…şi cum ne bagă ei pe gât cadou de Crăciun stenogramele lu Gigi cât să nu băgăm în seamă manevrele de la Guvern. Cum de-au ieşit fix acu stenogramele astea? Cum de i-a apucat pe ăia la DNA tocma acu zelu să trimită dosaru în judecată.
De parcă ar fi primul sau ultimul telefon ascultat în ţara asta.
Ca să nu vă mai obosiţi să citiţi ziarele, vă explic cum se va termina povestea asta de 2 lei: cu hepi end.
Când am început să simţim oboseala acumulată anu ăsta, nu ne mai doream decât să vină odată sărbătorile alea, să ne luăm libere în lanţ, să fim mai buni, să primim cadouri şi lumea să zâmbească în jurul nostru.
Numai că fix când ne gândeam la destinaţii exotice, pârtii de ski sau plasme, s-a dat alarma cu criza economică. Şi a început să ne preocupe chestia asta. Ba mai mult, au pus-o ăştia şi de campanie electorală în noiembrie. Şi dă-i cu dispute şi scandaluri şi promisiuni până ne-am trezit că e ziua ProTVului şi noi nu ne-am revenit din şocurile exit-pollului. Iar beculeţele de 1 decembrie au fost înlocuite de luminiţele din ochii preşedinţilor de partid la vederea rezultatelor de la alegeri.
Şi pe urmă şi-au văzut de coaliţii şi de manevre până s-a făcut 19 decembrie. Numai să anunţe odată guvernu ăla ca să plece mai repede în vacanţă. Că parcă nici zăpada n-a vrut să apară într-un moment aşa important ca să nu le dea motiv de amânare. Şi cum să-ţi faci cumpărăturile liniştit dacă toată lumea e în alertă să nu piardă cumva bucăţele din ciolan?
Tâmpită ideea asta cu alegerile la început de decembrie. Iar pe lângă asta, Boc şi Stolojan s-au apucat să mai şi joace leapşa cu funcţia de premier. Nici nu ştiu când s-a dus moş nicolae cu spectacolu lor ieftin. E o atmosferă atât de încinsă încât nici frigu ăla pătrunzător nu se simte. Aeru rece şi proaspăt a dispărut. Şi avem doar câteva zile la dispoziţie să facem rost de o ninsoare, să visăm frumos şi să întrăm în atmosferă. Let there be Christmas, băi nesimţiţilor!
De ceva timp tot studiez problema. Am întrebat în stânga şi în dreapta nume mari din advertising, am cerut şi o a 3-a părere, am cerut-o şi pe a 4-a şi am strâns de nişte concluzii.
Când m-am gândit pentru prima oara (prin liceu) la un job în advertising, nu ştiam cu ce se mănâncă. Şi nu ştiam nici unde aş putea să învăţ. Iar Google mi-a spus că cei mai şmecheri din domeniu au terminat Construcţii, Politehnică, ASE, Arhitectură. Iar eu de facultăţi de publicitate nu auzisem. Mi-ar fi plăcut să existe, indiferent de cât de scumpe ar fi fost. Aşa că advertisingul a devenit pentru mine un domeniu în care nu ajunge oricine şi pentru care trebuie să studiezi în străinătate ca să poţi profesa.
Ulterior am auzit că facultatea de Comunicare ar fi pe acolo… în sensul că aflii una-alta şi au oarecum legătură.
Mi-am cumpărat acu câteva luni un Sony Ericsson P1i. Îmi doream un telefon cu cameră de minim 3,2 Mp, tastatura full Qwerty, E-mail, Wi-fi, Radio şi Bluetooth.
Am ales Sony Ericsson pentru că am de vreo 4 ani numai SEuri. Mereu mi-a plăcut Nokia dar în mâna altora. Nu e pentru mine. M-am jucat până acum Nokia, SE, Siemens, Alcatel şi Samsung. SE rămâne pe primul loc. Modelul SE P1i are chiar şi blog ţinut de un tip care pare obsedat de telefonu ăsta. Are absolut tot ce îţi poţi dori, de la analize la comparaţii cu diverse modele, softuri etc.
După 5 luni de utilizare iată impresiile:
Foto: GsmArena
…sau cum pierzi 120.000 de euro în 24 de ore.
Am evitat în ultima vreme să mai scriu despre fotbal. E o excepţie şi promit că nu se va mai repeta.
După demiterea lui Dorinel, Becali a zis:
„Îi plătesc clauza de reziliere băiatului şi cu asta basta” (clauza fiind 200.000 euro)
Următoarea declaraţie, la vreo 2 ore:
„Dacă eu îi dau 150.000 de euro, ce, nu e bine? Şi ne despărţim prieteni.”
În cele din urmă, a intrat în direct la Capatos şi a zis:
„Am hotărât să reziliem, m-am înţeles cu Dorinel să-i plătesc jumătate din clauza de reziliere”
Ultima dumă:
„Marinescu trebuie să înţeleagă că am plătit 120 de mii Clujului, în loc de 50 de mii, bani pe care trebuia să-i dea Dorinel. Eu m-am înţeles cu el să-i dau diferenţa pînă la 200.000, cît are salariu. Dacă nu ne înţelegem, atunci ne vom certa„
E criză Dorinele, şi acţiunile tale la Steaua au căzut rău de tot că aşa e trendu mondial. Şi vezi, pregăteşte bani ăia că ai să-i dai lu nea Gigi 200 de mii de euro că te-a dat afară de la Steaua. Şi să-ţi fie ruşine.
Inspiraţi de acţiunile lui Cabral şi de ediţia de anul trecut a evenimentului caritabil, DaAfaceriştii au pus la cale un eveniment pe 22 luna asta. Standup Charity numeşte el. Să vă explic cum stă treaba: voi veniţi luni în club A (care ne găzduieşte gratuit), râdeţi şi în acelaşi timp faceţi o faptă bună. Cei din Trupa Deko vin şi susţin un show gratuit. Noi strângem banii de intrare (15 ron) şi îi donăm centrului de plasament Orhideea.
Daca aveţi un blog aş fi recunoscător dacă aţi pune umărul la promovare 🙂 Şi pe urmă ştiţi, link aici ca să vă trecem la mulţumiri.
Da, putem! (chiar şi noi, ăştia mai mici).
Post elaborat acum câteva săptămâni.
Se dă o campanie. Random. Şi se implică nişte oameni. Mulţi, puţini, depinde care e strategia. Ideal ar fi să se implice cât mai mulţi (vezi campania „Accidentele se pot întâmpla oricui!” unde s-a implicat practic…. toată lumea din Media Pro). Şi în funcţie de cât buzz stârneşte campania (mai exact, cât buzz reuşeşti să fabrici), se cheamă că ai succes sau nu. More or less.
Acu… dacă vine vorba de analizat rezultate, te dai frumos la o parte din vâltoarea momentului şi încerci să priveşti de pe margine. Şi dacă nu iese bine este esenţial şi subliniez: esenţial să recunoşti, în primu rând faţă de tine însuţi, că ai dat-o în bară. Dacă ai dat-o în bară.
Şi de obicei, când o campanie care n-a ieşit bine este lăudată sunt două variante: ori lăudătorii sunt subiectivi şi se ghidează după acest „criteriu”, ori n-au nicio treabă cu domeniul. Şi ajungem să avem nişte campanii foarte slabe pe care diverşi oameni le consideră valoroase. Şi apar situaţiile alea gen: „Uite ce mişto erau tricourile ălora! hai să ne facem şi noi tricouri!”. Ah…dar noi n-avem bani de tricouri…
Şi ajungi să faci o campanie de promovare cu pixuri şi brelocuri.
Cum bine zicea Sorin Tudor la Brands, Blogs and cookies, la PR şi advertising a ajuns să se priceapă toată lumea. Şi nu e bine. Nu e bine deloc.
Probabil vom avea parte de modelul din Rusia, adaptat la situaţia din .ro. Stolojan s-a retras din PD-L şi îi bagă în faţă pe Boc şi Geoană ca lideri ai parteneriatului pentru ţară. Practic, dacă Boc devine premier, Băsescu o să conducă ţara, variantă care îi convine foarte mult preşedintelui.
Fie manevra a fost parte a negocierilor duse de fsnişti fie Stolojan nu vrea să-şi asume rolul de conducere într-o coaliţie care mai mult ca sigur nu va rezista 4 ani.
Probabil că şi PSDul consideră convenabilă varianta în condiţiile în care Băsescu nu mai poate da vina pe nimeni în cazul în care nu sunt îndeplinite toate punctele programului de guvernare.
Te-ai născut pieton. Nu te-au născut părinţii într-o decapotabilă. Poate te-or fi conceput acolo, dar la naştere n-ai avut mai mult de cordonul ombilical şi nişte sânge pe tine. În rest, erai pieton 100%. Ca să nu mai punem la socoteală ca la început mergeai de-a buşilea (şi aici, mama, citindu-mi blogul va dori să facă precizarea că eu n-am mers de-a buşilea ci în două picioare din prima).
Şi la optişpe ani sau mai târziu ţi-ai luat bucata roz în mână şi ai pus-o în buzunar. Automat, asta te-a făcut regele şoselelor. Şi ai început să încurci traficul, să schimbi banda fără semnal, să ocupi 2 locuri de parcare, să blochezi intersecţii. Noi, şoferii acceptăm asta. Şi trecem cu vederea.
Dar când plouă torenţial şi sunt bălţi, încearcă şi tu să fii om. Nu e deloc greu să înţelegi că pe tine nu te plouă în maşină. Aşa că ar fi de bun simţ să opreşti la trecerea de pietoni. Pentru că ei sunt afară în frig şi ploaie. Şi ar fi mişto să mergi pe banda a 2-a sau chiar a 3-a când îţi trece prin cap să faci pe Schumacher la Hungaroring pe pista udă. Pentru că pe ploaie se întâmplă un fenomen ciudat în oraşul nostru. Apa se adună şi după ce inundă canalizarea rămâne la suprafaţă în formă de bălţi. Şi când tu treci cu limuzina prin acele bălţi cu mach 3, STROPEŞTI OAMENI, DOBITOCULE!
Şi nu e deloc greu să eviţi chestia asta. Banda 2, banda 3. E uşor de ţinut minte. Banda 2, banda 3, banda 2, banda 3, ban….
Sau mai exact, reducem de undeva?
Fiind criză nu sunt bani. Şi nefiind bani, băncile nu mai dau credite. Prin urmare, ar trebui să o lăsăm mai uşor cu cheltuielile. Să nu mai mergem la munte în fiecare weekend, să nu ne mai luăm plasme de Crăciun, să nu mai schimbăm telefonul la 3 luni.
Eu cred că e normal să te bagi cu capul la cutie şi să consumi raţional. Sau măcar să te prefaci. De asta mi-a şi plăcut foarte mult prezentarea lui Ştefan Stroe la Marketing Arena. Măcar acum când nu sunt bani să cheltuim mai puţin.
Dar bineînţeles că nu se întâmplă aşa ceva. Citeam la Jo că la deschiderea outletului din Militari a fost nebunia de pe lume. Am văzut pe urmă şi nişte poze. Lumea continuă să dea banii pe toate prostiile, se lasă cu revelioane pe valea Prahovei sau prin străinătăţuri. Oameni buni… voi nu sunteţi normali? Toată lumea va fi afectată de criză… de ce să dai acum nişte bani care s-ar putea dovedi foarte importanţi mai târziu?
Iar o să avem cozi în magazine, iar se vor face cheltuieli de milioane, iar aruncăm mâncare.
Mai jos e prezentarea lui Ştefan Stroe de la Marketing Arena… poate băgăm la cap. Citeşte tot articolul
Au trecut şi conferinţele BBC. Eu şi Simona suntem puţin copleşiţi dar nu mai spuneţi nimănui. :-$
În primul rând că săptămâna asta a fost plină de evenimente DaAfaceri. Miercuri s-a terminat o serie şi a început alta. Prieteni, colegi, amici toţi au fost prin zonă. Şi o grămadă de oameni noi. Am făcut… aaam networking. Vai dar e aşa obositor acest networking. Mă oboseşte partea de work foarte mult.
În fine, au fost 3 zile în care am chemat oameni tari. Când am vorbit prima oară cu Simona (hai că nu-ţi mai dau link, îţi ajunge), am hotărât să aducem cei mai tari oameni din fiecare domeniu abordat. Şi am reuşit Simona a reuşit. Ah, că au fost zile în care totul era naşpa şi trist şi nu ne ieşea nimic, da… aşa e. Dar am avut un line-up mişto. Ca să nu spun super mişto. Şi a ieşit bine.
Şi ne-au vorbit nişte oameni despre idee, studiu individual, branding personal prin blog, reinventare prin blog, şi perseverenţă. Doar că important e ce facem de acu încolo. După somnul ăla bine meritat trebuie să facem ceva. Că noi putem să facem conferinţe săptămânal şi de vorbit tot găsim oameni să vorbească. Dar nu prea e de ajuns.
Aşa că hai să băgăm la cap şi să ne apucăm de făcut lucruri. Că nu te invită nimeni să vorbeşti la conferinţe dacă o viaţă întreagă ai fost doar în public şi n-ai făcut nimic altceva.
