Casual stuff

IN Casual stuff

După agenţiile de pariuri şi farmacii, serviciile de livrare de mâncare vin tare din urmă, şi în ritmul în care se mişcă lucurile am senzaţia că vom ajunge să desfiinţăm frigiderele de la atâta mâncare comandată.

Serios, aţi observat câte sunt în ultima vreme? Avem foodpanda, hipmenu, takeaway (care este fostul oliviera), uber eats, fooda, pizzicato, deliv.ro, glovo (care sunt pe livrare de orice, dar care au preponderent mâncare) şi aş putea continua şi cu alţii. 

Plus toate serviciile de pizza care livrează în regim propriu şi diferite restaurante care mai fac asta. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost în weekend la noul showroom eMAG din Băneasa Shopping Mall, promovat drept „cel mai mare showroom eMAG”. Într-adevăr, e mare, însă nu mi s-a părut cu mult mai mare decât cel din Crângaşi. Mai ales că în vechiul showroom există zona pentru lucruri de bebeluşi, un birou Depanero + alte zone pe care nu le-am văzut la Băneasa. Însă ca spaţiu de expunere pentru televizoare, maşini de spălat şi alte electrocasnice e parcă mai mare decât ce exista până acum. Plus că la parter se mai poate amenaja spaţiul, sunt destule zone goale care probabil că vor fi umplute pe parcurs.

La parter sunt 6 case, o zonă de livrare marfă şi o zonă de retur, plus un stand al celor de la Samsung şi un Info Desk, în timp ce la etaj sunt toate obiectele expuse (similar cu ce se întâmplă la Crângaşi). Nu sunt multe lucruri de zis din punctul ăsta de vedere, e marfă expusă, cu ceva standuri personalizate de branduri care probabil că au dat ceva bani (Sony, Samsung, Miele, Lego). Apropo de Lego, e un mini-magazin separat numai cu aşa ceva.

Nu-mi dau seama dacă acolo era vechiul Flanco, însă probabil că vorbim de acelaşi spaţiu, pe la intrarea de lângă Brico Depot. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Odată cu deschiderea showroom-ului eMAG din Băneasa am ajuns şi în partea cealaltă a mallului, intrarea dinspre Brico Depot. Teoretic aia e intrarea de #săraci, că sunt nişte magazine mai puţin interesante, ajungi direct la Carrefour Feeria, în timp ce brandurile luxury sunt în celălalt capăt al mallului. Totuşi, dacă ne gândim că partea cu Brico Depot este capătul dinspre Pipera, ar trebui să fie aia intrarea de #bogaţi.

În fine, cert este că acolo s-a deschis showroom-ul eMAG, cam în zona în care era înainte punctul de livrare a comenzilor. Ce mi se pare interesant este că odată cu această modificare şi cu traficul adus de eMAG, vor intra şi alte branduri în zonă. Deja se conturează un al doilea food-court, în jurul restaurantului Toan’s. S-a deschis deja un Chopstix şi un al doilea Starbucks acolo şi urmează să se deschidă încă un McDonald’s. Mi-e greu să cred că se va muta celălalt, mereu e plin, pur şi simplu e suficientă lume la Băneasa încât să aibă sens două Starbucks şi două McDonald’s. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am intrat zilele trecute în Auchan-ul din AFI Cotroceni şi eram pregătit psihic să stau la o coadă uriaşă pentru câteva produse mici. Magazinul ăla are mereu prea puţine case deschise, aşa că indiferent de oră sunt cozi de cel puţin 5-6 persoane. Partea bună a fost că m-am plimbat pe acolo şi am descoperit câteva case în sistem self-checkout.

E un self-checkout real, nu acel hibrid care a fost implementat acum vreo 3 ani la Auchan Titan. Am trecut şi pe-acolo în urmă cu câteva luni şi remarcam cât de stupid este tot sistemul.

Pe scurt, la Auchan Titan e un semi-self-checkout: la o casă obişnuită unde ţi se scanează produsul, apoi mergi singur la nişte automate de plată şi scanezi un bon, dai banii, primeşti alt bon, apoi scanezi acel al doilea bon (cel fiscal) pentru a ieşi din magazin. Problema e că doar anumite case permit plata cu cardul, aşa că cineva care nu merge frecvent acolo ajunge să piardă mai mult timp cu sistemul respectiv.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Priviţi acest gard, el este expresia tuturor libertăţilor prost înţelese de români. Gardul respectiv blochează accesul pietonilor printr-o parcare a unui bloc nou, într-un cartier oarecare de la marginea Bucureştiului. Practic, pe acolo oamenii trec de zeci de ani, în drumul lor spre o staţie de metrou. E o scurtătură printre blocuri pe care o foloseau, probabil, câteva mii de oameni. Nu era vreun flux continuu de pietoni, nu se trecea cu maşina, pur şi simplu treceau oameni din când în când.

Chestie care i-a deranjat pe proprietarii din acest ansamblu rezidenţial construit în spatele unor blocuri din perioada comunistă. „Păi cum, pe proprietatea mea, să se plimbe lumea după cum are chef”? Aşa că au îngrădit toată parcarea, blocându-şi chiar şi lor accesul facil spre metrou. Acum au de ocolit un bloc lung, ceea ce înseamnă vreo 5 minute în plus de mers pe jos. 

Ce mi se pare cu adevărat mindfuck este că astfel de oameni au o atitudine de cuceritori în privinţa zonei. Nu toţi, evident, dar cei care vin cu impulsuri de marcare strictă a proprietăţii sunt tot ăia care se uită cu superioritate la săracii din cartierul în care au aterizat. Şi care sunt cei mai agresivi, că ei au dat bani mulţi, inclusiv pe locul de parcare. Probabil că e o chestie psihologică şi în primii ani e mai dezvoltat acest simţ al proprietăţii. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

S-a făcut 10 lei pe oră parcarea în centrul Bucureştiului. O idee normală, dacă s-ar fi luat într-un context normal, într-un oraş european. Însă Bucureştiul nu e într-un context normal, iar diferenţa dintre noi şi orice alt oraş european este uriaşă. 

Am fost recent pe lângă Sf. Gheorghe şi am lăsat maşina în parcarea din zonă, cea de pe Calea Moşilor colţ cu Sf. Vineri. Cum se prezenta parcarea respectivă aproape de ora prânzului? Cum o vedeţi. Aproape goală. Doar eu şi încă 3-4 ameţiţi s-au încumetat să dea 10 lei pe parcare. De obicei spaţiul ăla era plin, chiar şi acum aveam emoţii că n-o să găsesc nimic liber, asta în condiţiile în care mă grăbeam destul de tare (uitasem de mărirea taxei). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cred că e momentul să începeţi să căutaţi cadourile de Crăciun, s-a anunţat catalogul IKEA 2019, adevăratul vestitor al toamnei. 

Vor fi 800.000 de cataloage distribuite în Bucureşti şi împrejurimi, la această ediţie cu numărul 13 a catalogului românesc. Nu-mi vine să cred că au trecut deja 11 ani de când e IKEA pe piaţa din România! (sunt 11 ani şi 13 cataloage pentru că primul a fost cel pe 2007, magazinul din Băneasa fiind deschis în martie).

Perioada de distribuţie este 28 august – 21 septembrie, după o logică numai de cei de la IKEA ştiută. Puteţi consulta harta cu estimările ca să ştiţi când începeţi să vă certaţi cu vecinii că v-au furat catalogul. Apropo de hartă, mi se pare ciudat că ajung în Jilava sau alte localităţi din jurul oraşului, însă nu e distribuit niciun catalog în cartierul Brâncuşi sau Prelungirea Ghencea. Şi nici în zona Căţelu, foarte aproape de al 2-lea magazin. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

recomandam recent „Who is America?”, noul show al lui Sacha Baron Cohen. E o mini-serie extrem de controversată, pentru cei cu stomacul tare. Multe faze scârboase, altele absurde, unele pur şi simplu haioase. Impresia generală cu care rămâi e că nu poate fi adevărat aşa ceva, oamenii nu pot fi atât de proşti. Şi cu toate astea, în contextul potrivit, Sacha Baron Cohen face ce vrea din ei.

Unul dintre episoade atacă tot ce ţine de snobismul din zona de food. Cohen reuşeşte să-l atragă pe criticul culinar Bill Jilla la o degustare „specială”. Comediantul joacă rolul unui ex-deţinut care vrea să devină chef renumit şi care-i pune pe masă lui Jilla tot felul de preparate dubioase. Începe mai normal, apoi îi aduce un viţel băgat într-un prezervativ pe care i-l prezintă ca fiind maturat în anusul unui deţinut vreme de câteva zile. Orice om normal ar fi zis „stop joc” aici, însă Jilla taie prezervativul şi gustă din carnea aia de vită (care probabil că era gătită impecabil) pe care o complimentează de mai multe ori.

Iar după asta vine un alt preparat, prezentat drept „carnea unui dizident chinez care şi-a donat tot corpul după moarte”. Moment în care Jilla se blochează, vedeţi mai sus faţa pe care o face când personajul lui Cohen îi explică. Şi cu toate astea alege să guste din ceea ce credea că e carne de om. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Eram la coadă la Dristor Kebap zilele trecute. N-are importanţă de ce eram acolo, poate că voiam să-mi cumpăr o supă de linte, nu? Nu mi-e ruşine cu ce făceam, până la urmă fiecare trăieşte cu deciziile pe care le ia în viaţă. Iar shaorma fără sosuri oricum e doar carne de pui cu legume, ce poate fi rău în asta?

Deci eram la coadă la shaorma. În faţa mea, alţi intelectuali care voiau o masă rapidă şi bogată în calorii. Glumiţe cu shaormarii, „pune-mi şi mie mai multe şerveţele”, până când unul dintre tipi primeşte pachetul şi îl cântăreşte cu precizia unui cântar elveţian. Şi omul protestează în glumă „ce-aţi mai micşorat shaorma asta, e aproape la jumate!”. 

Evident, shaormarul s-a eschivat doct: „nu, boss, e fix la fel!” Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Nu-mi dau seama de ce nu i-a venit nimănui ideea asta mai repede: un festival de film undeva prin Drumul Taberei, această Roşia Montană a Bucureştiului.

Dacă tot n-o să fie metrou prea curând acolo, aşa că locuitorii din Drumul Taberei nu vor putea ajunge la un festival în oraş, cineva s-a gândit să facă ceva chiar acolo! E excelent să contribui la dezvoltarea zonelor defavorizate 😛

Se cheamă To The Wild, e organizat de un prieten al unui prieten, are loc sâmbătă, 25 august, undeva pe la capătul Bulevardului Timişoara şi din ce-am văzut se vor proiecta nişte filme independente.

Pare o hipstereală, cu tot conceptul ăsta de eveniment desfăşurat într-o pădurice de la marginea oraşului, fără food truck-uri, fără taxă de intrare şi alte branduri implicate, însă poate iese bine şi anul viitor o să se dezvolte.

Meniu