Locuiesc în apropierea unei şcoli, iar luni seară mergeam spre casă, când am observat lumină în câteva clase. M-am oprit, mi-am mărit puţin unghiul şi am observat o profesoară care părea că explică ceva. Nu-i vedeam pe copii, poate că nici nu erau acolo şi erau doar programate şedinţe cu părinţii. Cursuri de post liceală nu sunt, aşa că alte motive nu prea ar fi fost.

Era 19:40 şi eu veneam după o zi de muncă începută pe la 9 şi ceva. Deci nu mă trezisem foarte devreme, nu cărasem pietre de moară, şi cu toate astea eram frânt.

M-am gândit instant la copiii ăia, care încă mai aveau cel puţin 20 de minute de stat la oră, apoi urmau să plece spre casă. E o şcoală generală, deci vorbim de copii sub 14 ani.

Şi mi-am adus aminte că mi s-a întâmplat şi mie de multe ori să am un program atât de prost, încât începeam orele la 13:00 şi terminam la 20:00. Atât în liceu, cât şi în şcoala generală.

La vremea aia înţelegeam. Nu erau suficiente şcoli, un an şcolar avea 10-12 clase (în generală aveam chiar până la M), eram 250 de elevi într-o singură generaţie. N-aveai cum să-i bagi pe toţi într-o singură tură. Însă acum ştiu că sunt 2-3 cel mult 5 clase. De ce nu putem să eliminăm treaba asta cu turele de dimineaţă şi cele de după-amiază? 

Ce mai pot învăţa copiii ăia de la ora 17:00 – 18:00? Dacă un adult ajunge frânt acasă după o zi de lucru pe la 8 seara, de ce trebuie să-i supunem şi pe copii la acelaşi regim?

Ştiu că se pregătesc acum nişte reforme proaspete, gândite de doamna Abramburica, însă cred că am putea să ne concentrăm şi pe aspectele mai practice ale problemei. Măcar să fie odihniţi elevii, dacă profesori care să-i înveţe ceva nu prea mai au.