Casual stuff

IN Casual stuff

galaxy-s6-edge-plus_accessories_kv

Acum câteva săptămâni am participat la lansarea oficială a noilor modele de top de la Samsung: S6 Edge+ şi Note 5. Totul s-a transmis live de la New York, iar CEO-ul companiei şi încă vreo doi reprezentaţi din top management au susţinut prezentări cu mici glumiţe şi un discurs îndreptat spre show, un model care a fost adoptat de mai multe companii în ultimii ani, pe stilul Apple. Genul ăsta de abordare a prins, deşi cred că pentru Samsung miza nu ar trebui să fie legată în niciun fel de concurenţa cu Apple.

De fapt, cred că asta ar trebui să fie miza pentru Samsung: să rămână pe locul 1 ca marketshare, să-şi crească cota de piaţă luând de la celelalte branduri care folosesc Android şi să continue să inoveze. Mai ales că Apple are o perioadă în care se concentrează mai mult pe bani şi mai puţin pe inovaţie. Nu cred că mai are sens pentru vreun producător de telefoane să încerce să atragă consumatori de la Apple, cred că în acest moment jocurile sunt făcute. Utilizatorii de Apple rămân acolo, foarte puţin fac trecerea spre Android, iar în sens invers schimbările sunt la fel de rare, mai ales din cauza preţului pe care îl are iPhone-ul.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

shutterstock_195205469_smallDupă o zi întreagă de plimbări prin Budapesta, mă întorceam spre hotel cu bateriile externe golite şi o mare durere de picioare. Telefonul mai avea 4-5% baterie, roamingul era activat, la fel şi GPSul, iar GoogleMaps încerca să mă ghideze pe străzile cu sens unic din capitala vecinilor. Până să mă prind eu că e nevoie de alimentare, telefonul s-a închis, la fel şi ghidajul spre hotel. Am încercat să pornesc Google Maps de vreo 3 ori pe alimentarea de la maşină dar n-am avut noroc, aşa că soluţia a fost să aşteptăm vreo 15 minute cât să se încarce bateria şi să putem continua drumul. Recunoşteam cât de cât străzile, dar n-am vrut să mă învârt minute în şir printr-un oraş al căror nume de străzi nu le puteam pronunţa. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Eram foarte aproape să vizitez Budapesta fără să aud vreun cuvânt despre sirieni sau imigranţi în general, până când am intrat într-un magazin de suveniruri şi am surprins o discuţie între doi angajaţi.

Ea era blondă, trecută de 30 de ani, cât se poate de unguroaică, uşor ţâfnoasă.

El era brunet, cu trăsături de arab, destul de slab, părea să fie genul de om care munceşte din greu pentru o viaţă mai bună. Un imigrant.

Am prins momentul în care el întreba calm, în engleză „Ok, şi care-i problema? Sunt oameni la fel ca mine, vor o viaţă mai bună” Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

carti_citire_1909

Străbunicului îi plăcea să citească. De-asta păstrase o Biblie veche, de la 1800 şi ceva, moştenire de la străbunicul lui, plus alte câteva cârţi foarte vechi. Chiar dacă era un om de la ţară, avea respect şi dragoste faţă de carte. Din generaţie în generaţie s-au mai transmis puţine din cărţile pe care le ţinea într-un cufăr mare, de zestre. Familie cu copii mulţi, fiecare a luat ce a apucat când a fost timpul să ia de prin casă şi aşa s-au risipit multe dintre cărţile astea.

La bunica au ajuns doar aceste două cărţi de citire, cea din dreapta este pentru clasa a II-a şi este editată în 1909, cea din stânga e de clasa a V-a, dar conţine şi lecţii de educaţie civică, istorie şi chiar igienă 🙂 Am reuşit să le răsfoiesc puţin zilele trecute. Iată câteva fragmente (mai jos şi fotografii făcute pe grabă). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

budapesta_autobuze

Traficul din Budapesta e nasol. Aproape la fel de naşpa ca cel din Bucureşti, doar că în vacanţă parcă timpul la semafor trece mai repede. Bulevardele sunt asemănătoare cu cele de la noi, cu benzile speciale de autobuz, cu şmecheri care merg pe benzile alea „la risc” şi cu biciclişti care le folosesc de parcă ar face şi ei parte din transportul public.

Mi-a plăcut soluţia pentru zonele în care nu e loc pentru o bandă de BUS: şina de tramvai este transformată în bandă specială (şi) pentru autobuze. În felul ăsta transportul urban este mult mai rapid şi nici maşinile nu se mai blochează în zonele în care autobuzele opresc pe banda 1. Sunt o mulţime de astfel de zone în care s-ar putea pune în aplicare această soluţie: Ştefan cel Mare/Iancu de Hunedoara/Mihai Bravu, Şoseaua Colentina, Buzeşti/Berzei (sau, mai nou, B-dul Uranus). Şi astea sunt doar câteva exemple care mi-au trecut acum prin cap, sigur există şi altele. Trebuie doar să vrem să decongestionăm traficul.

IN Casual stuff

shutterstock_239864932_small

Ieri am vrut să fac o vizită pe plaiurile natale aşa că am pornit spre Militari cu nişte daruri potrivite, cum ar face orice copil iubitor, adică cu o şaorma de la Genin. Am ajuns în pasajul Victoriei şi m-am blocat acolo, ca într-o zi obişnuită de lucru, fix când iese toată lumea de la serviciu şi e traficul mai mare. Nu-i nimic, nu se strică şaorma dacă stau puţin în trafic. 15 minute mai târziu ajungeam la buza Podului Basarab, care era închis circulaţiei. Mii de corăbii scufundate! Ce scamatorie mai e şi asta? Am ocolit înjurând, iar azi m-am gândit să caut lămuriri.

Inainte de plecarea in mars, Jandarmii au cerut biciclistilor sa evite Sos. Kiseleff si sa mearga pe bd. Aviatorilor deoarece acolo se desfasura un targ, insa biciclistii nu au vrut sa renunte la traseul initial. Pana la urma marsul s-a incheiat fara incidente.

Deci după ce că un idiot s-a gândit să dea aprobare pentru acest marş pe Podul Basarab şi prin alte puncte cheie ale traficului bucureştean, după ce alt idiot a dat aprobare pentru un Târg de Imobiliare în parcarea de la Piaţa Victoriei (unde oricum găseşti foarte greu loc de parcare), cetăţenii verzi ai Capitalei, ecologiştii pe două roţi, s-au gândit că nu contează ce zice Jandarmeria, ei au un traseu stabilit.

Păi cum, nu vreţi voi înţelegere şi comunicare? Sau trebuie să fie înţelegere doar din partea celorlalţi bucureşteni? Asta e situaţia la ora actuală, se merge spre discriminare pozitivă.

Bonus: la întoarcere am dat de un cetăţean care mergea pe banda 1, pe mijloc. Că doar e cetăţean european şi are drepturi de biciclist, nu?

Ştirea e aici.

Foto: Broken bike via shutterstock

Realitatea din teren

question_answer0
IN Casual stuff

arsenie_boca

Mă plimbam prin Timişoara săptămâna trecută când mi-au picat ochii pe acest chioşc. Soarele era puternic, graba mare, n-am reuşit să scap de reflexie, dar se distinge cam ce era în vitrină. M-am oprit să admir şi eu primul magazin oficial „Arsenie Boca”. Ştiam că lucrurile au evoluat, dar nu ştiam că s-a ajuns chiar la magazine oficiale! Pe urmă mi-am dat seama că mă aflam în faţa unui chioşc de ziare. Dar cum ziare şi reviste nu prea mai sunt, iar Arsenie Boca se vinde mai bine, şi cealaltă jumătate a vitrinei era „tapetată” cu cărţi despre Arsenie Boca. Mă mir că mai există acel anunţ cu biletele pentru RATT, în curând cred că va fi înlocuit cu anunţ pentru bilete la pelerinaje. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

https://www.facebook.com/MihneaRattePhotography

20 de familii câştigătoare au avut ocazia să vadă live cum se face caşcavalul vizitând fabrica Hochland de la Sovata la finalul lui august. Cu toţii au parcurs întregul traseu despre care v-am povestit şi eu anul trecut, cu vizita la ferma familiei Szocs, de unde laptele este colectat zilnic, urmat de turul fabricii.

Printre câştigători s-a aflat şi Denisa, care mi-a amintit cele mai importante două chestii din fabrica aia.

1. Caşul ăla proaspăt, călduţ şi elastic.
https://www.facebook.com/MihneaRattePhotography Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

revolta

Zilele trecute am avut neplăcuta surpriză să citesc revolta unei domnişoare antreprenor. Care primise câteva comentarii nasoale de la nişte oameni pe pagina de Facebook a afacerii şi s-a gândit să se descarce pe profilul personal. Numele şi businessul sunt mai puţin importante, ce mi s-a părut total deplasat e modul în care a aruncat în derizoriu munca la patron.

Din păcate, sunt o mulţime de astfel de antreprenori români care se simt superiori doar pentru că au făcut un SRL şi semnează nişte facturi la final de lună. Ba chiar îi privesc cu dispreţ pe „sclavii” care stau pe plantaţia unui patron. Şi aici sunt două probleme:

  1. Ajung să-şi trateze urât angajaţii, poate chiar inconştient. Pentru că aia e părerea lor despre cei care se angajează „să slujească” la patron, nişte rataţi care n-au fost în stare să facă un business.
  2. Chiar simt în sufletul lor că sunt superiori faţă de toţi cei din jurul lor.

And that’s why we don’t have nice things. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

gara_keleti

Dacă tot vizitez ”cealaltă capitală”, am trecut și pe lângă gara Keleti, ca să mă conving dacă m-a mințit și pe mine televizorul sau situația chiar e critică.

În jurul gării, marți seară era pace și prietenie, cred că am zărit vreo 20-30 de imigranți tolăniți pe jos, cu bagaje multe și care păreau să locuiască acolo provizoriu. Nu știu unde au dispărut miile de oameni despre care am auzit la TV, am înțeles că s-ar fi închis granițele dintre Serbia și Ungaria & Austria și Germania. Poate că autoritățile maghiare au situația sub control în acest moment, cert e că ungurii din Budapesta nu păreau să aibă vreo apăsare. Viața își urma cursul firesc pe ambele maluri ale Dunării, fără să fie semne că oamenii s-ar reface după vreo invazie.

Totuși, altceva mi-a atras atenția: la cele câteva sute/mii de imigranți sirieni și de alte neamuri, lângă gara Keleti erau instalate fix 7 toalete ecologice. ȘAPTE. Nu intru în alte discuții, dar aș înțelege de ce erau oamenii ăia supărați dacă aveau o toaletă la câteva sute de oameni. Mi-e greu să cred că au fost instalate mai multe toalete și apoi le-au luat imediat ce s-a aerisit treaba. De ce mai vorbim despre deschiderea Europei dacă ei n-au pus nici măcar niște toalete acolo?

Meniu