Casual stuff

IN Casual stuff

moara_sibiu

În weekend am dat o fugă până la Sibiu pentru o porţie nouă de Faust cu nişte prieteni care nu apucaseră să vadă spectacolul. Puhoi de lume la cele două reprezentaţii, majoritatea veniţi din alte oraşe. Dintr-un foc vreo 700 de turişti veniţi pentru cele două reprezentaţii de vineri şi sâmbătă. Toţi şi-au luat cel puţin o noapte de cazare, s-au plimbat prin centru, au pus poze pe Instagram, au mâncat pe la terase.

În Piaţa Huet era o scenă a unui festival de dans latino, era plin de oameni cu ecusoane, cei mai mulţi din ei străini. În Piaţa Mică sâmbătă seară a fost ceva festival de modă, Feeric parcă se cheamă. În Piaţa Mare era o altă scenă ce urma să fie demontată, probabil de la un alt eveniment. Iar duminică era închisă una din străzile principale pentru ceva campionat de enduro pe motocicletă. Toate aduceau turişti, toate făceau bani pentru oraş şi toate au pornit în ultimii 6-7 ani, după ce oraşul a fost Capitală Culturală Europeană. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

trenulet_mall

Am participat săptămâna trecută la Experienţa All Inclusive de la AFI Palace Cotroceni şi am reuşit să bifez aproape tot ce nu apucasem să fac până acum în mallul ăla. Zic „aproape” deoarece nu m-am dat pe patinoar şi nici n-o să se întâmple asta prea curând pentru că sunt convins că mi-aş rupe gâtul şi nici nu m-am plimbat cu bărcuţele pe lacul artificial din zona Food Court. Din păcate, am 20 de ani şi vreo 40 de kilograme peste limita admisă acolo, deci asta n-o să se întâmple niciodată 🙁

Însă am făcut şi chestii pe care nu credeam că o să le fac vreodată. Mai întâi m-am plimbat cu trenuleţul ăla de copii prin mall alături de alţi bloggeri mult mai corpolenţi care făceau poze în toate direcţiile. Pun pariu că toată lumea ne-a crezut turişti străini, mai ales că aveam şi nişte căşti în care auzeam ce vorbea ghidul nostru, Ramon Cotizo. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştirea zilei de ieri a fost că Dragoş Asaftei este fotograful Preşedintelui României. După ce a publicat Petreanu articolul a fost foarte amuzant să observ cum toată blogosfera avea o poveste cu Dragoş. Ştiţi modelul, sunt #fandemic, l-am văzut cum creştea, am stat la masă cu el, practic e şi succesul meu. Bloggerii s-au întrecut în amintiri cu Dragoş, când l-au cunoscut, câte poze le-a făcut, şi, chestia care mi s-a părut de prost gust, de când ştiau ei secretul.

Cineva îţi împărtăşete un secret. Mai mic, mai mare, frumos ar fi să nu-l dai mai departe. Dar dacă nu-l dai mai departe şi mai apoi strigi în gura mare că tu ştiai de mult nu te ajută cu nimic, ba chiar mă face să mă gândesc de două ori dacă să-ţi spun sau nu vreunul din secretele mele. Mai ales că în cazul ăsta vorbim de o informaţie destul de importantă, nu de o mică bârfă. Să ne imaginăm că Dragoş nu avea voie să divulge nimănui informaţia asta o anumită perioadă de timp. Cam cum pică pentru el afirmaţii de genul „ştiam din aprilie”, „ştiam din martie”, „ştiam de când a venit la Bucureşti”? E doar o ipoteză prin care încerc să subliniez că în momentul în care cineva îţi împărtăşeşte un secret, chiar dacă are legătură cu el sau l-a aflat de la cineva, jobul tău de confindent nu se încheie în momentul în care informaţia devine publică. Ori eşti discret, ori nu. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_228739213_small

În blocul în care înnoptez s-a stabilit acum ceva timp că nu se mai iau în calcul apometrele. Deşi toată lumea are aşa ceva, oamenii au stabilit că n-are sens să le folosească, din moment ce mulţi nu declarau consumul corect, iar controalele se făceau prea rar. Se consumau, să zicem, 150 de metri cubi de apă pe scară, lumea declara 120, iar diferenţa se împărţea la numărul de persoane din bloc. Pierderi nu există, că ţevile sunt înlocuite, subsolul e lună. Aşa că oamenii au preferat să se renunţe de tot la apometre, din moment ce nu plăteau doar ce se consuma. Când am văzut prima dată foaia de întreţinere m-am speriat, se consumă lunar vreo 290 de metri cubi de apă rece şi încă vreo 240 de apă caldă. Ceea ce înseamnă vreo 7 metri cubi de persoană, 7000 de litri de apă consumaţi într-o lună. Consumul normal e de 4-5 metri cubi de persoană pe lună.

Am verificat la administrator şi se pare că intuisem corect, de când s-a renunţat la apometre a crescut consumul. Iar explicaţia e extrem de simplă: ai senzaţia că nu plăteşti tu. Am căzut şi eu în capcana asta iniţial, că doar apa e la liber, o plăteşte toată lumea. Eh, şi asta e nasol, că oamenii nu realizează (nici aici în bloc, dar nici în general) că şi ei fac parte din toată lumea. „Las apa să curgă, că nu dau consumul la final de lună, deci oricum se împarte şi plătesc mult.” Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Există multe lucruri inutile pe lume. Concursuri de mâncat hot-dogs, întreceri de melci, bloguri de fashion, dar toate pot să aibă o explicaţie logică. Mai puţin chestia asta pe care o vedeţi mai jos.

Tipa asta pune zilnic un clip cu ţâţe. Sigur, zice şi ceva ştire sportivă acolo, dar 1 milion de oameni (probabil bărbaţi) urmăresc o femeie, aceeaşi femeie, care vreme de 10-15 secunde zice ceva şi la final îşi mişcă sânii în sus şi în jos. Ocazional îşi mai dă o palmă peste fund, alte dăţi se acoperă doar cu frişcă sau Nutella. Şi face asta zi după zi, după zi. Parţial înţeleg de ce are succes, bărbaţii vor să vadă ţâţe. Dar ce sens are să vezi ACELEAŞI ţâţe? O tanti care stă în aceeaşi poziţie, schimbă hainele doar şi arată identic. E ca şi cum ai avea o nevastă la distanţă. Sau o singură casetă porno pe o insulă pustie.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

podul_minciunilor

Seniorii au fost în concediu prin ţară, prilej să-mi lase mie cheile de la moşie şi să fac pe ghidul prin telefon pentru obiective turistice şi cârciumi #dinRomânia. Şi prilej să râd eu tinereşte, pe sub mustăţi, că merg de câţiva ani în aceleaşi locuri, la o pensiune în Maramureş, la alta pe la Vatra Dornei, pe la Horezu şi aşa mai departe. Ce-i drept, am moştenit şi eu conservatorismul ăsta, dar uneori mă plictisesc şi încerc să mai schimb. Au vrut şi ei să încerce asta, au făcut rezervare la Bistriţa la ceva pensiune. Când au ajuns acolo:

„- Păi ştiţi, sunteţi notaţi aici de câteva săptămâni, scrie şi că aţi confirmat, dar noi avem două grupuri, firme în team-building care au vrut să-şi prelungească şederea, aşa că toate camerele sunt ocupate. Dar dacă vreţi vă recomandăm unde să vă cazaţi prin apropiere.” Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost şi eu la medic şi am folosit cardul de sănătate zilele astea, am rămas mirat de hibele pe care le are întregul proces. Trăiam cu senzaţia că vezi ce îţi notează doctorul în fişă, poate chiar că primeşti o foaie pe care e notată consultaţia şi concluzia. Însă lucrurile nu stau deloc aşa. Dai cardul, zici PIN-ul (ok, teoretic ar trebui să-l introduci singur), medicul notează chestii în fişa ta medicală şi gata. De unde ştiu eu că n-o să mă trezesc că figurez cu cine ştie ce analize efectuate? La stomatolog procesul e acelaşi, deci e foarte simplu să-ţi treacă o extracţie în loc de plombă.

Am auzit că prin mediul rural cardurile nici nu pleacă de la medicul de familie, pentru că oamenii bătrâni nu vor să le piardă, aşa că le lasă pe mâna medicilor, care pot înregistra orice fel de activitate acolo. Cine o să descopere?

Asta ca să nu mai spun că serverele la care se conectează farmaciile pentru a elibera reţete compensate se mişcă de parcă ar avea hostingul în State.

Uneori am senzaţia că tot sistemul ăsta s-a implementat ca să mai facă cineva nişte bani din aparatură.

IN Casual stuff

why_not

La începutul anilor ’90 s-a numit Why Not şi era cea mai cool discotecă a acelor vremuri. Acolo mergeau vedetele, de acolo se auzeau poveştile mondene. Why Not şi Vox Maris erau la mijlocul anilor ’90 ce au fost Bamboo şi Fratelli pentru anii 2000.

Pe urmă s-a numit Chaos, Jukebox, Becker Brau Live Music, Escape, iar Why Not şi, într-un final, Club LIVE. Am făcut acolo balul bobocilor la liceu, am organizat un bal de Valentine’s Day, am fost la o grămadă de concerte, îi ştiam fiecare colţişor. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

spalatorie-lukoil-01

Am tot auzit pe la prieteni despre spălătoriile „cu jetoane” care s-au deschis la unele benzinării şi cum astăzi aveam o urgenţă, am zis să încerc sistemul. Am lăsat azi-noapte Hoimobilul sub un dud, iar dimineaţă am găsit maşina plină de buline mov. Aşa că am oprit la un Lukoil să curăţ petele respective. N-aveam timp să stau la spălătorie, plus că erau nişte nori ameninţători, aşa că n-avea sens să spăl maşina.

Din câte am auzit, sunt două variante pentru spălătoria self-service în benzinărie: OMV şi Lukoil. La OMV preţul unei fise de 3 minute este 5 lei, la Lukoil pentru 2 minute plăteşti 2,9 lei. Adică la Lukoil este puţin mai ieftin. Să zicem că iei 6 minute, câte ai nevoie pentru o spălare de bun simţ, la OMV te va costa 10 lei, la Lukoil 8,7 lei. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

La fel ca şi presa scrisă, radiourile de la noi mi se par în moarte clinică de mult timp. Matinalele atrag publicul, sunt programele cele mai promovate şi presupun că îşi împart cea mai mare parte a ascultătorilor. În contextul ăsta, singurul radio care s-a diferenţiat în ultimul an mi se pare a fi EuropaFM. Au venit cu o alternativă de bun-simţ pentru matinal, însă nu s-au oprit aici. Venirea lui Moise Guran şi cea a Andreei Esca au adus noi puncte de atracţie pentru un radio care se cam prăfuise.

În momentul de faţă pun mare accent pe comunicare, însă mult mai importantă mi se pare grila de programe. Îmi aduce aminte de ProFM-ul anilor 2000, care avea matinalul cu Dobro şi Wilmark, 13-14 cu Andrei Gheorghe şi încă 2-3 emisiuni interesante săptămânal. Sunt curios dacă evoluţia asta s-a văzut şi în audienţe, sper să fie aşa. E foarte important să avem un pol cu adevărat independent şi liberal în presă, că de televiziuni, radiouri şi ziare pesediste ne-am cam săturat.

Meniu