festival

Cred că cea mai importantă idee cu care am plecat de la FITS anul acesta e că trebuie să conving mai mulţi oameni să vină la festival (şi la teatru, în general). 

Mi-aş dori tare mult să nu mai pară că participarea la un festival de teatru e vreo teză de doctorat. De fiecare dată când vorbesc cu cineva despre asta observ un dram de admiraţie care nu mi se pare justificată. Iar atitudinea respectivă apare din cauza oamenilor care încearcă să prezinte teatrul ca pe o activitate elitistă la care nu are acces oricine.

Toţi cei care au experimentat FITS-ul au văzut că atmosfera specială nu are legătură cu elitismul, aşa că fiecare din ei a revenit ani la rând. 

Nu-i băgaţi în seamă pe cei care încearcă să înfăşoare cultura cu o aură de exclusivism, cel mai probabil vor să-şi protejeze statutul special pe care îşi închipuie că îl au. Mergeţi la teatru, mergeţi la festivalul de la Sibiu, anul viitor are loc între 14 şi 23 iunie. Experimentaţi, îndrăzniţi să alegeţi chiar şi spectacolele care par mai ciudate. N-o să vă placă toate, n-o să înţelegeţi mare lucru din unele, dar sigur veţi pleca super impresionaţi de la multe din ele.

Iar dacă spectacolele de teatru nu vă atrag, puteţi alege dans contemporan, circ (de vreo 2 ani sunt nişte spectacole excepţionale) şi spectacole de stradă care vă vor aduce un mare zâmbet pe faţă. Şi odată ce aţi prins gustul, scrieţi cât mai mult despre asta, încercaţi să le arătaţi şi altora cât de accesibilă e această formă de cultură. Nu vă temeţi de criticile specialiştilor care trăiesc în bula culturală. Oamenii sunt cei care vă vor mulţumi pentru că le-aţi deschis ochii.