jurnalism

IN Casual stuff

jurnalism

Să mai dăm şi exemple pozitive, că de alea negative cred că ne-am săturat.

Povestea e aşa: ieri toată lumea dădea share la o chestie legată de vizita lui Iohannis. „Vai, ce tâmpiţi”, „Click aici să vezi o gafă legată de preşedintele Iohannis” bla bla. Click bait.

N-am avut timp să dau click, aşa că am reţinut doar că-i ceva în neregulă legat de o vizită. Nu ştiam unde, nu ştiam care e povestea, ştiam doar că e cu Iohannis şi că e nasol.

Seara, mi-a apărut în newsfeed postarea pe care o puteţi vedea în dreapta. Un scurt rezumat care îndeplinea nişte reguli, răspundea la nişte întrebări simple: ce s-a întâmplat, unde, cu cine. E drept că n-am dat click, informaţia era suficientă, dar asta m-a făcut să apreciez ce se întâmplă cu Adevărul în social media. Că puteau şi ei să facă click-bait foarte bine, toată lumea face.

De-aia am strâmbat din nas când i-a luat lumea apărarea lui Lucian Mândruţă, noul consultant pe social media de la Ringier. Mi se pare super amuzant că în ştirea de pe Pagina de Media s-a dat chestia asta drept exemplu al contribuţiei lui Mândruţă.

IN Casual stuff

jurnalism_jenant

Prosport a făcut live-text de la finala Australian Open. Mai bine zis, a făcut un fel de live-blogging, deşi unui blogger i-ar fi fost jenă să facă glume aşa proaste şi să le publice pe un site mare.

Citiţi fragmentul de mai sus, care n-are nicio legătură cu realitatea. E o glumă nesemnalată ca atare, pe un site care n-are secţiune de pamflet. Nu, n-a fost niciun mesaj legat de Halep, dar un cititor obişnuit vede acel update şi rămâne cu impresia asta.

IN Casual stuff

Credeam că le-am văzut pe toate în materie de content de umplutură. Click aici ca să vezi nimic, intră şi n-o să-ţi vină să crezi, apasă şi vei rămâne uimit. Postările de tipul „poză şi un rând de text care se regăseşte şi în titlu” nu mai sunt suficiente. Acum am început să povestim şi clipuri de pe Youtube.

Concret: agenţia Jazz Communication a făcut clipul de mai jos. Haios, pe o idee care tot circulă de vreo 2-3 ani pe net. Foarte frumos.

Iar cineva de la IQads a avut geniala idee să ia frame cu frame, să pună nişte screenshoturi şi să facă câteva comentarii, multe din ele explicative. Şi vorbim de o publicaţie care cocheta cu ideea de paywall. Nu, nu se pune că e la secţiunea showcase. Dacă îmi arătaţi pe Adsoftheworld vreun clip prezentat în modul ăsta, îl printez şi îl mănânc.

IN Casual stuff, Web

Apropo de toată discuția cu advertorialele marcate care se desfășoară și la noi de vreo juma de an, cei de la New York Times încep săptămâna asta un experiment interesant. Pe lângă redacţia clasică, vor avea şi o redacţie care va produce „native advertising”.

Native advertising, also known as branded content, is information provided by marketers that is designed to look more like the articles it appears alongside.

Branded content e un termen care mi se pare foarte potrivit, şi pe care îl folosesc de vreo 2 ani. De altfel, campaniile de pe acest blog conţin tagul branded.

Cred că experimentul celor de la NYT va răspunde la nişte întrebări legate de reacţia utilizatorilor faţă de conţinutul publicitar marcat. Teoretic, chiar dacă e marcat drept branded content, acest conţinut este valoros, deci merită citit. Totuşi, utilizatorii se feresc cât pot de advertoriale, deci e posibil ca acest tip de conţinut să fie complet ignorat.

Cele mai importante idei:

 The paid pages would have a blue border, and “visually, through design cues, it will be made clear that this is not coming from the newsroom.

The ads will be created by members of the advertising staff. 

IN Caterinci

Când credeai că nu te mai poate mira nimic la jurnalismul românesc, când credeai că mai jos de atât nu se poate, s-a atins o nouă bornă.

Nişte jurnalişti români (posibil de la Sport.ro) s-au apucat să scrie pe CNN şi au pus pe prima poziţie a siteului CNN.com un articol despre prestaţia lui Miley Cyrus la Video Music Awards 2013! Atât de jos a coborât jurnalismul românesc, încât distruge şi publicaţii respectabile din lumea întreagă! 🙂

După cum bine remarcă The Onion, goana după afişări e peste tot. Dar fatalismul mioritic ne împiedică să vedem că problema depăşeşte graniţele ţării noastre. Şi cel mai relevant pasaj cred că e ăsta:

The Miley Cyrus story was in the same top spot we used for our 9/11 coverage.

Later edit: Pagina de Media a luat de bună ştirea de pe The Onion.

IN Casual stuff

Să începem cu o pauză de râs.

Ok, acum vă rog să vă amintiţi când aţi citit ultima oară un articol bun pe EVZ.ro. Eu m-am gândit aseară, am căutat şi prin History în browser şi am găsit vreo 2 articole pe care le-am accesat în ultimele luni. Nu articole mişto pe care să le dau mai departe, pur şi simplu nişte linkuri pe care am dat click!

Articolul apărut pe paginademedia e o resursă foarte mişto de fun. Începând cu declaraţia Simonei Ionescu, redactorul şef al ziarului, care se plânge că ajung prea puţine ziare la oameni şi lumea se bate pe ele. Da, sunt convins că lumea plânge pe la colţuri după Evenimentul Zilei. Mare grijă în caz că v-aţi cumpărat unul dimineaţă, sunt foarte mari şansele să fiţi jefuiţi!

Pe urmă e întreaga argumentaţie care stă la baza paywallului: ziarul face foarte puţini bani şi o duce greu. Dacă The Sun a ridicat paywall pentru că avea conţinut mult video din Premier League şi simţea nevoia să scoată bani cu materialele exclusive, EVZ nu modifică nimic la conţinut (care nu e strălucit) şi cere bani pe el.

Mai mult, din articol ai impresia că abonamentul online va costa 8 euro pe lună + TVA. Ceea ce ar fi enorm, ţinând cont că The Sun percepe o taxă de 8 lire (cam 9 euro jumate) şi oferă rezumate şi goluri din Premier League, oferte de genul „free pass la Odeon IMAX pentru toată familia” ‘+ conţinut. Căutând mai multe informaţii pe net am concluzionat că e vorba de adonamentul pentru print, momentan nu există o ofertă pentru articolele ce vor fi trecute sub paywall.

Teoretic e corect raţionamentul de tipul „taxăm pentru conţinutul online din respect pentru cei care dau bani pe ediţia print”, dar trebuie făcută şi asta cu cap. GSP a ales să publice anumite articole în print pentru a încuraja creşterea vânzărilor. Dacă tu îmi dai oricum articolele pe net după câteva zile, chiar şi contra cost, de ce să mai cumpăr ziarul? Şi de ce le mai zice „exclusiv print” dacă nu vor fi exclusiv în print? Chiar nu înţelegem sensul unui termen?

Paywallul EVZ pare a fi un fiasco total încă dinainte de lansare şi, din păcate, nu va salva din punct de vedere financiar publicaţia. Probabil că o s-o mai ducă aşa 1 an şi pe urmă intră în colaps.

IN Casual stuff

În România nu mai rentează să faci jurnalism de calitate, nu cumpără nimeni. Şi nici când e gratis n-are timp toată lumea să-l citească. Sigur, sunt şi câteva excepţii (DOR, Sub25), dar cred că şi alea se vor stinge la un moment dat.

Însă au mai rămas jurnaliştii, ăia care îşi amintesc cum se făcea meserie pe vremuri. Ăia care mai ştiu vag cum era când făceau câte un interviu, o anchetă sau un reportaj bun. Şi din când în când se mai apucă să scrie chestii mişto, fără porţia de titluri senzaţionale. De obicei publică pe unde apucă, pe la diferite reviste sau prin ziarele care încă mai apar.

Am dat, mulţumită Andrei, peste o serie de articole care intră în categoria asta restrânsă a textelor bune, găsiţi mai jos linkurile. Autor este Viorel Ilişoi, iar publicaţia care le găzduieşte e Jurnalul, ceea ce a sporit surpriza.

Cântarea României, defăimarea Occidentului

episodul 1 – Ţara lui „Merge şi aşa”
episodul 2 – Cetăţean de onoare din întâmplare
episodul 3 – Occidentul, demn de mila noastră
episodul 4 – Sufletul mort al Vienei
episodul 5 – Şunca din seif
episodul 6 – Răzbunarea unui român sărac
episodul 7 – O, ce vacă minunată!
episodul 8 – Trenuri nemţeşti şi alte aroganţe
episodul 9 – Nişte provinciali
episodul 10 – Un vagon numit Europa
episodul 11 – Primire cu câine și sare
episodul 12 – Podișca lui Oprescu
episodul 13 – Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu

Şi cu ocazia asta mi-am adus aminte de Revista Flacăra, despre care am şi scris la un moment dat. Şi care văd ca a fost abandonată, din nou.

IN De soi

m-ratpack2

Foto via

Nu degeaba se spune că e „best magazine piece ever written”! „Frank Sinatra has a cold” este un material din 1966 apărut în revista Esquire pe care abia azi l-am descoperit.

„That night dozens of people, some of them casual friends of Sinatra’s, some mere acquaintances, some neither, appeared outside of Jilly’s saloon. They approached it like a shrine. They had come to pay respect. They were from New York, Brooklyn, Atlantic City, Hoboken. They were old actors, young actors, former prizefighters, tired trumpet players, politicians, a boy with a cane.”

Aveţi grijă că articolul e lung. De fapt, e aşa lung încât în zilele noastre ar fi scos o cărticică numai cu el şi câteva anexe cu fotografii la final. 15.000 de cuvinte şi o poveste impresionantă. Citeşte tot articolul

IN Web

Am parcurs o grămadă de bloguri zilele astea şi, pe măsură ce le punctam, am reuşit să notez câteva idei.

– un blog nu poate să fie şi de business, şi corporate, şi de comunicare (sau poate, dar e mai greu să performeze în toate domeniile)

– nu toţi jurnaliştii care au un wordpress instalat pe un domeniu au „blog de jurnalist”; e ca şi cum ai spune că fotograful X are un blog de fotograf pe care scrie despre fotbal (fără să pună poze).

– există foarte puţini jurnalişti care chiar scriu articole documentate pe blogurile lor, majoritatea au un blog personal şi întâmplător sunt şi jurnalişti. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mircea Meşter (redactor-şef Automarket.ro) e unul dintre puţinii jurnalişti auto care acceptă şi înteleg rolul bloggerilor „civili” (adică nespecializaţi) în contactul cu maşinile. Însă din când în când, lui Mircea i se pune un văl pe ochi şi uită lucruri elementare.

Ieri, de pildă, sublinia că bloggerii au sosit nedocumentaţi la lansarea unui autoturism. Foarte corect, majoritatea bloggerilor ştiau marca, numele noului model şi aveau o idee vagă despre cum arată respectiva maşină. Suficient, din punctul meu de vedere. Asta pentru că era vorba de o lansare la care erau prezenţi jurnalişti auto, bloggeri auto, jurnalişti şi bloggeri. Sper că sesizaţi diferenţa dintre cele 4 categorii.

Câteva idei: Citeşte tot articolul

Meniu