Casual stuff

IN Casual stuff

revolta

Zilele trecute am avut neplăcuta surpriză să citesc revolta unei domnişoare antreprenor. Care primise câteva comentarii nasoale de la nişte oameni pe pagina de Facebook a afacerii şi s-a gândit să se descarce pe profilul personal. Numele şi businessul sunt mai puţin importante, ce mi s-a părut total deplasat e modul în care a aruncat în derizoriu munca la patron.

Din păcate, sunt o mulţime de astfel de antreprenori români care se simt superiori doar pentru că au făcut un SRL şi semnează nişte facturi la final de lună. Ba chiar îi privesc cu dispreţ pe „sclavii” care stau pe plantaţia unui patron. Şi aici sunt două probleme:

  1. Ajung să-şi trateze urât angajaţii, poate chiar inconştient. Pentru că aia e părerea lor despre cei care se angajează „să slujească” la patron, nişte rataţi care n-au fost în stare să facă un business.
  2. Chiar simt în sufletul lor că sunt superiori faţă de toţi cei din jurul lor.

And that’s why we don’t have nice things. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

gara_keleti

Dacă tot vizitez ”cealaltă capitală”, am trecut și pe lângă gara Keleti, ca să mă conving dacă m-a mințit și pe mine televizorul sau situația chiar e critică.

În jurul gării, marți seară era pace și prietenie, cred că am zărit vreo 20-30 de imigranți tolăniți pe jos, cu bagaje multe și care păreau să locuiască acolo provizoriu. Nu știu unde au dispărut miile de oameni despre care am auzit la TV, am înțeles că s-ar fi închis granițele dintre Serbia și Ungaria & Austria și Germania. Poate că autoritățile maghiare au situația sub control în acest moment, cert e că ungurii din Budapesta nu păreau să aibă vreo apăsare. Viața își urma cursul firesc pe ambele maluri ale Dunării, fără să fie semne că oamenii s-ar reface după vreo invazie.

Totuși, altceva mi-a atras atenția: la cele câteva sute/mii de imigranți sirieni și de alte neamuri, lângă gara Keleti erau instalate fix 7 toalete ecologice. ȘAPTE. Nu intru în alte discuții, dar aș înțelege de ce erau oamenii ăia supărați dacă aveau o toaletă la câteva sute de oameni. Mi-e greu să cred că au fost instalate mai multe toalete și apoi le-au luat imediat ce s-a aerisit treaba. De ce mai vorbim despre deschiderea Europei dacă ei n-au pus nici măcar niște toalete acolo?

Jumătate de PLAIX

question_answer0
IN Casual stuff

S-a dus și ediția a 10-a de PLAI, iar anul ăsta chiar cred că s-au aliniat planetele. N-a plouat, lumea a venit în număr foarte mare sâmbătă, artiștii care au urcat pe scenă au sunat aproape perfect (nu știu cine se ocupă de instalațiile de sonorizare la PLAI, dar cred că e mare meșter).

În timp ce mă plimbam zilele trecute prin Muzeul Satului Bănățean mă gândeam că nu am parte decât de o jumătate din experiență, din ceea ce înseamnă PLAI. Și nu pentru că n-aș fi avut acces la ceva, ba din contră, organizatorii au permis presei să vină și în backstage, ne-au luat în gazdă și ne-au tratat excelent, ca în fiecare an. Doar că PLAIul nu înseamnă 3 zile de concerte și activități culturale, ci luni de muncă. Eh, munca aia, fiorul de voluntar mulțumit că a pus umărul la ceva frumos mi-a lipsit mie. Știu feelingul de la Ideo Ideis și mă uitam cu o mică urmă de invidie la voluntarii care se plimbau fericiți prin Muzeul Satului Bănățean, cu zâmbetul ăla tâmp pe care l-aș recunoaște oriunde. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sunt 4 turnee de Grand Slam în fiecare an. O ediţie de Champions League, nişte preliminarii de Campionate Europene sau Mondiale, câteva meciuri de handbal feminin, vreo câteva finale de dublu masculin. Olimpiadele se desfăşoară odată la 4 ani, total neinspirat aş zice. S-ar vedea şi gimnastica românească mai mult.

Toate sunt prilejuri excelente pentru iubitorii sportului de performanţă. Cu accent mai mult pe „performanţă” şi mai puţin pe „sportului”. Iar performanţa poate să fie şi una sugerată, fără legătură cu realitatea din teren. Uitaţi-vă la recentul exemplu al naţionalei de fotbal în jurul căreia s-a născut o efervescenţă total gratuită. Hai să susţinem naţionala pentru că e aproape de o performanţă: calificarea la un european.

De Simona Halep şi valurile de susţinători apăruţi la fiecare semifinală de Grand Slam nici nu mai vorbesc, deja mă oboseşte subiectul. Nu de alta, dar chiar e nedrept ca atâţia oameni să capitalizeze pe imaginea fetei ăsteia când are nişte rezultate notabile şi să o uite când are perioade în care câştigă „doar” turnee Premier Mandatory sau Premier 5.

Îi apreciez de 100 de ori mai mult pe amărâţii care merg non-stop la meciurile naţionalei de rugby şi o susţin necondiţionat (fără să aibă super performanţe) decât pe oportuniştii extrem de vocali din jurul Simonei.

IN Casual stuff

shutterstock_280605647_small

Auchan a anunţat zilele trecute că se pregăteşte să testeze un soi de sistem de self-checkout în hypermarketul din Titan. Pentru început va fi un semi-self-checkout, în sensul că o angajată Auchan va scana produsele, urmând ca cetăţeanul să-şi facă singur plata. Dacă lucrurile merg bine, se va trece la a doua etapă a testării, adică self-checkout clasic.

Prima dată am văzut sistemul ăsta acum câţiva ani într-un Carrefour din Franţa şi mi s-a părut uşor suspect, eram convins că îţi trebuie un card de membru sau altceva pentru a folosi acele case. Sistemul self-checkout presupune ca orice cumpărător să poată merge la anumite case dintr-un supermarket, să-şi scaneze singur produsele adunate în coş şi mai apoi să plătească cu cardul. Un studiu al IBM ne zice că în martie 2015 se estimau a fi vreo 468.000 de astfel de case de marcat la nivel mondial. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

festivalul_ambasadelor

Marţi a început prima ediţie a Festivalului Ambasadelor, un eveniment menit să prezinte bucureştenilor bucăţi din diverse culturi ale lumii.

Până acum au avut loc expoziţii de pictură şi fotografie la Biblioteca Naţională, proiecţii de film la Cinema Studio şi o serie de spectacole în Parcul Lumea Copiilor (Tineretului).

Astăzi mai puteţi prinde o mulţime de lucruri interesante. În Parcul Lumea Copiilor are loc un fel de târg la care au standuri următoarele ţări:

Africa de Sud, Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belgia, China si Institutul Confucius, Cipru, Cuba, Delegatia Valonia-Bruxelles, El Salvador, Emiratele Arabe Unite, India si Centrul Cultural Rabindranath Tagore (Namaste India), Indonezia si Centrul Cultural Indonezian, Iordania, Irlanda, Japonia si Centrul de Studii Romano-Japoneze”Angela Hondru”, Malaezia, Marea Britanie si British Council, Maroc, Organizatia Internationala pentru Migratie, Pakistan, Palestina, Peru, Reprezentanţa Comisiei Europene, Romania, Rusia si Centrul Rus de Stiinta si Cultura, Siria, Spania, SUA, Tunisia, Turcia, Ungaria, Uruguay, Asia Fest.

Din ce-am înţeles, fiecare stand prezintă diferite meşteşuguri, artă tradiţională, gastronomie şi multe altele.

Azi şi mâine găsiţi la Galateca şi o expoziţie a culturii sud-coreene – „Hands of Koreea”.

Programul complet este aici, intrarea e liberă.

Fotografii din zilele trecute pe pagina de Facebook.

IN Casual stuff

shutterstock_153792437_small

Zilele trecute a apărut un top al viralităţii printre vloggeri. Era cât pe ce să mă fac de râs şi să nu ştiu cine sunt băieţii de pe primul loc. Norocul meu a fost că vorbisem recent cu puştiul unor prieteni de familie care mi-a explicat că Mickey Hash e expirat, şi că ăştia sunt the shit acum. Iar cifrele nu-l contrazic.

Şi aici intervine problema cu vloggerii. Nu, faptul că au publicul format din puştani fără venituri nu e marea problemă, ci că depind foarte mult de factorul viralizare. Când puştimea se plictiseşte de vloggerul X trece mai departe la următorul hit. Tot un vlogger, doar că unul care poate să imite 4 voci, nu doar 3, se strâmbă mai frumos sau înjură mai mult.

Nu cred că vloggerii sunt o modă trecătoare, mai ales ţinând cont de modul în care consumă generaţia tânără media (în blocul în care stau locuiesc nişte puştoaice care se „joacă” în felul următor: se strâng la parter pe casa scării, unde e mai răcoare, şi se uită la videoclipuri pe tablete şi telefoane ore în şir). Însă cred că va fi întotdeauna un mediu cu multe oscilaţii la vârf, în funcţie de preferinţele publicului. Nu e ca la bloguri, să citeşti 5-10 şi să culegi idei diverse, aici mai degrabă înlocuieşti un vlogger cu altul. Sigur, după un val de viralizare rămân nişte zeci de mii de subscriberi, însă ceea ce cred că e decisiv e decizia privitorului de a da sau nu share. Adică exact mecanismul prin care e posibilă viralizarea.

Foto: Viral via shutterstock

IN Casual stuff

shutterstock_144074371_small

Zilele trecute am trecut din nou pe lângă un accident cu victime în zona Semănătoarea. Maşina, un BMW cu număr de Ialomiţa, era oprită cam la 20 de metri de locul impactului, marcat cu un triunghi reflectorizant şi o siluetă desenată cu creta pe asfalt. Tot acolo erau şi nişte pete de sânge. Din păcate, este al 3-lea accident pe care îl văd în ultimii ani în zona respectivă, niciunul pe trecerea de pietoni. Din câte am aflat, victima ar fi supravieţuit, dar cred că va regreta toată viaţa că a trecut strada neregulamentar. Discuţii de tipul „şoferul avea viteză”, „nu a fost atent” nu îşi au rostul, locul pietonilor nu este pe şosea, iar în Bucureşti sunt mult prea mulţi care încalcă regulile.

Problema e că nu avem un sistem de educaţie rutieră pentru pietoni şi nici amenzi usturătoare care să-i mai disciplineze. Îmi propun de câţiva ani să fac ceva legat de educaţia rutieră, însă până acum n-am avut timpul necesar, cred că ar trebui elaborat un plan pe termen lung, pentru că direcţia în care se îndreaptă lucrurile va duce la mult mai multe accidente. Sigur, în Bucureşti se circulă haotic, există accidente, unele chiar grave, însă cele mai multe cazuri au drept urmări doar nişte table îndoite. Însă impactul dintre o maşină şi un pieton se va sfârşi mereu prost, indiferent de viteză. Tata a fost lovit de o maşină pe trecerea de pietoni acum vreo 20 de ani şi a stat imobilizat la pat câteva luni (şoferul a depăşit coloana prin stânga refugiului într-o staţie de tramvai şi de acolo a venit). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

20140318_liverpool_reuters

Au reînceput toate campionatele de fotbal din Europa, ba chiar au avut loc şi primele meciuri de cupă. Zilele trecute am fost surprins să văd că DigiSport transmite mai multe meciuri din Cupa Ligii Angliei şi m-am gândit că ar fi utilă o listă cu meciurile pe care le putem vedea la TV în acest sezon.

Premier League – La fel ca anul trecut, meciurile din campionatul Angliei sunt împărţite între Eurosport şi DolceSport. Eurosport are 3 opţiuni din 5, mai exact 1, 3 şi 5 (în funcţie de importanţa partidelor). Adică derbyurile etapei vor fi mereu pe Eurosport, al doilea meci ca importanţă va fi pe Dolce şi tot aşa. Din păcate Eurosport HD încă nu transmite Premier League în România. Am întrebat reprezentanţii postului şi nu mi-au dat un termen privind momentul în care vom vedea la calitate înaltă meciurile respective. Pe DolceSport 1 şi 2 există variante HD, doar că uneori, când programul e foarte aglomerat, meciurile se mută pe Dolce 3 şi 4, care sunt disponibile în pachete extra şi nici nu au HD. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_302859155_small

Sper că nu sunt singurul om de pe lumea asta care să aibă o problemă cu cărucioarele murdare din hypermarketuri (altfel ar însemna că m-am transformat într-un bătrânel nemulţumit şi nu ne dorim asta).

Am observat problema la majoritatea magazinelor mari din Bucureşti, cărucioarele sunt absolut mizerabile după câţiva ani de folosire şi nimănui nu pare să-i pese. Sunt, până la urmă, nişte fiare care uneori stau în ploaie şi ger, peste care se varsă tot felul de alimente etc. Dar cât de greu e să le vopseşti o dată pe an? Nu zic să le înlocuieşti, dar măcar să le vopseşti. Citeşte tot articolul

Meniu