Am zburat recent la Timişoara cu un Boeing 737-800, una dintre noile aeronave de la Tarom, ocazie cu care am observat că s-a introdus un sistem AirFi. Nu vă entuziasmaţi, nu e vorba de wi-fi în aer, aşa cum am avut şi eu impresia la început. Sistemul e mai degrabă unul asemănător cu un intranet, iar de aici depinde cum vrei să priveşti lucrurile.

Dacă vrei să hatereşti poţi spune că alte companii de linie oferă wi-fi la bordul avioanelor, unele chiar gratuit în limita a câţiva MB, iar mai apoi poţi sta pe Facebook non-stop dacă ai bani de aruncat pe fereastră.

Dacă vrei să vezi partea bună a lucrurilor, acum există o serie de activităţi cu care îţi poţi petrece timpul la bordul avioanelor Tarom. Iar serviciul e gratuit.

Sistemul este de la Airfi.aero, care oferă aceleaşi servicii pentru o grămadă de alte companii aeriene mai de categoria B sau lowcosturi. Nu e neapărat o mândrie, dar decât nimic cred că e mai bună o astfel de soluţie.

Cum te loghezi? Simplu: deschizi wi-fi-ul, selectezi Air-fi Tarom şi apoi deschizi orice pagină. O să îţi apară un formular care nu sunt convins că e GDPR-ready.

După ce completezi datele, eşti redirecţionat către pagina de start/home.

Ce conţine AirFi pe Tarom?

Jocuri, muzică, filme, reviste, ghiduri de călătorie şi alte 2-3 pagini mai puţin utile. Teoretic, e suficient conţinut cât să nu te plictiseşti pe un zbor de 4-5 ore, cât cred că sunt cele mai lungi trasee de la Tarom. 

Ziare şi reviste – m-a impresionat să văd că erau ediţii la zi din Gazeta Sporturilor şi Capital (care cred că e săptămânal). Newsweek, INC USA, National Geographic, Men’s Health, Harper’s Bazar, Cosmopolitan, Grădina mea de vis, Femeia, Auto Moto Sport, Beau Monde şi încă vreo două. Practic, mai multe reviste decât am citit în ultimii 2 ani. Formatul era asemănător cu PDF, se putea face zoom şi se putea citi foarte uşor totul.

Filme – O selecţie decentă. Ceva film cu Bruce Willis, unul siropos, unul cu bătăi, unul mai spre dramă şi o secţiune pentru copii. Sigur, trăim în epoca în care Netflix îţi permite să descarci un video în telefon şi să te uiţi la el cât eşti în zbor, dar sunt şi momente în care nu ai timp să faci asta, expiră downloadul etc. Aşa că ai o alternativă ca să nu te urci pe pereţi de tot. Filmele se văd destul de bine şi sunt traduse. 

Jocuri – Sunt nişte webgames destul de simple, dar care îţi pot distrage atenţia câteva zeci de minute. Flappy bird, Sudoku, Aloha Solitaire, 3-4 feluri de Mahjong şi altele. În plus, mai e şi un joc de la Coca-Cola, care par să fie sponsori ai acestui serviciu. 

Muzică – Aici am fost chiar impresionat. Există o serie de artişti români, există secţiune de Cat Music International – care sunt tot artişti din RO cu piese străine, rock şi folk, şlagăre, muzică populară, muzică religioasă şi muzică clasică. Cele mai bogate secţiuni: aţi ghicit, şlagărele şi muzica populară. La religioasă cam slăbuţ, sau poate sunt eu prea pretenţios cu muzica religioasă pe care o ascult de obicei. N-aveau prea multe hituri, ca s-o spun într-un mod laic. E arhiva Electrecord, aşa că toată muzica e disponibilă în mod legal. Plus că cine nu vrea să asculte un Gică Petrescu cinstit, un Dan Spătaru sau un Hruşcă?

Mai sunt şi câteva ghiduri de călătorie care cred că sunt cele inserate în revista Tarom în mod normal.

Per total experienţa e una bună, însă doar dacă reuşiţi să vă conectaţi. Eu pe zborul de întoarcere n-am mai reuşit. E drept că eram şi în alt avion (un Airbus), dar nici n-am insistat foarte mult. Însă atunci când merge conexiunea, sistemul se mişcă destul de smooth. Filmele şi muzica rulează ok, fără întreruperi. 

Cum ziceam, pentru secolul în care trăim chestia asta e o glumă. Pentru secolul în care e Tarom de fapt (cu zeci de ani în urmă), e un pas bun spre civilizaţie şi o facilitate în plus.

Bonus: coperta 2 din National Geographic, această superbă mostră de creativitate românească în print. Cătălin Botezatu în rolul lui Indiana Jones. Pentru că de ce nu?