Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Casual stuff

Mindfuck

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

Deşi sunt rupt de realitatea virtuală (pun intended), am văzut câteva discuţii de la Untold. Şi am văzut cum se bat cu pumnul în piept clujenii pentru ceea ce s-a întâmplat acolo.

Oricum clujenii au acest talent de a se simţi extrem de importanţi, dar parcă acum s-a depăşit orice aşteptare. Pentru cei care au trăit într-o peşteră în ultimele 2-3 săptămâni, trebuie să ştiţi că la Cluj s-a făcut un festival de muzică. Mare, pe bani mulţi, cu tot sprijinul posibil de la autorităţi. Cu sponsori, cu planete aliniate, cu artişti mari, cu oameni veniţi din toată ţara.

Un eveniment executat corect din câte am înţeles. Dar un eveniment pe care, în euforia momentului, mai mulţi clujeni îl numesc „evenimentul anului”. Băi fraţilor, aţi avut un eveniment în care s-au băgat bani grei, fără scopul de a ieşit vreun mega profit din asta. Şi apoi v-aţi apucat să comparaţi cu chestii gen Electric Castle. Altă atmosferă, altă muzică, alt target. Doar de dragul de a zice „da, deci noi suntem cei mai tari!”. Şi e ciudat că am văzut oameni cu capul pe umeri implicându-se în disputa asta.

Dragilor, cel mai probabil că nu se va mai face anul viitor. A fost un one-time-only la care au sărit cu bani atât primăria/consiliul local, cât şi o grămadă de sponsori. E normal ca ei să comunice cu cel mai şi cea mai. Dar chiar să crezi asta? Cât de semeţ să fii?

Probleme banale: pâinea

question_answer5 comentarii
IN Casual stuff

shutterstock_200496785_small

Pe vremuri, toată lumea care venea în vizită în Militari lăuda pâinea de calitate superioară ce se servea la fiecare masă. Proaspătă, legată, franzelă românească, asemănătoare cu pâinea aia care se făcea la fosta fabrică Plevnei. Pentru cei care n-au avut ocazia să o testeze, pâinea de la fabrica Plevnei era bună ca o friptură. Şi, spre deosebire de altele, se menţinea proaspătă mai multe zile. Iar când te obişnuieşti cu binele, nici nu-ţi mai dai seama că există oameni oropsiţi pe lumea asta. Nu realizezi că sunt oameni care mănâncă pâine veche de 2 zile mai mereu. Pur şi simplu nu iei asta în calcul.

Din păcate, soarta m-a făcut să devin unul din acei oameni. Zona în care locuiesc e înconjurată de mici magazine de cartier. Cred că sunt vreo 10 astfel de magazine, inclusiv un Non-Stop care închide la ora 23:30 (da, e un cartier mai special). La toate găseşti aceeaşi pâine de proastă calitate, cred că e franzelă TITAN. Şi nu doar că pâinea e proastă, dar numărul mare de magazine în care se vinde o face să fie şi mai proastă. 2 pensionari cumpără dintr-un loc, 2 din altul, corporatiştii se opresc la alt magazin, iar rafturile sunt mereu pline, pentru că pâinea vine o dată la 3 zile. Citeşte tot articolul

Mania persecuţiei la antreprenorul român

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Am un respect deosebit pentru orice om care ia calea antreprenoriatului, mai ales dacă alege să facă asta în România. Îi caut cu disperare în jurul meu şi încerc să fur cât mai mult de la fiecare. Cei mai mulţi sunt oameni de toată isprava, dar mi s-a întâmplat să dau şi peste specimene care au impresia că fac lumii întregi o favoare pentru că s-au apucat ei de antreprenoriat. Oameni care consideră că nimeni n-are dreptul să critice un produs dacă n-a muncit la el. Eh, gigeii ăştia pe care i-am întâlnit virtual zilele trecute sunt dincolo de orice limită.

Faptele: un prieten de pe Facebook laudă ceva business mic cu roşii bio. Că sunt bune, că sunt crescute în pământ bun, că sunt ca pe vremuri. La care eu i-o arunc amical: Hăhăhă, bă, roşiile nu cresc în pământ, că nu sunt cartofi! Doar că n-am zis-o direct aşa, că nu suntem sălbatici. Ce înţelege antreprenorul român persecutat? Că neg „biodiversitatea” din roşiile lui. Răspunsurile cu roşu sunt ale specimenului. Nu dau mai multe detalii pentru că respectivul prieten de pe Facebook chiar nu are chef de scandaluri, iar ăia sunt total demenţi, o să vă daţi seama din răspunsuri (am înţeles că soţul şi soţia folosesc împreună acelaşi cont de Facebook).

Recapitulăm: un om face reclamă la un produs. Cineva de pe Facebook face o glumă care are legătură tangenţială cu produsul. Patronul face spume şi sare pe ăla cu gluma.

Aveam o mega poftă de roşii când am văzut postarea iniţială, mi-a trecut instantaneu după comentariile alea. Dar mi-a dovedit el că are roşii bio? Mi-a dovedit.

When I grow up

question_answer0
IN Casual stuff

030

Vreau să am o casă de-asta. Nu am de gând să stau în ea, nu-s nebun, e mai mare păcatul să faci tocăniţă de cartofi în bucătăria aia deschisă. Aia e doar o casă bună de adus piariste şi fotografi care să facă poze mişto. Cred că şi proprietarul tot la asta o foloseşte, iar în timpul liber locuieşte într-un apartament semi-decomandat în Berceni. Cel puţin aşa îmi imaginez eu ca să-mi fac curaj.

Întrebarea mea în acest moment este: are menajeră sau nu? Şi dacă nu, cam cât îi ia să facă curăţenie. Că eu ştiu cât durează să faci în două camere, o bucătărie şi o baie, şi vă zic sincer că nu prea mai e timp de mers în Fratelli sâmbătă seară.

Norocosul care a văzut casa asta live şi i-a făcut poze este Cătălin Georgescu.

Obiective pe termen lung

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

În 2008 l-am avut tutore la Şcoala ADC*RO pe Andrei Cohn. Am mers de câteva ori în agenţie pentru lungi sesiuni de feedback pe briefurile rezolvate, timp în care am aflat ce aspiraţii mai are un om care a bifat deja o mulţime de lucruri în publicitate.

Andrei Cohn visa la momentul respectiv să facă regie de film, cochetase deja cu regia unor spoturi şi îşi dorea să treacă la nivelul următor. Citeşte tot articolul

Multe malluri, puţine opţiuni bune

question_answer7 comentarii
IN Casual stuff

malluri_universitate

E ora 17:00, ai scăpat mai repede de la muncă, ai chef să mergi la un film sau să faci nişte cumpărături. Ce mall alegi? Top of mind e AFI, unde merge toată lumea, dar parcă e cam aglomerat, SUN Plaza e tocmai în Berceni, Băneasa nici măcar nu e în oraş, Promenada n-are cinema decât vara, Mega Mall e (încă!) neterminat, Vitan şi Plaza sunt încă în şantier de renovare. Teoretic alegi ce mall e mai aproape, dar cum ştii care-i mai aproape, că la toate am văzut reclame cu „numai 7 minute de centrul oraşului”.

Dacă e să ne luăm după Google Maps, el zice că până la AFI faci 13 minute, până la Mega Mall tot 13 minute, până la SUN Plaza faci 12, iar Băneasa e la cel puţin 23 de minute distanţă de Universitate. Totul verificat în tipul săptămânii, pe la 11-12. Dar astea sunt poveşti, că nimeni nu merge la mall ziua în amiaza mare.

Aşa că într-o zi mai liberă mi-am făcut timp pentru una bucată experiment de accesibilitate. Din start vă spun că treaba asta cu accesibilitatea e relativă, până acum ceva vreme eram la doi paşi de AFI, acum sunt mai aproape de Mega Mall, iar firma la care prestez servicii e la o aruncătură de băţ de Mall Vitan. Citeşte tot articolul

Fotbalul ca reality show

question_answer0
IN Casual stuff

Americanii au descoperit fotbalul (soccerul, cum îl numesc ei). Au început cu câteva vedete, uşor-uşor fiecare echipă are câte un jucător legendar care trece prin MLS. În 10 ani pun pariu că vor ajunge la un nivel competitiv decent, poate chiar o competiţie comună cu Champions League, deşi e complicată rău diferenţa de fus orar.

Totuşi, imaginaţi-vă ce ar însemna asta: un reality show de la început până la sfârşit. Îmi imaginez că astfel de cadre din vestiar ar fi folosite de americani în completarea interviurilor de la final. N-o să mai întrebe reporterii „ce v-a zis antrenorul la pauză?”, vom vedea direct o mică filmare montată în 40-45 de minute. Cum azi avem imagini de pe culoarul care duce la vestiare, probabil că în 10 ani se va intra în vestiar direct, ne vom da seama ce jucător nu părea să aibă chef, ce jucători erau motivaţi etc.

Dacă vreţi să urmăriţi întreg serialul produs de LA Galaxy pentru Steven Gerrard, găsiţi aici toate clipurile.

Acum nici 3 luni omul ăsta juca ultimele meciuri pe Anfield şi eu am avut norocul să-l văd live, ba chiar să şi fac poză cu el 😀

„Eu n-o să fiu aşa”

question_answer0
IN Casual stuff

Raheem-Sterling-signs-for-Manchester-City

Mă tot uit de câteva sezoane la tinerii fotbalişti care explodează la vârste fragede şi care aleg să plece la una dintre echipele burduşite cu vedete mult prea devreme. 90% din ei ajung să facă tuşa. Salah, Cuadrado, Jovetic, chiar şi Nasri, toţi s-au dus la nişte echipe mari la care n-au ajuns să joace prea mult. Am senzaţia că asta o să se întâmple şi cu Sterling, proaspăt transferat de la Liverpool.

Stau şi mă întreb ce e în capul acestor tineri. Văd care e soarta altor jucători tineri la echipele mari şi totuşi alerg să meargă acolo, probabil mergând pe principiul „ăla e fraier, eu sigur o să mă descurc mai bine!”.

Şi nu e un exemplu care se aplică doar în fotbal. Ştiu o mulţime de cazuri în care tineri cu BACul luat au dat la facultăţi pe care prieteni şomeri de-ai lor le absolviseră deja. Ok, a făcut Gigel Relaţii Internaţionale şi nu îşi găseşte de lucru. Şi Ninel a făcut tot Relaţii Internaţionale, e într-un internship la o bancă, poate îl bagă casier cu puţin noroc, dar ei sunt proşti. Eu o să fiu deştept şi o să îmi găsesc un loc de muncă în diplomaţie! Şi există cazul patologic, al celor care fac Dreptul şi care aleg să-i vadă pe cei 2-3-5000 de avocaţi şi să-i ignore pe ceilalţi 50.000 de jurişti cărora facultatea nu le-a folosit la nimic (am dat nişte cifre din burtă, dar înţelegeţi ideea).

Din păcate, nu luăm niciodată în calcul varianta mai proastă. N-avem un back-up plan, avem doar certitudini şi poveşti de succes.

 

Adversarul nevăzut

question_answer0
IN Casual stuff

competitie_inot

Un fluierat scurt, două, apoi trei, toate pe aceeaşi tonalitate, la fel de puternice. Antrenorul îi transmite sportivei din bazin că a fost ajunsă din urmă de adversare. Alte fluierături sacadate răzbat prin hărmălaia generală pe care înotătoarele n-o aud decât la final.

Înotul este unul dintre puţinele sporturi în care te baţi cu adversarul fără să-l vezi, fără să ştii clar care e situaţia în clasament. Aceste fluierături sunt singura informaţie care ajunge la sportivi în cele câteva zeci de secunde de competiţie, cel mult minute (pentru probele de rezistenţă). 20-30 de secunde în care dai tot ce ai mai bun, îţi împingi limitele sperând să scoţi cel mai bun timp. Citeşte tot articolul

Gospodar cu penthouse

question_answer0
IN Casual stuff

shutterstock_36946348_small

Căutam pe forumuri informaţii privind centrala electrică şi am dat peste cea mai tare poveste românească pe care o veţi citi astăzi.

Maistrul de la parter s-a debransat de la coloanele „normale” ale blocului si s-a bransat, din subsolul blocului, inainte de contorul nostru, al asociatiei. Are si el contor de apartarment montat cu sondele necesare cam la 1 metru de la bransarea la tevile principale. Plus ca si-a facut spatiu de locuit si din 2 incaperi din subsolul blocului, zidind intrarea din subsol si avand acces din locuinta lui in  aceste incaperi din subsol prin spargerea planseului din locuinta lui, in zona bucatariei. Si pe aceste doua incaperi le-a dotat cu un calorifer mic din tabla de otel dar si aici are incalzire in pardoseala cu teava de cupru. El stand la parter, in spatele blocului, si-a zidit o anexa de-a lungul apartamentului sau (cred ca un apartament cu doua camere are lungimea de 10 metri) si lat de vreo 1,5 metri in care si-a montat calorifere cat am eu in toata locuinta mea cu 3 camere. Anexa asta o foloseste ca bucatarie. In toata locuinta lui pe jos este gresie, iar la subsol doar betonul finisat. Bravo lui, om gospodar, dar presedinta blocului a descoperit in ianuarie la contorul nostru ca in loc de 4500 de litri/ora, cat este necesar debitul de apa pentru calorifere la un bloc cu 20 de apartamente, contorul arata 9120 de litri /ora. Am uitat sa va spun ca si-a taiat usa in zid in spatele blocului si are acces direct din anexa (bucataria) zidita in locuinta lui si prin spatele blocului.

In plus si-a mai spart si tot zidul dintre bucatarie si baie si din acel spatiu si-a facut doar baie. Nici pentru demolarea asta nu are nici o autorizatie de la primarie.

Aveam eu o glumă cu tata, că dacă ne supărăm mai construim un etaj pe acoperiş, dar omul ăsta din Timişoara văd că a luat-o în serios.

De aici.

Foto: Penthouse via shutterstock

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu