caldura

IN Casual stuff

Am crescut cu centrală de apartament. Era o necesitate dată mai mult de boala mamei, însă m-am obișnuit să fie cald în casă, peste medie. Nu mai știu exact câte grade erau, dar stăteam mai mereu în tricou. Judecând lucrurile în retrospectivă cred că erau vreo 23 de grade, poate 23.5, însă n-aveam termostat, doar robineți cu termostat și căldura stătea la 4/5.

Când m-am mutat în Tei am nimerit la mai cald. Nu existau robineți, nici repartitoare, așa că nu conta cât de cald e în casă și, oricum, dacă aș fi vrut să mai opresc din căldură n-aveam cum. La un moment dat devenise atât de cald încât deschideam din când în când geamul doar ca să respir. Stăteam în pantaloni scurți și tricou și puneam tot felul de recipiente cu apă pe calorifere ca să cresc puțin umiditatea din casă, mă trezeam des foarte însetat. Probabil că n-are rost să vă spun că vara n-am nicio treabă, abia pe la 35 de grade mi se pare cald. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Dacă avem noroc, această dilemă perfectă a orașului București, care pe deasupra mai e și perpetuă, s-ar putea să ajungă în manualele cursurilor de dezbateri din lumea întreagă.

Pentru că e genul de dilemă excelentă, pentru care se pot aduce atât de multe argumente pro și contra încât ar face deliciul oricărui club de dezbatere. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mă auto-citez dintr-un articol publicat pe 23 februarie, imediat după ce Comisia Europeană a aprobat un ajutor de 254 de milioane de euro pentru reabilitarea sistemului de încălzire centralizată.

Înainte să aplaudăm ca focile, trebuie să luăm în calcul că banii ăştia nu ne vor încălzi cu nimic vreme de 3-4 ani. Oricât de mult s-ar grăbi Primăria Capitalei, toate săpăturile astea vor dura. Iar noţiunea de „conducte principale” presupune că vor fi multe opriri de apă caldă în verile următoare.

Și nu numai că am spus-o eu, dar a anunțat multă lume de-a lungul ultimului an, inclusiv Nicușor Dan, în rarele lui apariții. Citeşte tot articolul

IN Revolte

Căutam azi nişte informaţii privind vreo avarie la mine în zonă, că n-am apă caldă de câteva zile. Noroc cu cabina de duş şi centrala de la birou. 

Şi cum navigam eu pe siteul CMTEB.ro (adică Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti – una dintre zecile de companii aranjate prin schema „Firea”), dau pe homepage peste acest frumos vizual de mai jos. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_189981377_small

Iarna asta am hotărât să nu pun nicio centrală şi să văd cum e treaba cu încălzirea de la RADET. Pe scurt, e oribil. Cred că au fost 10 avarii de când s-a încărcat instalaţia, pe strada asta e ceva nod de întâlnire pentru mai multe conducte, aşa că sunt momente în care apa şi căldura se opresc câte 2 zile, altele în care e oprit totul doar pe timpul zilei. Şi apartamentele oricum se răcesc, pentru că nici noaptea nu ajungi la o temperatură decentă, chiar dacă aeriseşti caloriferul. Nu-mi dau seama de ce ai accepta să stai în frig. Unde mai pui şi că preţul e subvenţionat, deci ar trebui să plătim mult mai mult în teorie.

Iar singura soluţie pe care o văd ar fi implozia RADET-ului. Pur şi simplu să se dizolve această Regie şi să se instaleze centrale de bloc, oamenii să fie forţaţi să facă asta. Chit că se fac centrale de bloc sau de zonă (ştiu că erau ceva propuneri ca punctele termice să găzduiască centrale de cvartal acolo unde e posibil aşa ceva), să se taie de tot această gaură neagră.

Sigur, ar fi probleme cu locurile de muncă şi suma mare pentru instalare, dar zău că e barbarie să trăieşti aşa. Iar chestia asta ar trebui să se întâmple în primăvară, astfel încât oamenii să aibă 6 luni în care să se ocupe de problemă. „Oameni buni, din primăvară RADET mai dă doar apă caldă, iar la iarnă vă descurcaţi. Pe 1 noiembrie oprim de tot şi apa caldă”. Şi gata, ai rezolvat problema într-un oraş întreg.

Foto: Pipes via shutterstock

Meniu