Săptămâna trecută a apărut o ştire interesantă, care nu cred că a fost abordată suficient: Uniunea Europeană vrea să oblige Netflix şi Amazon să crească ponderea de conţinut european până la cel puţin 30%. Încă nu s-a dat legea, dar responsabilul unei comisii de tehnologie care a creat proiectul susţine că e doar o formalitate votul din decembrie. Fiecare ţară poate chiar să-şi crească procentul-limită până la 40%, cele 10% procente putând fi ocupate de content local.
Va fi interesant de văzut cum ar face asta Netflix şi Amazon în România, în condiţiile în care televiziunile de la noi sunt conştiente că cel mai mare avantaj al lor este conţinutul local (după cum explica recent Alex Cesnavicius, CEO-ul PRO TV, într-un interviu exclusiv pentru acest blog). Cine o să vândă acel content local cu care s-ar putea completa cei 10%?
O astfel de măsură protecţionistă ar avea un impact dublu:
- pe de-o parte avem aspectul economic evident, pe care cred că îl vizează UE mai mult. Producţii europene înseamnă mult personal european, actori europeni care ar juca în producţii pe care oameni din Uniunea Europeană ar fi interesaţi să le vadă. Banii cetăţenilor UE s-ar întoarce în economia Uniunii indirect.
- pe de altă parte avem aspectul cultural. Europa trăieşte de cel puţin 50-60 de ani sub sfera de influenţă culturală a Hollywoodului. Marile filme americane sunt puncte de referinţă şi pentru europeni, fie că ne gândim la The Godfather, Taxi Driver, Home Alone sau Dallas. Tinerii europeni visează la vieţi precum cei din filmele şi serialele create peste ocean, iar showuri precum Friends n-au „distrus” doar civilizaţia din SUA, ci şi pe cea europeană. Trendul continuă şi azi, iar faptul că televizorul a dispărut de tot din viaţa tinerilor duce la tot mai puţin conţinut local consumat de aceştia (*aici ar fi o steluţă, pentru că cei foarte tineri consumă Youtube). UE ar putea să conserve într-o oarecare măsură cultura europeană printr-o astfel de lege. N-am mai vedea doar liceeni americani, care mănâncă curcan de Ziua Recunoştinţei şi merg din uşă în uşă după dulciuri de Halloween, ci şi alte referinţe culturale europene, în peisaje şi contexte mult mai apropiate de ceea ce cunoaştem.
Întrebarea ar fi dacă cetăţenii Uniunii îşi doresc asta cu adevărat. În contextul unei globalizări tot mai accentuate, ne mai interesează aşa mult păstrarea unei identităţi europene/naţionale? Impresia mea e că exprimările naţionaliste sunt un fenomen marginal (în creştere, dar marginal), în timp ce majoritatea e mai mult fascinată de „visul american” (şi includ aici tot ce ţine de filme, cărţi, reality showuri, muzică şi video games).
Partea proastă e că o lege dată pe procente va fi defavorabilă pentru utilizatori, până la urmă. Astfel de limitări vor obliga Netflix şi Amazon să-şi gândească foarte bine structura de content, astfel că am putea asista la o scădere (sau o stagnare) a numărului de titluri licenţiate pentru Europa.
30% dintr-un total de 100 de filme şi seriale înseamnă 30 de titluri, în tip ce 30% din 20.000 de titluri ar însemna 6000 de titluri europene. Fiecare nou film non-UE apărut ar trebui fie să înlocuiască un alt film mai vechi, fie să vină la pachet cu diferite filme europene mai bune sau mai proaste care să fie adăugate pentru a păstra procentul.
Photo by freestocks.org on Unsplash
5 comentarii. Leave new
Eu cred ca adevarata problema a UE este ca ar cam vrea sa ii taxeze dar nu prea stie cum sa o faca. E la fel si cu marile corporatii Google, Facebook, Microsoft, Apple. Ne baga pe gat subiecte populiste cand defapt problema e alta si e una legitima.
[…] Uniunea Europeană vrea să oblige Netflix şi Amazon să crească ponderea de conţinut european până la cel puţin 30%. […]
Cu ultima știre din Suedia unde Democrații au luat 18% avem o Europa din ce în ce mai măcinată de naționalism. Și unul destul de agresiv. Fenomen marginal? Mi-e teamă că dacă nu-l băgăm în seamă și-l tratăm ca pe ceva marginal o să ne trezim cu niște surprizele peste vreo 5-10 ani.
Cât despre dorința UE, mie îmi pare o prostie, pentru că va da drumul la robinetul cu „hai să facem ceva, nu contează ce, dar să bifăm 30%”
Părerea mea e că nu vorbim de naţionalism în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă de o formă mai soft de xenofobie selectivă.
Toate războaiele din Orientul Mijlociu au adus valurile de refugiaţi în Europa, ceea ce a dus la creşterea partidelor de extremă dreapta, dacă reuşim să rezolvăm o parte din problemele de acolo, e posibil să scadă şi susţinerea extremiştilor, pe principiul vaselor comunicante.
Suedezii nu cred că au vreo problemă cu vecinii norvegieni, de exemplu, aşa că nu pot considera că vorbim de naţionalism în adevăratul sens al cuvântului.
18% e mult, dar cred că e foarte aproape de limita maximă a fenomenului extremist din Europa. Maybe I’m wrong.
A reglementa un serviciu disponibil pe internet este de natura a-i modifica insasi sensul si calitatea, aspect care conduce implicit la modificarea valorii de piata. Cred ca CE face o mare greaeala de politica abordand astfel problemele serviciilor din SUA. De ce nu dezvolta UE/CE o platforma alternativa pe care sa puna ce content vrea? De ce trebuie sa fie mereu abuzivi si sa intervina brutal in business-ul altuia? E ca si cum eu imi deschid magazin de vandut pantofi si tu ma obligi sa vand si rosii proaspete. E pur si simplu aberant si nu protejeaza pe nimeni cu si de nimic. E o masura stupida. Atentie! Nu sunt fan SUA, dar mi se pare ca UE da dovada de primitivism in gandire cu astfel de abordari.