Casual stuff

IN Casual stuff

Mi-am dat seama că, după mai bine de 12 ani de locuit cu o centrală termică în casă, viaţa e pustiu dacă nu ai apă caldă la o apăsare de buton şi căldură din octombrie până în aprilie. Şi cum 35 de moşi şi babe sunt greu de convins că e ok să-ţi pui centrală şi nu le aduci bomba pe scară, iar ţeava de gaze până la etajul 10 costă cât jumătate de Logan, mă gândesc să montez o centrală electrică.

Am făcut ceva cercetări, dar am nevoie de o părere de la cineva care ştie cazuri concrete de oameni cu centrală de-asta. Ce sugestii aveţi privind puterea? Eu mă gândesc la una de 9kw, cea de 6kw cred că e la limită pentru un apartament. Costuri pe perioada iernii? Alte idei? E diferenţă mare faţă de o centrală pe gaze? Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost azi până la Eventim să ridic nişte bilete şi am stat la o coadă uriaşă. Nu, nu vine U2 în România, oamenii stăteau să-şi ia banii înapoi după anularea I am the rocker. Dacă vă pasionează fenomenul ăsta rock ştiţi deja că acum câteva luni s-a anunţat un eveniment la care urmau să vină nişte şmecheri să cânte în cadrul unui festival la Romexpo. Vorbim de Dream Theater, o trupă care, zice-se, sună live exact ca pe CD, vorbim de Carcass, Soulfly şi alţii. Din păcate, Phoenix Entertainment a anulat festivalul cu o zi înainte de debut şi a gestionat destul de prost situaţia din punct de vedere al comunicării. Mai exact, n-au comunicat deloc până în ceasul al 12-lea, când au dat-o piaristic spunând că nu s-a anulat festivalul, doar că nu mai sunt 15 trupe sunt doar 3, nu mai e la Romexpo şi nu mai e festival.

Oamenii nu sunt ţepari, asta e clar, au organizat o grămadă de evenimente ok, doar că de data asta vânzările au fost sub aşteptări. Se vorbeşte despre 750 de bilete vândute pentru un festival anunţat în februarie. Numele erau măricele pe nişa asta, deci ar fi trebuit să existe muşterii. Cu toate astea n-au fost prea mulţi. Iar un astfel de eveniment ratat face ca agenţiile de booking să strâmbe din nas când aud de România şi să ceară mai multe garanţii înainte să bată palma pentru un concert. Cum organizatorii de la noi n-au bani de avans, probabil că situaţia se va înrăutăţi de la an la an, până o să ajungem să mergem doar la Smokie, BZN şi Al Bano în România.

IN Casual stuff

moara_sibiu

În weekend am dat o fugă până la Sibiu pentru o porţie nouă de Faust cu nişte prieteni care nu apucaseră să vadă spectacolul. Puhoi de lume la cele două reprezentaţii, majoritatea veniţi din alte oraşe. Dintr-un foc vreo 700 de turişti veniţi pentru cele două reprezentaţii de vineri şi sâmbătă. Toţi şi-au luat cel puţin o noapte de cazare, s-au plimbat prin centru, au pus poze pe Instagram, au mâncat pe la terase.

În Piaţa Huet era o scenă a unui festival de dans latino, era plin de oameni cu ecusoane, cei mai mulţi din ei străini. În Piaţa Mică sâmbătă seară a fost ceva festival de modă, Feeric parcă se cheamă. În Piaţa Mare era o altă scenă ce urma să fie demontată, probabil de la un alt eveniment. Iar duminică era închisă una din străzile principale pentru ceva campionat de enduro pe motocicletă. Toate aduceau turişti, toate făceau bani pentru oraş şi toate au pornit în ultimii 6-7 ani, după ce oraşul a fost Capitală Culturală Europeană. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

trenulet_mall

Am participat săptămâna trecută la Experienţa All Inclusive de la AFI Palace Cotroceni şi am reuşit să bifez aproape tot ce nu apucasem să fac până acum în mallul ăla. Zic „aproape” deoarece nu m-am dat pe patinoar şi nici n-o să se întâmple asta prea curând pentru că sunt convins că mi-aş rupe gâtul şi nici nu m-am plimbat cu bărcuţele pe lacul artificial din zona Food Court. Din păcate, am 20 de ani şi vreo 40 de kilograme peste limita admisă acolo, deci asta n-o să se întâmple niciodată 🙁

Însă am făcut şi chestii pe care nu credeam că o să le fac vreodată. Mai întâi m-am plimbat cu trenuleţul ăla de copii prin mall alături de alţi bloggeri mult mai corpolenţi care făceau poze în toate direcţiile. Pun pariu că toată lumea ne-a crezut turişti străini, mai ales că aveam şi nişte căşti în care auzeam ce vorbea ghidul nostru, Ramon Cotizo. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştirea zilei de ieri a fost că Dragoş Asaftei este fotograful Preşedintelui României. După ce a publicat Petreanu articolul a fost foarte amuzant să observ cum toată blogosfera avea o poveste cu Dragoş. Ştiţi modelul, sunt #fandemic, l-am văzut cum creştea, am stat la masă cu el, practic e şi succesul meu. Bloggerii s-au întrecut în amintiri cu Dragoş, când l-au cunoscut, câte poze le-a făcut, şi, chestia care mi s-a părut de prost gust, de când ştiau ei secretul.

Cineva îţi împărtăşete un secret. Mai mic, mai mare, frumos ar fi să nu-l dai mai departe. Dar dacă nu-l dai mai departe şi mai apoi strigi în gura mare că tu ştiai de mult nu te ajută cu nimic, ba chiar mă face să mă gândesc de două ori dacă să-ţi spun sau nu vreunul din secretele mele. Mai ales că în cazul ăsta vorbim de o informaţie destul de importantă, nu de o mică bârfă. Să ne imaginăm că Dragoş nu avea voie să divulge nimănui informaţia asta o anumită perioadă de timp. Cam cum pică pentru el afirmaţii de genul „ştiam din aprilie”, „ştiam din martie”, „ştiam de când a venit la Bucureşti”? E doar o ipoteză prin care încerc să subliniez că în momentul în care cineva îţi împărtăşeşte un secret, chiar dacă are legătură cu el sau l-a aflat de la cineva, jobul tău de confindent nu se încheie în momentul în care informaţia devine publică. Ori eşti discret, ori nu. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_228739213_small

În blocul în care înnoptez s-a stabilit acum ceva timp că nu se mai iau în calcul apometrele. Deşi toată lumea are aşa ceva, oamenii au stabilit că n-are sens să le folosească, din moment ce mulţi nu declarau consumul corect, iar controalele se făceau prea rar. Se consumau, să zicem, 150 de metri cubi de apă pe scară, lumea declara 120, iar diferenţa se împărţea la numărul de persoane din bloc. Pierderi nu există, că ţevile sunt înlocuite, subsolul e lună. Aşa că oamenii au preferat să se renunţe de tot la apometre, din moment ce nu plăteau doar ce se consuma. Când am văzut prima dată foaia de întreţinere m-am speriat, se consumă lunar vreo 290 de metri cubi de apă rece şi încă vreo 240 de apă caldă. Ceea ce înseamnă vreo 7 metri cubi de persoană, 7000 de litri de apă consumaţi într-o lună. Consumul normal e de 4-5 metri cubi de persoană pe lună.

Am verificat la administrator şi se pare că intuisem corect, de când s-a renunţat la apometre a crescut consumul. Iar explicaţia e extrem de simplă: ai senzaţia că nu plăteşti tu. Am căzut şi eu în capcana asta iniţial, că doar apa e la liber, o plăteşte toată lumea. Eh, şi asta e nasol, că oamenii nu realizează (nici aici în bloc, dar nici în general) că şi ei fac parte din toată lumea. „Las apa să curgă, că nu dau consumul la final de lună, deci oricum se împarte şi plătesc mult.” Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Există multe lucruri inutile pe lume. Concursuri de mâncat hot-dogs, întreceri de melci, bloguri de fashion, dar toate pot să aibă o explicaţie logică. Mai puţin chestia asta pe care o vedeţi mai jos.

Tipa asta pune zilnic un clip cu ţâţe. Sigur, zice şi ceva ştire sportivă acolo, dar 1 milion de oameni (probabil bărbaţi) urmăresc o femeie, aceeaşi femeie, care vreme de 10-15 secunde zice ceva şi la final îşi mişcă sânii în sus şi în jos. Ocazional îşi mai dă o palmă peste fund, alte dăţi se acoperă doar cu frişcă sau Nutella. Şi face asta zi după zi, după zi. Parţial înţeleg de ce are succes, bărbaţii vor să vadă ţâţe. Dar ce sens are să vezi ACELEAŞI ţâţe? O tanti care stă în aceeaşi poziţie, schimbă hainele doar şi arată identic. E ca şi cum ai avea o nevastă la distanţă. Sau o singură casetă porno pe o insulă pustie.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

podul_minciunilor

Seniorii au fost în concediu prin ţară, prilej să-mi lase mie cheile de la moşie şi să fac pe ghidul prin telefon pentru obiective turistice şi cârciumi #dinRomânia. Şi prilej să râd eu tinereşte, pe sub mustăţi, că merg de câţiva ani în aceleaşi locuri, la o pensiune în Maramureş, la alta pe la Vatra Dornei, pe la Horezu şi aşa mai departe. Ce-i drept, am moştenit şi eu conservatorismul ăsta, dar uneori mă plictisesc şi încerc să mai schimb. Au vrut şi ei să încerce asta, au făcut rezervare la Bistriţa la ceva pensiune. Când au ajuns acolo:

„- Păi ştiţi, sunteţi notaţi aici de câteva săptămâni, scrie şi că aţi confirmat, dar noi avem două grupuri, firme în team-building care au vrut să-şi prelungească şederea, aşa că toate camerele sunt ocupate. Dar dacă vreţi vă recomandăm unde să vă cazaţi prin apropiere.” Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost şi eu la medic şi am folosit cardul de sănătate zilele astea, am rămas mirat de hibele pe care le are întregul proces. Trăiam cu senzaţia că vezi ce îţi notează doctorul în fişă, poate chiar că primeşti o foaie pe care e notată consultaţia şi concluzia. Însă lucrurile nu stau deloc aşa. Dai cardul, zici PIN-ul (ok, teoretic ar trebui să-l introduci singur), medicul notează chestii în fişa ta medicală şi gata. De unde ştiu eu că n-o să mă trezesc că figurez cu cine ştie ce analize efectuate? La stomatolog procesul e acelaşi, deci e foarte simplu să-ţi treacă o extracţie în loc de plombă.

Am auzit că prin mediul rural cardurile nici nu pleacă de la medicul de familie, pentru că oamenii bătrâni nu vor să le piardă, aşa că le lasă pe mâna medicilor, care pot înregistra orice fel de activitate acolo. Cine o să descopere?

Asta ca să nu mai spun că serverele la care se conectează farmaciile pentru a elibera reţete compensate se mişcă de parcă ar avea hostingul în State.

Uneori am senzaţia că tot sistemul ăsta s-a implementat ca să mai facă cineva nişte bani din aparatură.

IN Casual stuff

why_not

La începutul anilor ’90 s-a numit Why Not şi era cea mai cool discotecă a acelor vremuri. Acolo mergeau vedetele, de acolo se auzeau poveştile mondene. Why Not şi Vox Maris erau la mijlocul anilor ’90 ce au fost Bamboo şi Fratelli pentru anii 2000.

Pe urmă s-a numit Chaos, Jukebox, Becker Brau Live Music, Escape, iar Why Not şi, într-un final, Club LIVE. Am făcut acolo balul bobocilor la liceu, am organizat un bal de Valentine’s Day, am fost la o grămadă de concerte, îi ştiam fiecare colţişor. Citeşte tot articolul

Meniu