Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Casual stuff

Festivalul Transilvania Gastronomică

question_answer0
IN Casual stuff

Transilvania Gastronomica_Food culture Festival_Coralie de Gonzaga

De parcă n-aş fi ajuns de multe ori la Sibiu anul ăsta, iată că apar noi motive pentru care să merg acolo. Festivalul Transilvania Gastronomică e unul din ele, şi e fix pe tiparul de care vă spuneam, cu evenimentele născute din nimic pe o infrastructură bună.

Între 4 şi 20 septembrie se petrece la Sibiu un regal culinar în parteneriat cu o serie de restaurante foarte bune din oraş. Vor avea loc şi lansări de carte, conferinţă legată de gastronomia din sudul Transilvaniei, sesiuni de live-cooking, întâlniri cu producători etc.

Detalii privin programul găsiţi aici.

Sună extrem de bine „reţetele comunităţilor din Transilvania într-o manieră reinterpretată” şi întâmplarea face că mă voi nimeri prin Sibiu la mijlocul lui septembrie, aşa că sper să prind ceva bucate tradiţionale.

Catalogul IKEA 2015 a pornit spre voi

question_answer0
IN Casual stuff

ikea_catalog

Am câţiva prieteni pentru care catalogul IKEA este o chestiune vitală. Trebuie să-l aibă REPEDE, preferabil imediat după ce apare. Recunosc, nu fac parte din categoria asta, deşi îmi place foarte mult să mă uit pe el şi îl răsfoiesc chiar şi la câteva luni de la lansare.

Pentru mine, catalogul IKEA este ceea ce era catalogul Neckermann pentru părinţii mei: o sursă de inspiraţie, o serie de imagini la care aspiri, cu diferenţa că acum chiar pot merge la magazin să iau unele chestii. Teoretic aş putea să iau tot ce-i acolo, dar câteva nu încap în apatament, iar altele m-ar obliga să arunc mobilă care e foarte ok. Aşa că rămân cu privitul şi cumpăr ba o solniţă, ba o piatră de ascuţit cuţitele, ba un castron de bambus.

Anul ăsta catalogul IKEA pune în centru bucătăriile şi sunt unele care arată absolut bestial. Mereu mi s-a părut cea mai cool treabă un bufet/masă de lucru pe mijlocul bucătăriei. Dar pentru asta îţi trebuie spaţiu, nu glumă.

Tot la capitolul bucătărie IKEA, sunt noutăţi şi în restaurant: somonul nu mai e cu brocolli gratinat, ci cu cartofi, fasole verde şi sos olandez, sucurile nu mai sunt Pepsi, 7Up şi Mirinda, ci unele cu 50% mai puţin zahăr (arome naturale), iar ca desert a apărut iaurtul îngheţat cu gem de merişoare. Chifteluţele de pui şi cele vegetale sunt de ceva timp în ofertă, însă abia acum au intrat oficial.

Catalogul a ajuns deja în unele case şi până pe 1 septembrie va fi distribuit în Bucureşti, Ploieşti şi Piteşti. Online îl puteţi găsi aici, în caz că nu mai aveţi răbdare.

Cât despre noul magazin din zona Policolor (1 Decembrie), reprezentaţii IKEA au zis că tocmai s-a dat aprobarea pe planul urbanistic zonal şi probabil că urmează să înceapă construcţiile.

Cât ar trebui să dureze un teasing?

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Pe la sfârşitul lunii trecute am văzut un Sponsored Story cu ceva fast-food grecesc de pe la Tineretului. Gyrosul arată foarte bine, poze bune, grafică mişto, ne place. Dar stai aşa că nu s-a deschis încă, e doar teasing. Ok, păi cică se deschide în curând.

Trec zilele, uit de Gyrosul din Tineretului, plec la Alexandria, mănânc acolo o shaorma absolut decentă în miez de noapte, revin la Bucureşti şi dau peste anunţul cu gyros de la Makis. Trece pofta de gyros, mergem înainte. Astăzi văd iar reclamă cu La Makis şi gyrosul apetisant. Ok, s-a deschis? Nu, tot „în curând”. Păi cât de curând? Aflu din comentarii că e gata pe 15 septembrie. Adică la 2 luni după ce s-a postat anunţul de teaser. Timp în care reclamele alea au rulat şi au rulat şi i-au umplut buzunarele lui Mark Zuckerberg. Citeşte tot articolul

De ce mai există Hala Obor?

question_answer0
IN Casual stuff

hala_obor2

Am ajuns săptămâna trecută pe la Obor după vreo 7-8 ani. Când eram mic mergeam acolo foarte des cu bunicul, care lua o plasă textilă, îşi punea o şapcă plată pe cap şi pornea cu viitorul blogger de mână într-o plimbare de 2 staţii. De cele mai multe ori trebuia să cumpărăm nişte zarzavaturi, poate un kilogram de cartofi, nişte roşii. Mereu pierdeam cel puţin 2 ceasuri pe acolo, pentru că bunicului îi plăcea să se uite. Şi mă uitam şi eu cu el, la oameni şi la vitrinele cu carne, cu brânză şi cu peşte, toate ticsite cu produse în Hala Obor. Imaginile şi mirosul mi s-au întipărit în minte deşi la vremea aia aveam 5-6 ani. Era prin ’93-’94 şi cred că bunicului îi plăcea pur şi simplu să vadă vitrine pline, după atâţia ani în care le văzuse goale.

Când am intrat în Piaţa Obor am avut o surpriză extrem de plăcută, în primul rând pentru că am lăsat maşina în parcarea subterană (2 lei ora, curat, acces cu liftul direct în piaţă) şi în al doilea rând pentru că totul e foarte civilizat. Au trecut 5 ani de când s-a deschis noua piaţă Obor şi totuşi arată în continuare foarte bine. Comercianţii sunt de toate felurile, unii mai coloraţi, alţii mai producători, ai de unde alege. La etaj sunt o grămadă de magazine cu brânză şi carne, care credeam că s-au mutat din Hală. Aşa am ajuns să mă întreb ce-o mai fi acolo, eram aproape convins că s-a închis. Citeşte tot articolul

California 50’s Diner

question_answer0
IN Casual stuff

 

california_diner

Lipit de El Grande Comandante, pe Strada Viitorului, a răsărit un bistro interesant. L-am observat acum vreo 2 luni, dar n-am avut timp să intru şi să beau o citronadă, aşa că am tot amânat să scriu despre el. Până zilele trecute, când m-am dus chitit să intru şi să-mi fac o idee, atras de interiorul ce părea foarte mişto. Până la urmă n-am mai intrat, diner-ul este închis până pe 31 august. Vestea bună e că odată cu acest concediu al lor mi-am amintit că s-a terminat pauza la Cofetăria Alice, deci pot să-mi iau o  prăjitură până deschid aici.

California 50’s Diner reproduce destul de exact un diner american din anii ’50-’60. Dinerul este echivalentul american al pubului în perioada aia şi avea drept variantă „fast-food” restaurantele drive-in.

Din ce-am văzut în poze, la California 50’s Diner există şi un tonomat, chelneriţe pe role, tot tacâmul. Meniul e decent, pe net scrie că s-ar mânca bine. Încerc în septembrie şi revin, sper doar să nu se închidă până apuc eu să merg acolo, ştiu că locul respectiv are un vad destul de prost şi s-au tot schimbat restaurante acolo de-a lungul anilor.

Nu câştigi

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Dacă m-au învăţat ceva anii ăştia de blogosferă, sigur ţine de momentele în care trebuie să renunţi la o dispută. Sunt oameni cu care pur şi simplu nu ai cum să câştigi. Oameni care sunt mereu dispuşi să meargă un pas mai jos, să aducă în discuţie o beţie veche, un comentariu scris la mişto, o greşeală pe care ai făcut-o. Iar dacă tu ai făcut greşeli atunci, înseamnă că n-ai dreptul să reclami greşelile lor de acum. E metoda pumnului în gură, ce se aplică de ani de zile. Orice spui poate fi folosit împotriva ta. Aşa că mai bine nu mai zici nimic şi îţi vezi de treabă.

Nu e totul lapte şi miere

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

IMG_1374

Aţi citit şi, cu siguranţă, o să mai citiţi poveşti mişto de la Ideo Ideis 10. A fost la fel de frumos ca în fiecare an, am mai contribuit la o vară memorabilă pentru vreo 300 de liceeni, am făcut să fie bine. Totuşi, trăind în bula asta care durează vreo 10 zile, ai impresia că nimic rău nu se întâmplă şi nici nu se poate întâmpla. Însă anul ăsta am aflat de oamenii care fac rău, fie că vor sau nu.

Chiar dacă pare că e o explozie de energie şi fericire, chestia asta se aplică doar în bula noastră, iar în afară sunt oameni care au făcut tot felul de eforturi pentru ca festivalul să nu se întâmple, sau ca anumite trupe să nu ajungă acolo, sau ca unii puşti să se lase de teatru.

Ai zice că strângem la Alexandria an de an vreo 200 de adolescenţi din toată ţara care sunt preocupaţi de teatru, de artă, de muzică, tineri pe care îi putem numi elite. Iar elitele ar trebui sprijinite, încurajate să-şi urmeze pasiunile, nu puse la colţ pentru absenţe. Citeşte tot articolul

Bacşişul: când îl dăm şi când nu?

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

shutterstock_223702975_small

Am un prieten cu care dezbat foarte des problema bacşişului. Când, cât şi cui ar trebui dat. Omul dă câţiva lei în plus doar atunci când situaţia o cere, de obicei când e la masă cu nişte oameni asupra cărora nu vrea să facă o impresie proastă. Dar în principiu refuză să lase bacşiş pentru că astfel i-ar încuraja pe patronii de restaurante să ofere salarii mici angajaţilor. Am auzit de multe ori justificarea asta, uneori de la oameni care, de fapt, sunt pur şi simplu foarte zgârciţi 🙂

Mi-am adus aminte de problema asta recent, când am primit un pachet şi cineva m-a întrebat de ce nu i-am lăsat ceva curierului.

Din punctul meu de vedere există două tipuri de situaţii: alea în care cineva face o muncă pentru care e plătit, fără să-mi aducă nimic în plus şi alea în care cineva îmi face un serviciu special. Fie că zâmbeşte la bancurile proaste pe care le spun la ora 2:00 într-un restaurant, fie că îmi aduce Cola doar cu 3 cuburi de gheaţă şi 2 felii de lămâie, fie că îmi cară un frigider ce trebuia adus doar până la scara blocului. Citeşte tot articolul

Mindfuck

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

Deşi sunt rupt de realitatea virtuală (pun intended), am văzut câteva discuţii de la Untold. Şi am văzut cum se bat cu pumnul în piept clujenii pentru ceea ce s-a întâmplat acolo.

Oricum clujenii au acest talent de a se simţi extrem de importanţi, dar parcă acum s-a depăşit orice aşteptare. Pentru cei care au trăit într-o peşteră în ultimele 2-3 săptămâni, trebuie să ştiţi că la Cluj s-a făcut un festival de muzică. Mare, pe bani mulţi, cu tot sprijinul posibil de la autorităţi. Cu sponsori, cu planete aliniate, cu artişti mari, cu oameni veniţi din toată ţara.

Un eveniment executat corect din câte am înţeles. Dar un eveniment pe care, în euforia momentului, mai mulţi clujeni îl numesc „evenimentul anului”. Băi fraţilor, aţi avut un eveniment în care s-au băgat bani grei, fără scopul de a ieşit vreun mega profit din asta. Şi apoi v-aţi apucat să comparaţi cu chestii gen Electric Castle. Altă atmosferă, altă muzică, alt target. Doar de dragul de a zice „da, deci noi suntem cei mai tari!”. Şi e ciudat că am văzut oameni cu capul pe umeri implicându-se în disputa asta.

Dragilor, cel mai probabil că nu se va mai face anul viitor. A fost un one-time-only la care au sărit cu bani atât primăria/consiliul local, cât şi o grămadă de sponsori. E normal ca ei să comunice cu cel mai şi cea mai. Dar chiar să crezi asta? Cât de semeţ să fii?

Probleme banale: pâinea

question_answer5 comentarii
IN Casual stuff

shutterstock_200496785_small

Pe vremuri, toată lumea care venea în vizită în Militari lăuda pâinea de calitate superioară ce se servea la fiecare masă. Proaspătă, legată, franzelă românească, asemănătoare cu pâinea aia care se făcea la fosta fabrică Plevnei. Pentru cei care n-au avut ocazia să o testeze, pâinea de la fabrica Plevnei era bună ca o friptură. Şi, spre deosebire de altele, se menţinea proaspătă mai multe zile. Iar când te obişnuieşti cu binele, nici nu-ţi mai dai seama că există oameni oropsiţi pe lumea asta. Nu realizezi că sunt oameni care mănâncă pâine veche de 2 zile mai mereu. Pur şi simplu nu iei asta în calcul.

Din păcate, soarta m-a făcut să devin unul din acei oameni. Zona în care locuiesc e înconjurată de mici magazine de cartier. Cred că sunt vreo 10 astfel de magazine, inclusiv un Non-Stop care închide la ora 23:30 (da, e un cartier mai special). La toate găseşti aceeaşi pâine de proastă calitate, cred că e franzelă TITAN. Şi nu doar că pâinea e proastă, dar numărul mare de magazine în care se vinde o face să fie şi mai proastă. 2 pensionari cumpără dintr-un loc, 2 din altul, corporatiştii se opresc la alt magazin, iar rafturile sunt mereu pline, pentru că pâinea vine o dată la 3 zile. Citeşte tot articolul

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu