
Pentru că am primit nişte reclamaţii la posturile astea două, revin cu o altă ‘dovadă incontestabilă a bogăţiei’ ascunse în conacul Ciucă.
Toţi prietenii mei şi ai lu tata ştiu că ăsta e whiskyul nostru preferat. Şi la ocazii primim cadou, în general, whisky. Iar de băut bem tot la ocazii pentru că ţinem foarte mult la carnete. Iar când vine omu cu o sticlă nu poţi să scoţi din bar o altă sticlă cu puţin alcool pe fund. Desfaci ce ţi-a adus omu. Şi nu bei tot.
Aşa că din cadou în cadou ne-am trezit ca la bar. Cele din poză au supravieţuit Crăciunului, când s-au scurs vreo 3 sticle d’astea goale. Avem valoare domne.
Aştept cu interes oamenii care se vor arăta oripilaţi de opulenţa momentului.
Nota bene: pentru cei la care fac referire şi mai sus – Jack Daniel’s e destul de ieftin şi se găseşte la Cora.









