Casual stuff

IN Casual stuff

cale_ferata

Ţin minte că atunci când eram mic treceam des prin zona Trafic Greu (Strada Progresului) şi îi întrebam pe ai mei de ce sunt şine de tren care traversează şoseaua. Autobuzele, tramvaiele şi maşinile încetineau ca să treacă peste o cale ferată care încă de pe atunci era scoasă din uz. Pe vremea aia încă mai erau întreprinderi pe acolo, Vulcan şi alte câteva chestii industriale, de la care produsul finit pleca în vagoane. Părinţii mei îmi explicau de fiecare dată că nu e nicio gară prin zonă, dar că materialele foarte grele trebuie să fie aduse de o locomotivă etc. etc.

20 de ani mai târziu, astfel de şine de tren împânzesc Bucureştiul, mai ales în ceea ce până acum câţiva ani era periferie. Marile întreprinderi de stat au la câte o poartă astfel de şine de tren. De fiecare dată când s-a asfaltat s-a recurs la tot felul de cârpeli, chiar dacă în 90% din cazuri noii proprietari ai terenurilor şi-au scos calea ferată. Practic, şinele au rămas doar pe spaţiul public, deşi s-a asfaltat de multe ori pe acolo, uneori chiar temeinic. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Instagramerii ştiu despre ce vorbesc, sunt multe momente în care te apucă momentul creativ fix la miez de noapte. Sau pe la 5 dimineaţa, când nu e nimeni pe net. Lumea se trezeşte, pune poze #dinmetrou, şi fotografia ta mişto la care ai lucrat 20 de minute pentru editare se pierde între altele. Aşa că orice instagramer care se respectă editează fotografia când are chef, apoi merge până la pasul de postare şi iese din aplicaţie. Până acum, dacă făceai asta, aveai poza salvată în folderul Instagram (cel puţin pe Android). Well.. not anymore, se pare că ultimul update a scos acest avantaj. Aşa că teoretic trebuie să urci pozele fix atunci când le-ai editat, altfel pierzi tot avântul creativ. Sau ar mai fi o variantă.

Poţi trimite poza unui apropiat, prin funcţia de mesagerie privată. Şi gata, ai rezolvat problema. În felul ăsta, fotografia este, practic, „publicată” undeva şi o poţi găsi în albumul dedicat de pe telefonul tău. Nu rămâne decât să o urci la ora potrivită şi să aştepţi likeurile.

bucharest_walls

Starea naţiunii

question_answer0
IN Casual stuff

tipografie_seo

Tari oamenii de la Andortipo.ro, fac pliante, bannere, roll-up-uri + toate tipurile de producţie publicitară. Printre ele, şi websiteuri + SEO, normal. Aveam eu nişte prieteni care făceau SEO, nu ştiam că, mai nou, asta înseamnă să lucrezi la tipografie.

Partea bună e că au şi transport + montaj GRATUITE! Partea proastă e că nu sunt singurii.

IN Casual stuff

Am trecut prin liceu fluierând. Nu mi-e ruşine să recunosc asta, am avut norocul să fiu stăpân pe materiile umaniste (cele principale), iar la Matematică, Fizică şi celelalte ştiinţe realiste o dregeam cumva (nici cerinţele nu erau atât de stricte). Dar cu biologia era altă mâncare de peşte. Despre doamna Manta am mai povestit, era un profesor pe cât de bun, pe atât de dur. Adică era foarte bună, dar dădea cu tine de pământ dacă nu învăţai. Ţin minte că aşteptam în faţa laboratorului de biologie înainte de prima oră din clasa a 9-a şi am intrat în vorbă cu nişte eleve de-a 10-a, care aşteptau să intre alături, la „Chimie”. Când le-am spus că o aşteptăm pe doamna Manta au făcut nişte ochi mari şi ne-au zis că am cam încurcat-o, dar că e foarte posibil să avem noroc şi să nu o vedem decât în primul semestru, „urmează să se pensioneze foarte curând”. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am primit o mulţime de comentarii şi mesaje legate de problema expusă aici. Concluzia este că sunt dezavantaje mari la ambele soluţii pentru blocul în care locuiesc. Din câte am înţeles, o ţeavă de gaze până la etajul 10 poate costa în jur de 12.000 de lei (eşti obligat să o faci până la etajul 10, chiar dacă tu stai la etajul 1 nu mai e valabil). La asta se adaugă cam 2000 de lei centrala (hai 3000), plus încă vreo 2000 de lei calorifere, ţevi, manoperă, reparaţii. Trec ani până uiţi ce calvar presupune înlocuirea ţevilor şi a caloriferelor prin apartament.

Pentru iarna asta e clar că nu se mai poate face nimic, deja s-a încărcat instalaţia, nu mai dă nimeni aprobare pentru debranşări (apropo, ştiu că la un moment dat mai exista şi o taxă de debranşare, nu ştiu dacă s-a scos).

Centrala electrică nu mi se pare a fi o soluţie validă, câtă vreme e nevoie şi de boiler de acumulare. Din câte am înţeles nu există o centrală care să facă şi încălzirea de apă direct. Iar pe circuitul pe care îl am eu lucrurile pur şi simplu se complică prea mult.

Dar dacă tot a venit vorba, cum rezistaţi, fraţilor, la mila RADETului? Că mie mi se par inumane condiţiile. Am pornit aerul condiţionat, am luat un calorifer electric, dar tot aştept să dea căldură cum trebuie. Sper să supravieţuiesc aşa iarna asta şi mai vedem la primăvară.

IN Casual stuff

De când mă ştiu aud că nu sunt locuri în spitalele româneşti. Există pacienţi care stau câte 2 în pat, există oameni care aşteaptă luni întregi o operaţie, sunt probleme de efectiv, sunt şi probleme de buget. Cunoaşteţi problema.

Şi cu toate astea nu s-a gândit nimeni să facă ceva cu programul ăla afurisit de externări. În continuare, un pacient care are de stat în spital până vineri la ora 20:00 se poate externa abia luni la ora 10:00 (dacă are noroc). Pentru că sâmbătă şi duminică nu se fac externări. Nu-i aşa că e foarte logic să ţii pe mâncare şi cazare nişte oameni ce pot fi externaţi doar pentru că nu ai un doctor care să-şi dea acceptul şi să semneze o foaie de externare? Sunt convins că se pot găsi soluţii pentru ca medicul „de weekend” să fie pus în temă şi să ia o decizie pentru procentul de pacienţi care ar putea fi lăsaţi să meargă acasă mai rapid. Şi salariul acesta suplimentar ar putea fi plătit exact din economia care se face la mâncare, cazare (transpus în personal de curăţenie, lumină) etc.

E o soluţie mică şi simplă pentru una dintre problemele din spitale. Şi sunt convins că ar fi şi altele, mie mi-a sărit în ochi asta pentru că m-am întâlnit cu un astfel de caz recent. Doar că trebuie ca Sistemul să-şi dorească astfel de soluţii.

IN Casual stuff, Liverpool

Ora 10:00, noul antrenor al lui Liverpool povesteşte într-o conferinţă de presă că nu se simte special ca Mourinho, că el e The Normal One.

Fragmentul se viralizează şi e preluat de toată presa. Doar acest Vine a avut, până acum, 1.5 milioane de views. And counting!

Ora 20:00, magazinul oficial al lui Liverpool pune în vânzare tricouri cu „The Normal One”.

normal_one

Le-a luat mai puţin de 10 ore să vină cu ideea, să facă un design, să-l aprobe şi să-l pună în vânzare. ZECE ORE! ĂSTA e real time marketing, nu nişte răspunsuri haioase pe net.

Plus căni, fulare, pahare etc. Dar pentru astea să zicem că au avut vreo 24 de ore la dispoziţie.

IN Casual stuff

shutterstock_157374959_small

(… şi mi-a părut bine)

La concertul de duminică seară aveam bilete fix pe centru, cam prin rândul 10, cât să se vadă perfect o imagine de ansamblu a scenei. În jur numai lume bună, de la Melania Medeleanu până la Tudor Giurgiu şi alte VIPuri, plus alţi oameni care dăduseră nişte sute de lei pe bilete. Printre ei şi clasicii tâmpiţi cu bani care vin la un spectacol şi îşi lasă copilul să mişune prin Sala Palatului cât timp ei îşi văd de concert. Toată lumea o ia razna, ei se bucură de muzică. I-am văzut încă de când m-am aşezat, ştiam care va fi distracţia, m-am bucurat că am pe rândul din faţă o fetiţă ceva mai mare, care se juca cuminte pe tabletă.

Gong 1, gong 2, şi se stinge lumina. Apar pe scenă artiştii, lumea aplaudă, din stânga-faţă se vedea o lumină puternică. „Nu-i nimic, asta mică termină şi ea jocul şi se uită la concert” mi-am zis eu. Şi trece prima piesă. Tipa de pe scaunul din faţa ei se întoarce şi îi face obsevaţie, tipul din dreapta fetiţei (adică cel din faţa mea) se rezuma să se uite insistent. Doamna maică-sa ignora situaţia şi era cu ochii pe artişti. Normal, doar ea nu vedea deloc lumina puternică de la tabletă. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

indaco_foto

Cei de la Indaco s-au mişcat destul de repede şi au trimis zilele trecute un drept la replică legat de acest articol.

Pentru cei care nu au răbdare să citească tot comunicatul dat de ei, varianta scurtă e asta: noi nu dăm în judecată Ministerul Justiţiei pentru că pune legile gratuit, ci pentru că modul în care s-a făcut licitaţia pentru partea de content a acelei platforme este dubios.

Schema descrisă e una clasică: un caiet de sarcini cu tot felul de chichiţe şi contestaţii care nu au fost admise.

Din păcate, pe portalul MJ nu sunt mai multe detalii privind acest proces, aşa că în acest moment nu avem decât dreptul la replică şi articolul de pe Profit.ro (la care nu s-a făcut niciun fel de update şi nici n-am găsit dreptul la replică publicat acolo). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

featyurePoster-Cartea-Superscrieri-600x400

Superscrieri e un proiect care mi-a fost drag încă de la început, acum 4 ani şi ceva. Ţin minte de planul lui Sorin Trâncă pe care îl povestea super relaxat în mansarda Friends şi care, în timp, s-a conturat extrem de bine. După 4 ani de premii pentru cele mai bune scrieri jurnalistice iată că a apărut şi o carte care adună o parte dintre câştigătorii din perioada 2011 – 2014. Cred că e o recompensă foarte bună pentru nişte jurnalişti care în ultimii ani au fost nevoiţi să lucreze într-un mediu care le limita resursele tot mai mult. Materialele pe care au reuşit să le publice sunt o realizare în sine, dincolo de orice premii.

Cartea are vreo 400 de pagini, conţine 24 de materiale de non-ficţiune şi poate fi găsită în librăriile Cărtureşti şi Humanitas la preţul de 45 de lei. Partea frumoasă e că banii strânşi din vânzarea prin librării vor fi folosiţi pentru un Premiu Special la ediţia Premiilor Superscrieri din 2016. Cum ar veni, un premiu al publicului care poate astfel să sponsorizeze competiţia şi care susţine jurnalismul românesc de calitate.

O să-mi iau cartea pentru că sunt o mulţime de articole lungi care zac prin Pocket şi pe care altfel nu voi ajunge să le citesc niciodată.

Cât despre premiile Superscrieri 2015, ele au intrat în etapa de jurizare, înscrierile tocmai ce s-au încheiat. Vom afla câştigătorii pe la mijlocul lunii noiembrie, la Gală.

Meniu