Deşi ne ştiau toţi profesorii isprăvile de prin liceu, puţini erau cei care ne antipatizau. De cele mai multe ori, când făceam vreo boacănă, scăpam cu mustrări sau scurte observaţii din partea profilor. Ba că jucam fotbal pe culoarele şcolii, ba că făceam gălăgie pe holuri în timpul orelor.

Dar era o anumită profă care ne detesta până în adâncul sufletului. Diriginta de la cealalată clasă de filo era profă de engleză şi avea două defecte: 1. credea că e o dirigintă bună şi 2. credea că ştie engleză. Mai mult, avea mereu impresia că îi stricăm copiii. Câteva aventuri cu tipe de la ea din clasă o şi îndreptăţeau să creadă asta. După ce am făcut şi nişte transferuri avantajoase, conflictul – care mocnea de ceva vreme – a izbucnit.

Cred că nu era săptămână să nu ne trezim cu nebuna pe cap, convocaţi la directoare. De fiecare dată scăpam fără nicio mustrare, ba chiar aveam ocazia să-i râdem în nas imediat cum ieşeam. Dar astea erau satisfacţii minore, aşa că într-o zi am găsit răzbunarea perfectă.

Clasele se încuiau la noi în liceu, dar uneori aveai norocul să le găseşti descuiate. Dacă n-aveai norocul să le găseşti descuiate, trebuia să-ţi faci singur norocul şi să faci rost de cheie. Şi cum eram un norocos, făcusem rost uşor-uşor de mai toate cheile importante din liceu. Inevitabil, am făcut rost şi de cheia de la S5, clasa alăturată celei în care ne petreceam zilele într-a 11-a.

Şi pentru că ne plictiseam în pauză, iar profa noastră “preferată” urma să aibă oră acolo, ne-am hotărât să-i facem o mică surpriză. În 5 minute toate băncile erau claie peste grămadă în fundul clasei. Unul filma şi vreo 3-4 băieţi mutau băncile şi scaunele. Când am terminat, clasa arăta ca după război. I-am zis generic “Devastarea” şi am fost aproape s-o punem pe youtube. Când a descoperit surpriza, amica noastră n-a fost la fel de amuzată dar cumva (încă nu ştiu cum) am reuşit să ne abţinem şi să nu izbucnim în râs. Ba chiar am venit să vedem situaţia la faţa locului, revoltaţi de farse copilăreşti. Ulterior am aflat că 15 minute le-a luat celor de la D să pună băncile la loc.

În scurt timp ne-am perfecţionat şi începusem să mutăm şi catedra. Ba chiar şi coşul de gunoi avea un loc bine definit.

Am continuat să devastăm S5 toată primăvara aia şi niciodată n-am fost prinşi (deşi profa ştia că noi suntem şi căuta să ne demaşte). Iar dacă nu se plângeau cei de la D că au obosit să tot aranjeze băncile, probabil că mai făceam asta şi acum. Cheia o mai am…

Colecţia completă de poveşti din Şcoala Centrală aici.