oraş. Săraci, săraci da’ au mai mult wireless ca noi. În plus, la 10 sâmbătă seară, o tanti făcea tăiţei pentru cataif. La noi dormeau de mult românski, nu se mai gândeau la materia primă de a doua zi.

În concluzie a fost foarte tare. Ca de obicei, organizarea de nota 10, gaşca super faină, bulgarii super prietenoşi. Toată lumea mă întreba dacă m-am întors viu şi de fapt eu aş mai fi rămas câteva zile.

Revin cu poze. Următoarea oprire: Praga!

IN Casual stuff

Mă duc două zile în Bulgaria cu colegii de facultate. O să ne simtem bine sper. Am încărcat aparatu foto şi am dat drumu la roaming.

Noua două zile fara net. Trist.

Până atunci, aruncaţi un ochi pe recenzia Waldeck. Am fost aseară şi chiar mi-a plăcut. Azi e din nou în Fabrica. Totuşi, la 45 de lei parcă e cam scump pentru o oră de cântat.

Ah da, să nu uit, a scris Dan pe blog.

IN Advertising/PR

Cei de la Graffiti BBDO pot! După semi-eşecul de la euro cu Pepsi Light – Spune cu fotbal, Graffiti (sper să nu mă înşel) semnează noua campanie Pepsi – Eu pot.

Folosind typographyul vechiului Pepsi, au început cu o campanie de teasing pe eupot.com, un canal pe youtube cu diferite clipuri ale bloggerilor. Drăguţ dar cam fumat.  Totuşi, după ce am văzut aseară primul spot, cel cu Diana Bobar, mi se pare foarte bună ideea.

Hai să vedem spotul:

 

 

De ce mi se pare genială ideea?
Pentru că se adresează publicului larg folosind însă un endorser relevant pentru comunitatea online.

Pentru publicul larg Diana Bobar este o fată care poate să transforme străzile în CatWalk, pentru lumea din online, Diana Bobar este Diana Bobar, tipa care scrie pe sofashon.com.

E interesant să facă reclamă Piticu la Pepsi dar nu poţi să-l dai pe tv, Ahilosu, ECostin – same thing. Dacă îi dai pe tv nu numai că nu vor fi relevanţi dar lumea are o părere destul de proastă despre „ăia care stau pe net şi n-au o viaţă” aşa că poate reacţiona împotriva campaniei tale.

Cel de-al doilea spot care ar merge pe TV este probabil cel cu campionii la Debate. Adică ăsta.

Rămâne de văzut cum o să evolueze campania, începutul e promiţător. Dacă e într-adevăr campanie BBDO, sunt curios cum au colaborat cu TBWA (TBWA sunt autorii campaniei din US – BBDO NY a pierdut o parte din cont în decembrie).

În afară de slogan (care în state era Yes You Can – şi a stârnit multe controverse date fiind asemănarea cu campania lui Obama), Eu Pot nu pare să aibă legătură cu ce-i afară. Mai ales că era şi un joc de cuvinte pentru lansarea noilor cutii (canuri).

 

 

Update: Uitasem să zic şi cum au abordat celelalte medii. Pe lângă campania clasică, îmi place că vor să pătrundă şi în afara calupului publicitar. Pe lângă Mircea Badea, o să fie şi alte intervenţii.

 

 

De pildă, Dan (De Ce?) e mâine la radio. Pe măsură ce mai descopăr elemente din campanie o să le trec aici.

IN Advertising/PR

Pe 15 mai apare brieful şi bineînţeles că o să încerc să-l rezolv. Poate cu ocazia asta lansăm ceva mişto. Rămâne de văzut cum se mişcă treburile. Oricum, daţi-mi de veste dacă vă inscrieţi.

IN Casual stuff

După cum scriam mai jos, de 1 mai am fost la Sinaia şi mi-a plăcut. Aşa că urmează o nouă călătorie în 2 săptămâni (cel puţin aşa ne propunem dacă nu ne încurcă rău programu). De data asta avem două variante: fie Buşteni – Poiana Izvoarelor, fie Sinaia – Susai plus un bonus ceva. Deja s-a anunţat destulă lume, sper să nu se dea loviţi.

Sâmbătă plec în Bulgaria, excursie rapidă, 2 zile. În aceeaşi formulă ca aici. Probabil că o să fie mişto. Revin cu poze şi poveşti.

Miruna a început săptămâna trecută un proiect foarte fain. Timp de 1001 de nopţi citeşte. Câte 15 minute pe seară. Şi-a făcut ea nişte calcule şi se pare că rezultatul a fost pozitiv din moment ce s-a pus pe citit. Aici este blogul proiectului (proiectului personal, după cum zice ea). O să vedeţi că a mai corupt două domnişoare. Nu pot decât să mă uit cu jind şi să le invidiez pentru capacitatea de mobilizare. Eu rămân cu teancurile mele de cărţi necitite.

Ieri sper că am făcut un om fericit (poate doi) când am aflat de concertul Leonard Cohen la Bucureşti. De data asta aş vrea să ajung şi eu, mai mult din curiozitate. Aşa frumos a vorbit Laura despre concertul de anul trecut încât m-a făcut curios.

Joi începe EUROPAfest. Şapte zile de muzică bună la care sper să ajung şi eu. Studenţii au intrarea liberă dar nici biletele nu sunt foarte scumpe.

Şi pentru că a venit vorba de concerte, am depăşit 1000 de concerte în calendarul InConcert.ro. Asta în aproximativ 2 luni jumate.

Şi nu, n-o să menţionez că echipa vedetă nu s-a calificat la OC în finală :)) O să omit asta şi o să merg pe burtă. Oricum, sesiunea noastră de examene e salvată şi mulţumeşte juriului.

În final, tradiţionalul „S-auzim de mine!” :))

Meniu