M-am trezit foarte târziu. Momentan n-am chef de nimic. Dar mi-am amintit de prietenii de la EvO şi Ziua de după. Şi am început să zâmbesc ascultând-o pe repeat. Urmează sesiunea şi alte chestii naşpa. Până atunci mă bucur de timpul ‘liber’, de căldura din casă şi de linişte.
Audiţie plăcută 🙂
Asta era melodia de dimineaţă în vacanţa de revelion. Se auzea în toată cabana şi dădea trezirea. Chiar şi Gilică se trezea pe melodia asta…
Şi da, ştiu că au băgat-o şi în spotul de la CEC dar despre asta mai târziu.
Am fost aseară la LaserTag cu o mai mulţi bloggeri. Toată chestia a fost organizată de Etherfast. S-a strâns acolo o gaşcă de DaAfacerişti şi am început să ne distrăm. Bobby s-a băgat în echipă cu Lucian şi cei roşii au câştigat de fiecare dată. Iar eu mi-am luat-o rău de tot. Undeva între locurile 15 şi 18.
Pe urmă, am mai furat-o şi la AirHockey (de la Corina, better now? 😛 ) , aşa de control. Şi pentru că se terminaseră jocurile la care puteam să iau bătaie, s-a spart gaşca. Dar o să mai mergem pentru că e amuzant să alergi pe întuneric… ar fi şi mai amuzant dacă n-aş pierde mereu.
A fost foarte mişto dar data viitoare vreau să fiu în echipă cu Luci! :))
În sfârşit un articol mişto pe gsp. Costin Ştucan a scris într-o manieră foarte tare despre arestarea lui Gerrard şi problemele sale.
Cele mai mişto citate:
Mircea Sandu: “Am incredere in institutiile statului, dar sa nu se uite ca sportul e singurul domeniu care mai scoate tara asta in lume”.
Victor Piturca: “Se incearca din nou destabilizarea atmosferei la echipa nationala. Eu nu cred ca Gerrard a lovit!”
Dumitru Dragomir: “Sa lasam Justitia sa-si faca datoria! (…). Oricum, e un abuz al celor care ancheteaza acest caz. Astia sunt nebuni! Chiar nu-si dau seama ca fara Gerrard, nationala n-are nicio sansa sa se califice la Mondiale?!
Articolul complet e aici.
Am primit-o de la Simona şi n-am avut când s-o onorez.
Ce e de făcut în 2009?
1. Hmm… trecem peste punctul 1 deşi am în cap ceva precis 😛 oricum, e de bine :-j
2. Job în advertising.
3. Păstrat toţi prietenii
Ce nu e de făcut în 2009?
1. Intrat cu restanţe în anul 3
2. Pierdut timpul aiurea
3. Enervat oameni dragi
A fost o săptămână aproape de vis alături de nişte oameni foarte mişto. Sincer să fiu am plecat cu regretul că nu pot să am toate persoanele dragi lângă mine de revelion.
Am observat că din 2 în 2 ani am parte de un revelion foarte mişto. Anu ăsta a fost ăla bun. Şi cum s-au strâns multe poveşti, să începem:
Prolog
După cum ziceam şi aici, Eduard este puţin maniac când vine vorba de organizat chestii. Totul trebuie să fie perfect sau cât mai aproape. Şi pentru că ne-am dus departe de civilizaţie, în creierii… dealurilor, undeva pe lângă Slănic Prahova, am renunţat la tehnologie. N-am avut la noi decât două laptopuri, sistem audio 5.1, smartphoneuri, cablu de date pentru aparatele foto şi telefoane, harduri externe…
Desfăşurarea acţiunii
Peisajul superb, condiţii mişto, căţei cuminţi şi timp prea puţin. Pe 30 ne-am făcut 10 şi până la anul nou am ajuns să fim 13. Grătare în fiecare zi, cartofi prăjiţi, veselie şi băutură fix cât să se încingă petrecerea. Shot după shot şi a mers petrecerea. Ne-a făcut Eduard nişte cocktailuri de se mira toată lumea cum de nu e el barman.
În noaptea cu pricina a fost totul atipic. Practic, pentru noi a fost după-amiaza de revelion pentru că la 6 terminasem de mâncat. Şi cum zice melodia de mai jos… era destul de devreme.. şi am început să ne distrăm.
Am ajuns. După aproape o săptămână de vacanţă m-am întors acasă. Şi sunt atât de obosit încât nu sunt în stare să istorisesc într-un mod coerent. Dar mă revanşez mâine cu poveşti multe, poze şi filmuleţe. Pentru că a fost cel mai mişto revelion din ultimii ani. Şi nu ma aşteptam… Dar aşa se întâmplă de fiecare dată.
Mulţumirile şi alea alea tot mâine. Până atunci vă urez: Un an nou! Şi vă lămuresc eu pe urmă care e treaba cu urarea asta speciala :))
Pentru că e anul nou şi nu prea mai sunt ştiri despre seriale, să aruncăm un ochi la cele mai seriale din 2008.
Mad Men ia locul 2 într-un top al celor mai bune seriale din 2008 pentru episodul Meditations in an Emergency.
Cel mai prost episod din 2008 este ”In the Midnight Hour” din Grey’s Anatomy.
Big Brother 9 (ediţia din State) prinde podiumul celor mai proaste seriale.
Episodul pilot din 90210 deschide lista episoadelor jenante din 2008, fiind pe locul 5.
Atenţie: se cere scroll mult şi e posibil să vă plictisiţi
Sumarul anului 2008 din pozele de pe telefon.
Ianuarie
Prima zăpadă
Asta se vrea a fi o recapitulare în vorbe a lui 2008.
Din mai multe motive, 2008 a fost similar cu o vizită la McDonald’s. Nu pot să găsesc o comparaţie mai bună.
În primul rând, la McDonald’s te duci pentru că ţi-e foame. Au cam trecut vremurile în care mergeai acolo ca la ‘ceva bun’. Tot aşa, anu ăsta m-a adus în unele locuri de nevoie. Pentru că nu puteam să văd filmul cu atenţie dacă nu aveam ceva în stomac.
În al doilea rând, stai un pic şi te gândeşti ce ţi-ai dori să mănânci. Comanzi, iar când trebuie să plăteşti, tresari ca şi când n-ai fi comandat tu. Mănânci rapid toate porcăriile pământului (şi eşti 100% conştient că sunt porcării dar le mănânci) şi mergi mai departe. Ce-i drept, uneori te simţi naşpa după un Big Tasty dar nu mai ai ce să faci.
În al 3-lea rând eşti la cumpănă. E genul ăla de activitate pe care nu vrei s-o faci, ştii că nu-ţi face bine dar o faci pentru că îţi e la îndemână. Nu te mulţumeşte că ai băgat chimicale în tine dar măcar nu îţi mai este foame.
Sigur… pe termen scurt poate ţi-a făcut rău, dar pe termen mediu ai scăpat de foame şi asta contează cel mai mult.
A fost un an în care am avut ocazia să comand multe chestii dar la sfârşit a trebuit să le şi plătesc. Din fericire am primit din partea casei nişte dulciuri sub formă de oameni.
Şi chiar dacă n-am avut parte doar de Chicken McNuggets, au mers şi McFishurile, şi DubluCheesurile… că nu e viaţa doar din lapte şi miere făcută. Poate uneori porţiile de cartofi au fost medii când voiam mari şi mari când ar fi ajuns şi mici dar s-a realizat un echilibru.
Deşi per total foarte prost (bun era de la Cafepedia în sus ;)) ) anul ăsta a ţinut de foame. Iar la anu ar trebui să văd de un desert ceva.
E problemă cu brazii ăştia. Cel puţin la noi în familie. Îl alegi, îl cumperi, te dai mare şi tare în faţa familei cu el, miroase a brad săptămâni la rând şi pe urmă trebuie să îl arunci.
Şi mi-am amintit că eu de mic eram puţin ecologist. Nu-mi plăcea partea în care trebuia să trecem la primăvară şi implicit să despodobim bradul. Mă obişnuisem atât de mult cu bradul încât mă apuca plânsu la primu glob scos de mama. Care se uita înduioşată la mine şi mai lăsa o săptămână sursa de mizerie în casă.
Ce-i drept, era şi vremea guvernării PDSR şi nu ne dădeau ei prea multă căldură. Aşa că bradul se simţea aproape ca în mediul natural.
Legenda spune că într-un an am stat cu bradul până în aprilie. Şi încurajată de faptul că venea Paştele, mama m-a trimis la plimbare cu tata şi mi-a aruncat bradul. Am avut un şoc, am plâns dar m-am obişnuit cu ideea. Viaţa e crudă şi doar brazii de plastic supravieţuiesc de la an la an.
Acum, nu rezistă prea mult brazii pentru că a crescut temperatura în casă dar până la jumatea lu ianuarie tot îi păstrăm.
