Am intrat zilele trecute în Auchan-ul din AFI Cotroceni şi eram pregătit psihic să stau la o coadă uriaşă pentru câteva produse mici. Magazinul ăla are mereu prea puţine case deschise, aşa că indiferent de oră sunt cozi de cel puţin 5-6 persoane. Partea bună a fost că m-am plimbat pe acolo şi am descoperit câteva case în sistem self-checkout.

E un self-checkout real, nu acel hibrid care a fost implementat acum vreo 3 ani la Auchan Titan. Am trecut şi pe-acolo în urmă cu câteva luni şi remarcam cât de stupid este tot sistemul.

Pe scurt, la Auchan Titan e un semi-self-checkout: la o casă obişnuită unde ţi se scanează produsul, apoi mergi singur la nişte automate de plată şi scanezi un bon, dai banii, primeşti alt bon, apoi scanezi acel al doilea bon (cel fiscal) pentru a ieşi din magazin. Problema e că doar anumite case permit plata cu cardul, aşa că cineva care nu merge frecvent acolo ajunge să piardă mai mult timp cu sistemul respectiv.

În Auchan AFI Cotroceni, e un self-checkout adevărat, adică îţi scanezi singur produsele, le plăteşti şi pleci, fără să interacţionezi cu vreun om. Mă rog, asta ar fi teoria, în practică sistemul mai dă erori, deci un angajat sare dintr-o parte în alta ca să la rezolve, însă probabil că în viitor vor sta mai bine lucrurile. Spre deosebire de ce-am văzut prin Italia şi Franţa, acest self-checkout include şi un cântar în tot procesul, astfel încât să se poată verifica dacă ai scanat corect.

Mai exact, scanezi un produs, este identificat drept Lapte Zuzu la 1 litru, apoi trebuie să-l pui pe cântar. Scanarea ta este confirmată şi mergi mai departe. Scanezi un nou produs, să zicem o bere Carlsberg la 0,5 la cutie, pe care o pui pe cântar lângă lapte. Sistemul verifică în acest mod că n-ai schimbat etichetele (să pui o etichetă de bere pe un vin mult mai scump, de exemplu).

La francezi şi la italieni situaţia era mult mai relaxată, lumea scana produsele, totul se înregistra pe camere (nici măcar paznic dedicat nu aveau pe zona aia), apoi oamenii plăteau şi îşi vedeau de drum. Probabil că furturile sau greşelile de scanare în astfel de situaţii sunt atât de rare încât e mai ieftin să ţi le asumi decât să plăteşti un casier cu tot ce înseamnă asta (salariu, beneficii, bonuri de masă plus alte costuri indirecte gen uniforme, curăţătorie, spaţii de relaxare etc.).

În următorii ani probabil că vom vedea mult mai des implementate astfel de sisteme, chiar şi în România. Sunt tot mai puţini oameni dispuşi să stea pe joburi de casier la supermarket, iar criza forţei de muncă n-o să se termine peste noapte.