Sfârşit de weekend, început de FITS

Ieri, când lumea se întorcea acasă după o noapte de club, am pus geanta în portbagaj şi am plecat spre Sibiu. N-am reuşit să ajung la primele două zile ale Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, dar m-am grăbit să prind Faust-ul lui Silviu Purcărete – ultimul spectacol important al weekendului.

Ştiam că n-o să-mi placă Faust. Am plecat de acasă cu acest gând, şi am ales să văd spectacolul ca să mă conving. Nu mi-a plăcut „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, nu m-a dat pe spate nici „Undeva la Palilula”. Poate că nu îl înţeleg pe Purcărete, poate că am pornit de fiecare dată cu aşteptări greşite.

Sibiul m-a întâmpinat cu o ploaie duşmănoasă, parcă mai aprigă decât cea de la Bucureşti, şi îmi oferise prea puţin până la începutul spectacolului din Hala Balanţa.

Iar apoi a început spectacolul. Un decor imens, o scenă multi-funcţională, o echipă enormă. Şi o piesă foarte bună, care îţi dă fiori încă din primele minute. Până la vizita în Infernul imaginat de Silviu Purcărete, moment în care totul devine extraordinar (la propriu!) – rămâi cu gura căscată şi nu ştii unde să priveşti mai întâi. Nu numai că n-am văzut niciodată aşa ceva, dar mi-e greu să cred că voi mai vedea prea curând.

Aproape de final îmi imaginam că piesa se va termina brusc, fără aplauze. Că vom fi poftiţi afară din universul lui Purcărete fără să ne dăm seama prea bine dacă am asistat la o piesă de teatru sau totul a fost real. Dar au fost aplauze, minute în şir. Pentru Ofelia Popii, pentru Silviu Purcărete, pentru toată echipa care a pus la cale un spectacol atât de apreciat în lumea întreagă. Dacă vreţi să vă convingeţi, căutaţi pe google „Faust Silviu Purcărete”.

Am plecat buimaci din Hala Balanţa şi cu greu ne-am găsit cuvintele. Nu-mi place să exagerez când vine vorba de piese de teatru sau concerte, nu sunt chiar uşor de impresionat. Dar Faust e altceva. Dacă aveţi ocazia să-l vedeţi, nu ezitaţi. Merită chiar şi un drum de la Bucureşti special pentru asta. Pentru mine FITS s-ar putea încheia de azi, n-am venit degeaba până la Sibiu (dar continuă, din fericire).

Mai puteţi citi câte ceva despre spectacol şi aici sau la Nebuloasa, Nihasa, Anne-Marie, Victor Kapra și Chinezu (revin cu linkuri pe măsură ce publică și ceilalți bloggeri prezenți).