Am avut o grămadă de profi speciali, şi parcă în clasa a 11-a s-au adunat ca la expoziţie. Domnul Yuppy, domnul Iaaaurt, vreo două profe care ne apelau doar cu “mămică“, profa de latină care ne-a pus să semnăm că n-o mai salutăm pe stradă…

Dintre toate profa de Literatură Universală din acel an a reuşit să strângă cele mai multe poveşti. Era oricum o doamnă foarte… aranjată să spunem. Un fel de pitzi spre vârsta a treia care însă se comporta de parcă ar fi avut 30 de ani. Liftinguri, liposucţii, lipoabsorbţii, tot ce se poate face unui corp ca să arate mai bine decât e normal. Un fel de MILF care nu era MILF de fapt.

Problema nu era asta, că doar nu ne apucam să judecăm omul după aparenţe, dar doamna Poetă (i-am zis aşa după ce s-a apucat din senin la o oră să ne spună “ştiţi, eu sunt poetă…” ) chiar nu avea nicio treabă cu literatura universală. La un moment dat trebuia să discutăm Mahabharata, ştiţi voi, ceva operă indiană în sanscrită. Evident, nu citise nimeni integral însă Răzvan, colegul meu de bancă, trecuse de jumatea cărţii. Aşa că s-a apucat să povestească adăugând ceva aprecieri stilistice în punctele esenţiale. Şi tot povestind el, s-a gândit că ar fi mişto să o testeze pe profă, că prea părea ruptă de realitatea literară.

După câteva capitole a început să modifice firul poveştii, să inventeze personaje, să schimbe acţiunea. Profa dădea din cap şi îl aproba zâmbind satisfăcută. Răzvan săracul abia se mai putea abţine din râs, inventa personaje pe bandă rulantă, deja era poet popular şi povestea Mahabharata 2 :)) Profa nu părea să aibă nicio reacţie. La sfârşitul orei abia eram pe la jumatea cărţii aşa că profa l-a oprit ca să-i pună notă. I-a pus 9, pentru că “a încurcat un nume de personaj” iar noi ne-am lămurit că orele de solar şi lifting nu fac pereche bună cu literatura, fie ea şi universală.

Evident, nici doamna Poetă n-a mai fost alături de noi din semestrul următor.

Colecţia completă de poveşti din Şcoala Centrală aici.